Ion Cristoiu: Chemarea de trupe franceze în România – o inițiativă personală pe care Klaus Iohannis refuză s-o explice românilor

Jurnalistul Ion Cristoiu scrie, în această dimineață pe propriul blog faptul că eventuala chemare a trupelor franceze în România este o inițiativă personală pe care Klaus Iohannis nu vrea să o explice românilor. Redăm, integral, editorialul publicat de jurnalist:

E o lege nescrisă a Istoriei, subliniată însă de cercetătorii sufletului colectiv, că în momente de tensiune dramatică, de tulburări ale lumii, popoarele să-și îndrepte privirea către Cel din fruntea Statului. În astfel de împrejurări, Conducătorul, fie că e Rege, Președinte, șef de trib, Sultan sau Dictator e așteptat de toată suflarea să se pronunțe asupra Crizei, s-o explice și, mai ales, să dea seamă Poporului de ce face el, Conducătorul, pentru ca Delirul Istoriei să nu lovească națiunea.

Criza ucraineană a început la 3 martie 2021 și a escaladat la începutul lui 2022 după eșecul negocierilor de la Geneva. De atunci, din 10 ianuarie 2022, tensiunea în spațiul internațional a crescut pînă în vecinătatea Crizei rachetelor din 1962. În tot acest timp, asupra românilor s-au năpustit fake newsuri, păreri imbecile, declarații sforăitoare, pentru a crea o atmosferă de isterie națională. O contribuie iresponsabilă la crearea acestei atmosfere ațîțătoare a avut Mircea Geoană. Abuzînd de funcția sa de secretar general adjunct NATO, Mircea Geoană s-a mutat practic în România pentru a declanșa campania electorală în perspectiva prezidențialelor din 2024 sub sloganul:
NATO, adică Eu, vă apără de Ruși.
Puternica sa rețea din presă, cu vîrf de lance Trustul lui Dan Voiculescu, l-a susținut pe Mircea Geoană în amplificarea isteriei naționale.

Pe acest fond, potrivit Legii de care vorbeam mai sus, românii au așteptat de la Klaus Iohannis o lămurire, o explicare, o dare de seamă.
Timp de peste două săptămîni, Klaus Iohannis n-a catadicsit să iasă în spațiul public și să explice românilor ce se întîmplă.

Dar nu numai atît.
Românii au aflat de la președintele Franței că România va fi gazda unor trupe franceze, o premieră în istoria României de la Primul Război Mondial încoace.
După anunțul făcut de președintele Franței, într-un discurs menit a dezvălui francezilor ambiția napoleoniană a lui Macron de a-și extinde sferele de influență în Est în defavoarea Americii, de la Cotroceni a venit doar mesajul de fericire, scris slugarnic în franceză, al președintelui Klaus Iohannis, prin care se mulțumea Franței pentru c-a binevoit să-i satisfacă rugămințile insistente de a trimite trupe în România.
Și cu asta basta.

Președintele n-a socotit că se impune să explice românilor care-i afacerea cu chemarea de către România sau, mai bine zis, cu implorarea de către România să vină cît mai repede și în număr cît mai mare militari francezi pe teritoriul nostru național.

Pe teritoriul României se află, în cadrul desfășurării trupelor NATO pe teritoriul unei țări membre NATO, militari americani. De ce mai avea nevoie România și de militari francezi? Și de ce francezi? De ce nu italieni sau spanioli sau britanici ? Pentru că – repet – nu Franța ne-a rugat să acceptăm trupe franceze pe teritoriul nostru național, ci noi am implorat Franța să ne trimită trupe.

România a avut în două rînduri trupe străine pe teritoriul național.
De fiecare dată chemate de noi.
Între 1940 – 1944, trupe germane chemate de generalul Ion Antonescu.
Am scăpat de ele (Mareșalul s-a plîns în multe ședințe de Guvern de abuzurile comise de militarii nemți pe teritoriul nostru național) la 23 august 1944.
Locul nemților a fost luat de ruși. Firește, la 23 august 1944 nu noi i-am chemat pe ruși. Au venit ei, ca Armată de ocupație. Din 1947, după ce comuniștii cîștigă puterea deplină, trupele rusești au stat pe teritoriul nostru la cererea conducătorilor comuniști ai României. Am scăpat de ele abia în 1958.

