Ion Cristoiu, reacţie la decizia Curţii Constituţionale a României: Slavă Domnului, nu s-a lăsat intimidată de manipularea grosolană prin presa miluită

Ion Cristoiu are o reacţie de ultima oră legată de decizia Curţii Constituţionale care a admins sesizările Avocatului Poporului, Renate Weber. Ion Cristoiu se arata lauda Curtea Constituţională pentru că nu s-a lăsat intimidată de presiunile uriaşe din partea ”presei miluite”.

Redam, integral, întreaga reacţie:

Joi, 25 iunie 2020, Curtea Constituțională a admis sesizările Avocatului Poporului, Renate Weber, despre decizii ale Guvernului și ale Parlamentului în legătură cu Pandemia.
Altădată aș fi spus că e o știre.
Acum n-o fac.
Pentru Renate Weber e a nu știu câta sesizare admisă de CCR.

Explicația nu trimite nici la simpatia CCR față de eminenta activistă pentru drepturile omului care e Renate Weber, nici măcar la pregătirea juridică de excepție a celei care a redat funcției de Avocat al Poporului, până nu demult considerată de politicieni și chiar de ocupanți o sinecură, conținutul de care avea nevoie democrația noastră, ci improvizația cumplită care definește documentele emise de Guvern și de Parlament în ultimul timp. Legea 55 a fost contestată de Renate Weber pentru că prevedea că Parlamentul poate și trebuie să voteze o hotărâre de Guvern. CCR a fost sesizată de Avocatul Poporului și în legătură cu posibilitatea ca românii să fie carantinați și internați prin Ordin al ministrului Sănătății. Se miră până și plopii fără soț de o asemenea aberație din punct de vedere constituțional.

Nenorocirea e că Guvernul PNL, autorul acestor compuneri analfabete prin raportare la Constituție, în loc să facă un efort de minimă competență când elaborează documente juridice, a pornit împotriva Renatei Weber o campanie de etichetări staliniste, de calomnii primitive demne de un Guvern abia ieșit din grota dictaturii.

Dacă e vorba de o victorie, incontestabil momentul de joi, 25 iunie 2020, e o victorie a democrație împotriva tendințelor autoritariste ale unui partid de guvernare care se pretinde european până la nivelul Violetei Alexandru.

Dar nu numai atât.
Decizia CCR e o victorie și a lucidității împotriva manipulării prin presă.

Să mă explic.
Întâmplarea a făcut ca joi, 25 iunie 2020 să ajung cu trecerea în revistă a enigmelor din decembrie 1989 la revoltă populară din Bucureștii lui 22 decembrie 1989 dimineața. Toate documentele publicate până acum consemnează rolul crucial jucat de emisiunile în limba română ale Radio Europa Liberă, Vocea Americii și BBC în crearea și amplificarea mâniei menite a-i face pe muncitori să iasă din întreprinderi și s-o pornească spre Centru unde se afla Nicolae Ceaușescu. Acest rol e determinat de faptul că erau singurele surse de informații ale bucureștenilor. Volumul Anul nou se naște în sânge!, exprimând punctul de vedere al Ministerului de Interne, nota în 1998, la apariția la Editura Universal Pan:

„Desigur, mijloacele de informare românești păstraseră tăcerea asupra celor petrecute cu o zi înainte, dar acest lucru nu mai însemna nimic: practic, toată țara își sincronizase aparatele de radio pe posturile străine care, fără întrerupere, difuzau informații referitoare la acel 21 decembrie ce avea să intre în istorie. Fără îndoială, știrile erau confuze, contradictorii chiar, în unele cazuri, dar nimeni nu avea atunci timpul și nici starea psihologică pentru a face analize. Sigur era că în Capitală se petrecuse ceva, ceva grav, important, determinant chiar – Bucureștii se «mișcaseră», preluând și amplificând unda de șoc generată de «seismul Timișoara»”.

Ce aflau bucureștenii de la posturile de radio străine?
Ca și în cazul Timișoarei o exagerare până la incredibil a represiunii de la Dalles din noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989.

După 30 de ani de cercetări, datele despre confruntările de la Dalles sunt știute și răsștiute.
Numărul protestatarilor n-a depășit câteva sute. Represiunea propriu-zisă a început după spargerea Baricadei (era 12.25 noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989), prin vânarea demonstranților pe străzile laterale. Pe parcurs nu s-a înregistrat nici o fraternizare între Armată și demonstranți. Unele momente – camionul care intră în mulțime (8 morți și 13 răniți), focul deschis de soldați înainte de miezul nopții – țin de întâmplare. Incendiile au avut rolul de a crea atmosfera de groază. Bilanțul confruntării, dat de toate documentele oficiale, e următorul: 48 de morți (dintre care 8 în incidentul cu camionul), 463 răniți, 1243 de rețineri.
La ora 3 s-a început operațiunea de curățire a urmelor.
Acestea au fost faptele.

Chiar și un mort într-o confruntare civili – forțe de ordine e o crimă.
Una e însă crima și alta e măcelul.
Ce aflaseră bucureștenii în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 de la posturile străine?

Despre Mitingul din 21 decembrie 1989, Radio Budapesta transmite la ora 18, 21 decembrie 1989, că demonstrația s-a transformat în antidemonstrație și că „mulțimea s-a apropiat de Ceaușescu, înconjurându-l pentru câteva momente. Forțele de Securitate l-au eliberat din mulțime”.

