Ion Cristoiu: Să vedeți cât de plin de el va fi Klaus Iohannis dacă PNL câştiga parlamentarele de duminică!

Jurnalistul Ion Cristoiu scrie pe blogul sau despre momentul în care PNL va câştiga alegerile parlamentare de duminică. Celebrul jurnalist este de părere că preşedintele Klaus Iohannis va fi plin de sine dacă acest lucru se va întâmpla. Redam, integral, editorialul publicat de Ion Cristoiu:

2 februarie 2015. Klaus Iohannis, nu demult parvenit la funcția de președinte al României, a ajuns la Paris în cadrul unei vizite oficiale, prima vizită și printre puținele făcute în străinătate de-a lungul celor șase ani de mandat, în afara navetelor la Bruxelles, la ședințele UE, prin nimic diferite în materie de rutină de călătoriile în stol SPP-ist către căminul conjugal de la Sibiu la fine de săptămână. Președintele (cu p mare) pentru că despre Klaus Iohannis nu se poate nici scrie și nici pronunța decât Președinte cu literă mare (la emisiunea lui Marius Tucă de joi seară am încercat să dibuim cum reușesc cei de la Cotroceni, când intră în Măritul Birou să-i semnaleze lui Klaus Iohannis c-au zis Domnule Președinte cu Mare și nu cu p mic) a coborât din avion cu paltonul în mina. Dintr-o greșeală de protocol, nimeni nu se grăbește să-l ia înainte de a se urca în limuzină. Și atunci Klaus Iohannis face un gest mult discutat la vremea respectivă, când presa nu ajunsese hârtia igienică a președintelui. Aruncă haina pe capota mașinii. Un gest care dezvăluia deodată în persoana primarului de Sibiu, îmbogățit prin învârteli imobiliare, un ins plin de el, un ciocoi obișnuit să fie spălat pe picioare cu limbă de către slugi. Era un gest neobișnuit pentru românii care fuseseră martorii prestației în public a trei președinți de până atunci. Oricât de tare ar fi fost deranjați de o astfel de stângăcie de protocol, toți s-ar fi stăpânit (una dintre armele unui bărbat de stat e stăpânirea de sine, fiind greu de imaginat un președinte care fluieră administrativ la trecerea prin fața lui a unui funduleț apetisant de cuconiță) într-un asemenea moment. Unii și-au amintit de Klaus Iohannis – premierul de la Grivco, de cel care se străduia să fie mai mic decât Mircea Geoană în 2009, cel care-i făcuse favoarea de a-l propune premier. Alții și-au amintit de cum se gudura proaspăt PNL-istul Klaus Iohannis în 2014 pe lângă Victor Ponta pentru a fi numit ministru de Interne în Guvernul USL.

Au trecut de atunci cinci ani. Nu peste mult timp se vor face șase.
Joi, 3 decembrie 2020. Klaus Iohannis participă la ședința CSM de alegere a noii conduceri. Cu acest prilej ține un discurs tipic perioadei (perioadă, nu peroadă, cum pronunță Klaus Iohannis în public, fără ca vreunul dintre apropiați – premierul, de exemplu – să-i semnaleze, cu prudența cu care-i atragi unui bărbat atenția că-i descheiat la prohab, că se spune perioadă și nu peroadă) din urmă. Un discurs de gramofon electoral al PNL. În plină ședință a instituției care administrează Justiția din România Klaus Iohannis aduce partizanatul politic violent, de Mița Baston în plin carnaval. Dintre judecătorii de acolo, toți care l-ar putea avea ca împricinat pe cetățeanul Klaus Iohannis, toți fuduli de postura lor de magistrați, a avut curaj să-l pună la punct judecătoarea Gabriela Baltag. Când se va realiza, ca și în cazul lui Nicolae Ceaușescu, un bilanț al luptei împotriva Dictaturii lui Klaus Iohannis, acest discurs va fi reamintit – sunt sigur – la loc de frunte, ca exemplu că nu toți românii sunt lași, așa cum atitudinea Doinei Cornea din ultimii ani ai dictaturii lui Ceaușescu e dată drept exemplu că nu toți românii au fost mămăligi care nu explodează, ci fâsâie. Îl citez în întregime pentru că merită învățat pe de rost:

„Domnule președinte, stimați colegi, nu mi-am făcut un obicei și nu mi-aș fi dorit să iau cuvântul, dar pentru că din păcate obiceiul dumneavoastră de a face politică în Consiliul Superior al Magistraturii este evident, aș vrea să vă adresez o rugăminte care vine din partea mea – și nu numai a mea, a multor magistrați ai acestei țări – vă adresez rugămintea că poate măcar la finalul mandatului nostru nu veți mai aduce dezbinare în această instituție, pentru că suntem suficient de dezbinați.

