Ion Cristoiu, despre politica de ‘pupicuri’ a PSD fata de regimul Klaus Iohannis: Are raţiuni de pragmatism politic

Jurnalistul şi publicistul Ion Cristoiu afirmă că, deşi politica de pupicuri angajată de PSD faţă de regimul Iohannis are raţiuni de pragmatism politic, atacurile Grupării Teodorovici la actuala conducere a social-democraţilor sunt pe zi ce trece tot mai convingătoare.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Invitatul interviului de joi, 2 iulie 2020, de pe cristoiuTv a fost Eugen Teodorovici.

Trei au fost motivele pentru care am ţinut ca fostul ministru de Finanţe, căruia i-am zis de-a lungul discuţiei de o oră şi ceva, domnule ministru, în maniera consacrată de perioada interbelică, de a te adresa unui fost ministru cu: domnule ministru, chiar şi dacă acesta ar fi reţinut de Siguranţă:

1. Imaginea de client de seamă al discotecilor, în circulaţie masivă în opinia publică. Aşa cum am procedat cu mulţi alţi invitaţi, am vrut să mă conving dacă această imagine e falsă printr-un dialog faţă-n faţă cu invitatul, potrivit învăţăturii mele de autor de interviuri că un interviu e pentru mine turnesolul prin care mi se dezvăluie personalitatea unei personalităţi.

2. Punctul de vedere al unui specialist despre Planul de Investiţii şi Relansare Economică, produs al parteneriatului dintre Preşedinte şi Guvern, şi lansat în cadrul a ceea ce s-a vrut a fi o manifestare publicitară de proporţii, în realitate un priveghi cu SPP-işti vigilenţi şi măşti inutile.

3. Poziţia unui lider PSD din Gruparea adversară lui Marcel Ciolacu despre Congresul PSD, pe zi ce trece un vis tot mai îndepărtat pentru membrii şi simpatizanţii partidului.

Imaginea de şturlubatec i-a fost creată lui Eugen Teodorovici – potrivit interlocutorului – de o maşinărie de vorbe pusă în mişcare încă de pe vremea lui Traian Băsescu. Nu ştiu cum e în realitate Eugen Teodorovici. Ştiu însă că interviul mi-a revelat un politician serios, un familist convins, înzestrat cu o luciditate a analizei mai puţin întâlnită la politicieni, de regulă caţavencieni logodiţi cu ricăventurieni. Eugen Teodorovici e un duşman declarat al unanimităţilor tipice partidelor postdecembriste. Explicaţia dată fenomenului m-a surprins prin acuitatea analitică. E vorba de credinţa, moştenită de la PCR, că o decizie luată de un partid, dacă nu poartă pecetea unanimităţii, e lipsită de şanse de aplicare. O prostie, zice Eugen Teodorovici, pentru că în democraţie importantă e majoritatea lui jumătate plus unu.

Eugen Teodorovici m-a convins că Planul ivit din parteneriatul Klaus Iohannis – Guvernul Meu 2 nu diferă prea mult de Planurile marxist leniniste privind instaurarea Comunismului pe planetă. Contrar a ce se crede, în 1989 în Europa de Est nu s-a prăbuşit Comunismul, ci Socialismul. Lecţiile de învăţământ politico-idelogic ţineau să avertizeze că masele populare construiesc deocamdată Socialismul. Comunismul rămâne visul de aur al omenirii. Cum şi când avea să se împlinească Visul de aur al omenirii? Când istoria va decide asta. Aşa şi Planul întins pe 30 de ani al Guvernului în parteneriat cu Klaus Iohannis. El ar urma să se îndeplinească doar când va decide Istoria. Să consumi timp, energie, vorbe şi măşti pentru a lansa un Plan care ar urma să se îndeplinească pe parcursul a 30 de ani presupune o uriaşă încredere în Istorie ca ibovnica ta. Pentru că de Istorie va depinde dacă peste 30 de ani PNL va fi la Guvernare, iar Klaus Iohannis, în libertate. Eugen Teodorovici a sesizat în interviu principala slăbiciune a Documentului. Măreţele obiective, inclusiv reţeaua de autostrăzi care va împânzi România, ar urma să fie finanţate dintr-o singură sursă:

Banii de la UE.

Aceşti bani sunt deocamdată pe hârtie. Pe hârtie neagră, ca să fiu în acord cu tendinţele din America de a scoate albul din dicţionare. A oferi românilor un Plan de împliniri dependente exclusiv de nişte bani care nici măcar n-au fost aprobaţi e ca şi cum – zic eu şi nu Eugen Teodorovici – un nepot şi-ar face planuri de trai de lux cu banii moşteniţi prin testament de la unchiul care o să cadă cândva cu avionul.

Partea cea mai interesantă a interviului a fost cea despre situaţia din PSD în perspectiva Congresului. Aşa cum s-a văzut şi din interviul dat cristoiuTv de Codrin Ştefănescu, Eugen Teodorovici e cerut drept candidat la preşedinţia PSD de Gruparea anti-Ciolacu din partid. Această grupare reproşează conducerii interimare în frunte cu Marcel Ciolacu o bunăvoinţă suspectă faţă de Guvern şi mai ales faţă de Klaus Iohannis. În timp ce preşedintele, deraind de pe şinele constituţionale, nu osteneşte a ataca PSD, a jigni electoratul acestui partid, a-l insulta chiar, conducerea interimară continuă să-i trimită bezele. Despre aceste reproşuri aduse lui Marcel Ciolacu, reproşuri care sunt şi ale multor ziarişti, revoltaţi de refuzul PSD de a-şi îndeplini îndatoririle de partid de Opoziţie, am mai scris. Am susţinut că nu e vorba de un blat, ci de o politică înţeleaptă, menită a-i lua lui Klaus Iohannis pretextul de a stârni ura faţă de PSD. Argumentele Grupării Teodorovici sunt şi ele demne de luat în seamă. Mai întâi pentru că preşedintele şi premierul continuă să dea PSD cizme în bot, deşi PSD întoarce mereu şi celălalt obraz. Asta pune electoratul PSD într-o situaţie complicată. Acesta vede că preşedintele dă cu părul într-un partid care în alte împrejurări l-ar fi suspendat de mult pentru asta. Vine apoi scorul electoral. Deşi în Opoziţie faţă de un Guvern care pentru prima dată în postdecembrism jefuieşte pe faţă avuţia naţională fără a catadicsi măcar să salveze aparenţele, PSD nu creşte în sondaje. Nemulţumirea crescândă faţă de regimul Iohannis nu duce la creşterea încrederii în PSD. Chiar dacă politica de pupicuri angajată de actuala conducere are raţiuni de pragmatism politic, atacurile Grupării Teodorovici sunt pe zi ce trece tot mai convingătoare.

Sub acest semn, Eugen Teodorovici mi-a confirmat în interviu că se va înscrie în cursa pentru şefia PSD indiferent de formula de Congres şi de alegere impusă de conducerea restrânsă de acum. Eugen Teodorovici m-a convins că va candidat. Domnia sa e un adversar al felului în care conducerea interimară propune desfăşurarea Congresului (online) şi alegerea (prin Moţiune). Cu toate acestea la solicitarea mea, Eugen Teodorovici n-a folosit nemulţumirea faţă de propunerile conducerii interimare ca pretext pentru a nu mai candidă.

Voi candida cu orice preţ.

Un mesaj care-mi spune că Eugen Teodorovici ştie el ce ştie despre şansele sale de a ajunge preşedintele PSD”.