Cine a urmărit transmisia în direct a Mitingului a văzut că Nicolae Ceaușescu era la balcon. Cum să-l înconjoare mulțimea? De ce o astfel de manipulare? Pentru a forma convingerea că Nicolae Ceaușescu nu e intangibil. Prestigioasa UPI transmite de la Budapesta la 18.13: „Câteva mii de oameni au fost uciși în aceste confruntări”. Aceeași agenție nota că după Spargerea Mitingului, potrivit unor martori care au contactat UPI prin telefon (așa-zișii martori din București știau numărul de telefon al UPI de la Budapesta!) „între 60.000 și 100.000 de demonstranți au manifestat pe străzile Capitalei cerând înlăturarea lui Ceaușescu în timp ce Miliția nu a reacționat”. Scopul manipulării? Să-i convingă pe românii rămași acasă că tot orașul e în stradă și că dacă ies și ei nu li se întâmpla nimic! Radio Europa Liberă transmitea în cursul serii de 21 decembrie 1989, prin vocea lui Nicolae Stroescu – Stânişoara că „din cercurile diplomatice de la București numărul se ridică la circa 50.000 de demonstranți”. Emil Hurezeanu anunță tot la aceeași emisiune că „mulți demonstranți au ridicat copii în brațe deasupra capetelor, pentru a arăta că aceștia ar trebui protejați”.

La ora 2 noaptea, REL transmite mesajul telefonic al unei femei din SUA. Care femeie a sunat evident la Europa Liberă. Distinsa îl invocă pe fratele care stă în apropierea spitalului Colțea. Așadar, fratele a sunat-o de la București iar ea s-a grăbit să sune la Europa Liberă. Fratele i-ar fi spus sorei (n-are nume sora, n-are adresă, sigur era una dintr-o încăpere vecină studioului) că „efective ale Armatei s-au alăturat manifestanților”, și că „pe multe vehicule blindate pot fi citite slogane împotriva regimului și împotriva comunismului”. Tot sora din America spune în direct la Europa liberă de la München că la București „forțele de Securitate trag și în geamurile în care se vede lumină” și că „la ora la care am vorbit la telefon la toate bisericile din centru se trăgeau clopotele” (le-a auzit ea, la telefon!)

Taniug, agenția care a infectat întreaga presă occidentală, principalul instrument de manipulare mediatică în decembrie 1989, e citată de Reuters într-o depeșă de la ora 22,20 că din București corespondentul agenției a transmis că „Miliția trăgea în «orice mișca»”. Emil Hurezeanu declara senin la Europa Liberă în zorii lui 22 decembrie 1989:

„Avem noi informații. O informație foarte importantă primită prin telefon: La uzinele «Timpuri noi», la orele 22.00, joi seara, până în noapte la 2.00, noaptea, s-a tras cu arme grele împotriva muncitorilor, după care trupele s-au îndreptat spre Uzinele «23 August»”.

Taniug întrece orice fantezie în materie de născociri de tip Caracudi. La 0.55 în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, agenția transmite următoarele:

„Doi tineri au declarat reporterilor că după o perioadă de calm, focurile de armă au reînceput în Piața Universității din București în jurul orei 15.00, ora locală. Tot ei au relatat că un vehicul blindat a traversat piața strivind doi tineri. Un grup din apropiere a încercat să-i ajute dar Miliția a deschis foc la comandă, lăsând aproape 20 de morți sau răniți pe caldarâm. În timp ce ei relatau acestea, șase tineri ducând doi prieteni răniți treceau pe partea cealaltă a străzii. Când reporterii i-au oprit să afle ce s-a întâmplat, ei au replicat: «Nu contează. Ne omoară!»”.

De ce am citat acest fragment? Pentru a semnala că unul din marile trucuri ale manipulării e concretețea în materie de născociri. Occidentul, citind relatarea Taniug, e convins că reporterii Agenției chiar au fost acolo și că evident chiar au văzut asta.

Cine a urmărit, începând de dimineața, joi 25 iunie 2020, televiziunile de știri, site-urile Diviziei Presă, blogurile plătite de SRI cu bucată, declarațiile Cioclilor apocaliptici, smiorcăielile liderilor PNL, postările aproape identice ale trolilor PNL, uniți cu cei ai SRI și SIE, va fi simțit nevoia să se închidă în casă și să nu cuteze nici a privi pe geam.

Atmosfera creată de Presa română era cea de asalt al Coronavirus împotriva bietei populații civile.
Evident, ca și în alte țări, asistăm la o creștere a infectărilor ca urmare a relaxărilor.
Numai că acest fenomen real, tratat în celelalte țări cu calm, a devenit, joi, 25 iunie 2020, prin manipularea practicată de presă Apocalipsa revenirii în forță a virusului.

Scopul manipulării?
Intimidarea CCR, întrunită în ședință pentru a discuta sesizările Avocatului Poporului privind neconstituționalitatea multor decizii luate de guvern în administrarea Pandemiei.
După o campanie mârşavă dusă împotriva Renatei Weber, a venit rândul manipulării mizere a realității pentru a speria CCR.
Slavă Domnului că instituția nu s-a lăsat șantajată de amenințarea că admiţând sesizările Renatei Weber, va fi acuzată de Poporul pacient drept responsabilă de căderea la pat a Nației!