ÎPS Pimen a murit, răpus de noul coronavirus

ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor a murit din cauza infecției cu COVID-19, la vârsta de 91 de ani. Acesta se afla internat la Institutul de Boli Infecţioase „Matei Balş” din Capitală.

Înaltpreasfintitul Pimen a fost intubat după ce starea sa s-a agravat

Vineri seară, pe 1 mai 2020, starea de sănătate a ÎPS Pimen s-a agravat. Acesta a fost intubat, după ce a fost transfera la secţia de ATI din cadrul Institutului de Boli Infecţioase Matei Balş din Capitală. Ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, a declarat pe 2 mai a.c. că starea Arhiepiscopului este stabilă. Totuși medicii au fost rezervați, date fiind vârsta și bolile iararhului.

Cum a luat ÎPS Pimen coronavirus

Vestea infectării cu noul coronavirus a arhiepiscopului Sucevei și Rădăuților i-a întristat pe credincioșii din întraga țară. Imediat au apărut numeroase întrebări despre cum a contactat ÎPS Pimen coronavirusul. Șefa Direcţiei de Sănătate Publică Suceava, Manuela Trifan, a declarat că acesta a intrat în contact cu trei persoane aflate în mănăstire şi care apoi au fost depistate pozitiv la COVID-19. Cel mai probabil acesta a luat virusul de la unul dintre cei trei preoți.

„S-au mai făcut teste în cazul a 22 de persoane din mănăstire, dar şi pentru 15 persoane de la personalul căminului de bătrâni aflat lângă mănăstire, cu care ÎPS Pimen ar fi intrat în contact.

Cine a fost ÎPS Pimen?

ÎPS Pimen s-a născut în satul Herăști, comuna Grebănu (județul Buzău), la data de 25 august 1929. Acesta a primit la botez numele de Vasile Zainea. Studiile medii le-a făcut la Liceul din Râmnicu Sărat și în perioada 1948-1951 la Mănăstirea Neamț. Studiile superioare le-a urmat între 1953-1957 la Institutul Teologic Universitar din București. Ulterior a fost student al Universității din Köln, unde s-a specializat între anii 1976-1977. Acesta a obținut calificarea în muzeografie după ce a învățat la Institutul de Arte Plastice din București în perioada 1953-1957.

Numele de  Pimen l-a primit după ce a fost tuns în monahism la Mănăstirea Neamț în data de 10 martie 1951. Atunci a fost hirotonit ierodiacon. Ulterior, în 1957 a devenit ieromonarh. A slujit în calitate de profesor între 1951-1952 la școlile monahale din Mănăstirile Neamț și Secu dar și ca pedagog la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamț în perioada 1952-1953. Între 1957-1961, după absolvirea studiilor universitare, a fost numit egumen apoi stareț la Mănăstirea Putna. În anii următori a îndeplinit ascultări în mai multe mănăstiri din zona Neamțului. Între 1961-1962 a fost preot-duhovnic la Mănăstirea Văratec, imediat după, pentru doi ani, din 1962, preot la Schitul Durău și ,pentru zece ani din 1964, muzeograf la Mănăstirea Putna.

Stareț la Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava” în perioada 1974-1978

Înaltpreasfințitul Pimen a îndeaplinit misiuni și în afara țării. Acesta s-a făcut remarcat în 1977 în Statele Unite și Canada în cadrul Arhiepiscopiei misionare ortodoxe Române, între 1978-1979 la Reprezentanța Patriarhiei Române din Ierusalim. Totodată a fost membru în mai multe delegații sinodale care au vizitat alte Biserici. În perioada 1979-1982 a devenit exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor.

Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la 10 ianuarie 1982 l-a ales ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. Atunci a primit titlul de „Suceveanul”. Odată cu hramul Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou” de la Suceava, în 24 iunie 1982  a fost hirotonit întru arhiereu de către Înaltpreasfințitul Mitropolit Teoctist Arăpașu al Moldovei și Sucevei, Prea Sfinția Sa Episcopul Eftimie Luca al Romanului și Hușilor și Prea Sfinția Sa Roman Ialomițeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. La oficierea hirotoniei au mai participat și alte nume reprezentative ale Bisericii Ortodoxe, cum ar fi Patriarhul Diodor al Ierusalimului (care se afla în vizită în România) și alți ierarhi din BOR și din Sinodul Patriarhiei Ierusalimului.

Înaltpreasfințitul Pimen a avut numeroase realizări

A fost ales arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților la data de 24 ianuarie 1991. A fost instalat la Suceava ca episcop în același an, pe 3 martie. În anii următori de arhipăstorire a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților  acesta a avut numeroase realizări. ÎPS Pimen a reușit să redeschidă unele lăcașuri de cult înschise în perioada dictaturii comuniste. Printre acestea se numără și Mănăstirea Voroneț și Mănăstirea Humorului. Acestea au fost deschide la câteva zile după ce a ajuns arhipăstor al acestor zone. Când a ajuns arhiepiscop, în zonă erau aproximativ zece schituri și mănăstiri. În prezent, ne bucurăm în această arhiepiscopie de treizeci și cinci.

De asemenea, Înalt Prea Sfinția Sa Pimen a avut și o bogată activitate culturală. Cu binecuvântarea sa, pentru credincioșii de rând, a fost publicat un număr considerabil de cărți, tipărituri și broșuri. Multe dintre acestea au fost scrise chiar de ÎPS Pimen (Din cărți adunate și la copii iarăși date”, „Carte de învățătură și îndrumare ortodoxă”, „Viața și activitatea Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuți”, „Necazurile în viața creștinului”, „Acatistul și slujba Sf. Voievod Ștefan cel Mare”, „Carte de religie”, „Povățuiri pentru spovedanie”, „Din pagini de altădată”, „Adevăruri mântuitoare”).

Înaltpreasfințitul Pimen a avut ca preocupare și problemele sociale din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților

„Tipicul Sf. Sava” a fost tipărit tot cu binecuvântarea acestuia. Este important să menționăm și numeroasele monografii cu mânăstirile din arhiepiscopie (Putna, Moldovița, Sucevița, Voroneț, Dragomirna, Humor, Probota). La începutul fiecărui an școlar, copii de clasa I primeau cărți de rugăciune tipărite de aceștia. Mai mutle cămine și așezăminte speciale pentru cei nevoiași au fost înființate la inițiativa ÎPS Pimen (Căminul de bătrâni „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava”, Căminul de bătrâni de la Bogdănești, de la Gros, de la Sihăstria Putnei și de la Mănăstirea „Sf. Dimitrie”, de la Vatra Dornei). În anul 2000 a fost distins, de către Președintele României, Emil Constantinescu, cu Ordinul Național “Pentru Merit” în grad de Mare Cruce.