Izolarea socială: interacțiunile sunt o nevoie vitală la fel ca foamea

De când a început pandemia de coronavirus în primăvară, mulți oameni și-au văzut prietenii apropiați și pe cei dragi doar în timpul apelurilor video. Un nou studiu realizat de MIT constată că dorințele pe care le simțim în timpul acestui tip de izolare socială (lipsa interacțiunilor) au aceeasi bază neuronală cu poftele alimentare pe care le simțim când ne este foame.

Izolarea socială: interacțiunile sunt o nevoie vitală la fel ca foamea

Cercetătorii au descoperit că, după o zi de izolare totală, vederea oamenilor care se distrează împreună activează aceeași regiune a creierului care se aprinde atunci când cineva care nu a mâncat toată ziua vede o imagine a unei farfurii de paste cu brânză.

„Oamenii care sunt obligați să fie izolați doresc interacțiuni sociale în mod similar cu felul în care o persoană flămândă tânjește dupa mâncare. Constatarea noastră se potrivește cu ideea intuitivă că interacțiunile sociale pozitive sunt o nevoie umană de bază, iar singurătatea acută este o stare aversivă care îi motivează pe oameni să repare ceea ce lipsește, asemănător cu foamea”, spune Rebecca Saxe, profesorul de științe cognitive la MIT, membru al Institutului McGovern pentru cercetarea creierului al MIT și autorul principal al studiului.

Echipa de cercetare a colectat datele pentru acest studiu în 2018 și 2019, cu mult înainte de pandemia de coronavirus și blocajele rezultate. Noile descoperiri ale acestora, descrise în Nature Neuroscience, fac parte dintr-un program mai larg de cercetare axat pe modul în care stresul social afectează comportamentul și motivația oamenilor.

Pofta socială asemănătoare cu dorința de a mânca

Studiul a fost realizat în rândul a 40 de studenți din campusul MIT cu o bună sănătate fizică și mentală. Acestia au fost închiși singuri într-o cameră fără ferestre, timp de 10 ore. Nu a fost permisă nicio formă de interacțiune, nici măcar utilizarea unui telefon mobil. Le-a fost oferita mâncare in fata usii.

Odată ce izolarea s-a terminat, participanții au fost supuși unui RMN, dar din nou, toate formele de interacțiune socială au fost interzise, ​​chiar dacă acest tip de examinare necesită adesea explicații din partea profesiei medicale. Prin urmare, studenții au fost informați cu privire la întreaga procedură înainte de izolarea lor de 10 ore, astfel încât să se poată instala singuri în aparat, fără nicio asistență. Cercetătorii, la rândul lor, au rămas tăcuți și mascați pe tot parcursul examinării.

În al doilea rând, fiecare dintre participanți a trebuit să postească 10 ore pentru a observa reacțiile creierului la foamete.

În timpul scanărilor RMN, au fost prezentate participanților imagini cu interacțiuni sociale, alimente sau așa-numitele imagini neutre ale florilor, în timp ce răspunsul creierului lor a fost observat.

Interacțiunile virtuale ajută la atenuarea sentimentelor de izolare?

Cercetătorii s-au concentrat asupra substanței negre (substanță neagră, cunoscută și sub numele de locus niger), un nucleu al sistemului nervos situat în creierul central, legat de pofta de foame și de medicamente. Rezultat: indiferent dacă le era foame sau erau izolați, același semnal de retragere a fost observat în substanța neagră a creierului studenților.

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că răspunsurile participanților la izolare depindeau de nivelul lor normal de singurătate: oamenii obișnuiți cu o mulțime de interacțiuni sociale au arătat o dorință mai mare de a interacționa decât cei care au raportat că sunt mai izolați social.

„Rezultatele noastre susțin ideea intuitivă că izolarea acută provoacă sete socială, la fel cum postul provoacă foame”, concluzionează cercetătorii, care se concentrează acum asupra faptului dacă interacțiunile virtuale ajută la atenuarea sentimentelor de izolare și sete de schimburi umane sau dacă acest tip de interacțiune este insuficient.