Janeta Miron, personajul-cheie de la Centrul de Transfuzii din Iași, a ieșit la pensie după 49 de ani de activitate! Asistenta medicală care a declarat tot timpul război sistemului – VIDEO
Janeta Miron, asistentă medicală la Centrul de Transfuzii din Iași, a ieșit la pensie după 49 de ani de activitate. Asistenta a fost mereu nemulțumită de sistemul medical, ajungând de multe ori și în instanță pentru a-și cere drepturile salariale. Janeta Miron povestește că de-a lungul carierei sale a recoltat sânge de la peste 30.000 de pacienți care s-au prezentat la Centrul de Transfuzii. Asistenta medicală spune că a lucrat în condiții grele de muncă, iar salariul său nu a depășit 1.200 de lei. După ce a ieșit la pensie, și-a pus mâinile în cap: „Mi-e și jenă să spun ce pensie am, după toată munca mea”
Janeta Miron, o asistentă medicală de la Centrul de Transfuzii din Iași, a ieșit la pensie după 49 de ani de activitate. Din cei 49 de ani de activitate medicală, 30 i-a petrecut la Centrul de Transfuzii din Iași. În toată cariera sa a purtat un război continuu cu sistemul medical pentru a-și obține drepturile salariale.
Acum, după ce a ieșit la pensie, este nevoită să muncească în continuare deoarece pensia nu-i ajunge pentru a se întreține. Janeta Miron povestește că a lucrat în condiții extrem de grele și că, lunar, recolta sânge de la minimum 300 de pacienți. Asistenta medicală spune că primea lunar o cutie de 50 de perechi de mănuși pentru a se proteja, dar acestea nu erau niciodată de ajuns. Chiar și acum, după ce a ieșit la pensie, Janeta nu vrea să piardă războiul. Așa cum spune, va da în judecată statul ca să-i recalculeze pensia.
După 49 de ani de carieră, asistentei medicale îi este rușine să spună ce pensie primește
Asistenta medicală care a lucrat la Centrul de Transfuzii din Iași are o vechime de 49 ani în domeniu. După ce a ieșit la pensie, Janeta Miron și-a căutat un alt loc de muncă în domeniul privat, pentru a reuși să se întrețină.
„Nu m-am așteptat să primesc această pensie. Nu poți să lucrezi în sănătate și tu să nu beneficiezi de legile care s-au dat. Am o colegă care are 1.700 de lei pensie. E vina celor care ne-au hotărât salariile la Centrul de Transfuzii din Iași. După pensie am continuat în mediul privat. Voi lucra până la 67 de ani. Resursele financiare nu-mi ajung și 65 de ani mi se pare o vârstă la care pot să lucrez. În aproape 10 ani de zile m-am luptat în instanțe, prin sindicate, ca să primim drepturi salariale în conformitate cu legislația în vigoare. Acest lucru nu s-a împlinit pentru că așa este rețeaua transfuzională organizată în România. Cele 41 de centre din țară sunt coordonate de Institutul de Hematologie Transfuzională din București. Organizarea centrelor a fost făcută de modul în care s-au văzut lucrurile de la București.
Comparativ cu alți colegi din țară, noi am primit salarii sub grila de salarizare. Aveam 1.200 de lei lunar. Am trăit până în anul 2016 cu acest salariu. De aceea tinerii nu veneau la Centrul de Transfuzii din Iași să se angajeze. Aveam colegi care stăteau 1 an, 2 și plecau din cauza salariilor. Am 49 de ani vechime din care 30 de ani la CRTS și am primit o singură adeverință de la această unitate că m-am încadrat în grupa 2 de muncă și cam atât. Să vă spun sincer, îmi este și jenă să vă spun ce pensie am. E o pensie care nu-ți asigură un trai decent. Iau pensie peste 2.000 de lei. Mă ajută faptul că am lucrat 15 ani la Leagănul de Copii”, spune Janeta Miron.