Și pentru că știu că sunteţi un creştin, vă văd de multe ori la televizor duminică, știți și dumneavoastră cu siguranță că la sfârşitul vieții nu suntem întrebați, nu dăm socoteală pentru cât am urât, ci pentru cât am iubit și iertat, domnule președinte. E foarte important acest lucru.

Dacă tot sunteţi oaspetele nostru, musafir cum spuneți dumneavoastră, aș vrea să nu lăsăm să treacă această zi fără să spuneți colegilor noștri și societății căreia vă adresați cum vă raportați dumneavoastră la posibilitatea de a fi din nou pe val în justiție serviciile de informații, indiferent de numele lor. Știu că v-am auzit în octombrie vorbind despre faptul că nu veți agrea acest lucru, dar să nu uităm domnule președinte că în septembrie ați dat un vot în CSAT pe această problemă și nu-mi explic dacă va exista o hotărâre de retractare față de viziunea dumneavoastră din octombrie. M-aș bucura dacă aș afla răspunsul la această problemă, eu și bineînțeles cei care sunt preocupați de posibilitatea implicării serviciilor secrete în actul de justiție”.

Cum reacționează președintele României la o asemenea intervenție destul de blândă față de mizeria de a folosi ședința CSM pentru a lipi cu gura afișe pentru Partidul Meu, zis și PNL?
Caută să-i răspundă politicos? Caută să-i convingă și pe ceilalți magistrați din sală ca și pe toți românii că el garantează independența Justiției, că nu va face astfel încât SRI să revină în procesele penale?
Își ia catrafusele și pleacă în mod ostentativ.

Un gest asemănător cu cel de pe aeroportul din Paris, gestul unui ins plin de el, tratând pe toți ca niște slugi, când e deranjat în obișnuința să de a fi ascultat fără crâcnire, cum fac toți din nomenklatura regimului Iohannnis, de la premierul Titirez în jurul președintelui până la generalii care pocnesc nu numai din călcăîi, dar și din epoleți numai auzind rostindu-li-se numele.

Între cele două momente e totuși o deosebire.
În februarie 2015 reacția de Ciocoi era față de un SPP-ist, unul dintre cei dependenți cu slujba de Klaus Iohannis și evident unul care avea datoria să se ocupe de paltonul prezidențial.
În decembrie 2020, reacția de Ciocoi are loc față de un membru CSM, față de un reprezentant al magistraților, constituțional independent de președinte.

Dacă în cazul paltonului era vorba doar de mojicie, în cazul de la CSM e vorba de altceva.
De ceea ce toți mai mulți români, dintre cei care nu depind de rânjetul lui Klaus Iohanis, dintre cei care mai cred că odată cu Nicolae Ceaușescu s-a prăbușit și pretenția unui politician de a fi Omul Providențial, Salvatorul Nației, Șahinșahul românilor, observă cu îngrijorare.

Klaus Iohannis dă pe zi ce trece tot mai multe semne de paranoia părerii bune despre el însuși, de credința că e Nemuritor, că e deasupra noastră, a românilor, într-un Olimp din care ne mustră cu degetul.
Se pot aminti aici zeci de exemple în care Klaus Iohannis a arătat în public că respinge contrazicerea, dialogul, vorba sinceră, o altfel de atitudine decât cea a ghiocelului. E tot mai limpede că el vede în orice abordare a sa diferită de cea tipică Cultului Personalității, o punere la îndoială a personalității sale.

Și atunci reacționează ca în scena cu paltonul:
Încalcă Constituția fără să clipească, tăie vorba jurnaliștilor care îl întreabă, pleacă furios din încăpere, face crize când cartonul cu curba infectărilor e scos de pe ecran.
Această tot mai mare umflare de el însuși s-a manifestat la Klaus Iohannis după victoria la prezidențialele din 2019.

Joi, 3 noiembrie 2020, Klaus Iohannis a cerut românilor să voteze PNL ca dovadă că sunt alături de el.
Din parlamentarele de duminică el a făcut un Referendum cu întrebarea:
Mă iubiți sau nu?
Lesne de priceput cât de tare se va se va gonfla dacă PNL va câştiga alegerile.