Janeta Miron a dus un război cu sistemul medical toată cariera sa pentru că nu și-a primit drepturile salariale
Asistenta medicală povestește că a dus în permanență un război cu sistemul și asta pentru că și-a cerut drepturile salariale conform muncii sale și riscului de îmbolnăvire.
„Ne întâlneam zilnic cu alți și alți oameni. Te obosește psihic, dar lor nu trebuia să le arătăm că suntem nemulțumiți. O vină o au cei care conduc aceste instituții. S-au acordat prea puțini bani pentru noi. Trăiam vai de capul nostru cu 1.200 de lei pe lună. Să nu mai spun de riscuri. Aveam o singură cutie de mănuși pe lună cu 50 de perechi și recoltam sângele de la 300, 350 de donatori. Noi am lucrat cu risc înalt și problema materialelor era foarte mare.
Riscul de infectare era uriaș. Eu și colegele mele am fost femei muncitoare, femei răbdătoare și ne mulțumeam cu ceea ce era, dar aveam nevoie să simțim că suntem apreciate salarial pe măsura muncii noastre. Dacă ar fi totuși să-mi aleg din nou meseria, aș alege să fiu tot asistentă, dar aș lupta și mai mult pentru a-mi primi drepturile corect. Conducerea CRTS nu a cedat presiunii angajaților de a mări salariile pentru că nu voiau să se pună rău cu conducerea de la București”, adaugă Janeta Miron.
Asistenta medicală de la Centrul de Transfuzii Iași spune că ține legătura cu pacienți care donau cu zeci de ani în urmă
Chiar dacă Janeta Miron a fost mereu nemulțumită de faptul că nu a fost răsplătită din punct de vedere financiar, iubirea pentru meseria de asistentă medicală a făcut-o să meargă mai departe. A îndurat tot ceea ce i s-a întâmplat, doar pentru a ajuta oamenii.
„Una peste alta, a fost o experiență frumoasă. M-am întâlnit cu oameni care vor să facă bine și mi-au inspirat gândul că în lume mai există oameni care se gândesc la semenii lor. Asta m-a motivat cel mai tare în meseria mea. De multe ori uitam de toate relele când întâlneam acești oameni frumoși. Cu mulți dintre ei mai țin și acum legătura, ne mai vedem prin parcuri, prin magazine și ne amintim de frumoasa perioadă în care ne întâlneam cu sutele în Centrul de Transfuzii. Simțeam energia oamenilor care donează în întreaga clădire. Așa cum se spune, sângele e divin și un spirit divin se simțea și în centru. Era o plăcere pentru mine să lucrez cu și pentru oameni”, spune Janeta Miron.
Din cauza condițiilor precare de la Centrul de Transfuzii, numărul donatorilor a scăzut
Asistenta medicală de la Centrul de Transfuzii din Iași, Janeta Miron, povestește că dintr-o sută de donatori pe zi, s-a ajuns la un număr mic de donatori și asta pentru că nu existau condiții. Aceasta spune că oamenii așteptau și câte 3-4 ore pentru a putea dona sânge.
„Donatorii erau nemulțumiți că așteaptă mult, că timpul lor de așteptare întrece orice limită. Era un singur cabinet de consultații și un singur medic care consulta 100 de pacienți. Aceștia așteptau și 3-4 ore pentru a dona. Din anul 1997, consultațiile se făceau de un singur medic și 4 asistenți. Din cauza nemulțumirilor legate de organizare, mulți dintre ei mi-au spus că nu vor mai reveni la donare decât dacă va fi neapărat nevoie. Poate nici ei nu erau primiți așa cum trebuie, sau atitudinea noastră nu era așa cum s-ar fi așteptat ei și asta pentru că și noi eram obosiți și încercam cu răbdare și calm să-i ascultăm, să le explicăm. De multe ori eram și noi obosite, nemâncate”, încheie Janeta Miron.