Indiscutabil, Franța de acum nu e Germania lui Hitler și nici URSS-ul lui Stalin.
Cu toate acestea, chemarea militarilor francezi, inițiativă exclusivă a lui Klaus Iohannis, ca forță militară străină, e o chestiune care interesează pe toți românii. Pe teritoriul României se află deja militari americani în cadrul acordurilor cu NATO. Potrivit lui Joe Biden, aceștia vor crește ca număr. De ce mai era nevoie și de militarii francezi? Nu erau suficienți americanii? Ce aduc în plus pentru securitatea României militarii francezi față de cei americani?

În lumea modernă primirea trupelor trimise de un stat pe teritoriul unui stat independent se face la cererea statului străin. Statul gazdă, știind dorința statului străin de a-și extinde influența prin trimiterea de trupe în alte țări, se lasă greu, pune condiții.

Prin Klaus Iohannis România e cea care a cerșit Franței trimiterea de trupe străine.
Fără nici o condiție.
Ar fi fost normal ca Președintele să explice românilor motivele inițiativei sale, să arate unde vor fi dislocați militarii francezi, pe banii cui vor sta și activa la noi, și, mai ales, în ce măsură Serviciile noastre Secrete vor fi obligate să colaboreze cu cele franceze.

Președintele României n-a catadicsit să se explice.
Nici n-a fost constrîns la așa ceva.
Parlamentul, în care Coaliția e majoritară, n-a zis nimic. Nici un partid politic nu i-a cerut președintelui să se explice. AUR, care se pretinde apărător al interesului național, n-a reacționat. Partidul e ocupat să se răfuiască cu presa.

Chemarea trupelor franceze pe teritoriul României de către un om – Klaus Iohannis – care a acționat fără a ține cont de Parlament, de Opinia publică, a părut un lucru normal.
Klaus Iohannis n-a catadicsit să explice românilor nici o asemenea inițiativă care vizează interesul național – Chemarea de trupe străine pe teritoriul național – d-apoi poziția României față de Criza Ucraineană.

Cu cîteva zile în urmă, s-a anunțat că miercuri, 26 ianuarie 2022, a fost convocat CSAT pentru a se discuta Criza Ucraineană. Se presupunea că după reuniune Klaus Iohannis va ține un discurs în care va explica pe larg punctul de vedere al României în privința Crizei.

Miercuri, după ședința CSAT, Klaus Iohannis a susținut o declarație de presă, mai precis a citit un text de pe prompter.
Timp de peste două săptămîni, românii au așteptat să afle punctul de vedere al României față de Criza ucraineană, cea mai mare Criză internațională de la Căderea Comunismului.
Ca să audă ceea ce știau deja de două săptămâni din Comunicatele NATO și ale UE, din declarațiile președintelui american și ale liderilor marilor puteri.
Aceasta deoarece Klaus Iohannis n-a făcut altceva decît să prezinte, în traducere proprie, pozițiile NATO și ale Uniunii Europene.

A avut România în toată această perioadă o politică externă?
Da, a avut, ne spune Klaus Iohannis.
Ea a constat în dialogul permanent în cadrul NATO, cu SUA, în cadrul UE.
E asta o politică externă a unei țări ca România?
Păi toate statele membre NATO și UE au dialog în cadrul NATO și UE.

Politica externă înseamnă ce faci pe cont propriu, chiar dacă după ce te-ai consultat cu aliații.
Toată lumea se aștepta ca președintele să explice pe larg chemarea de trupe franceze în România.
Era un prilej nimerit.
Klaus Iohannis n-a catadicsit să se explice.
El s-a mulțumit să ne spună că trupele franceze vin pe teritoriul nostru ca rezultat al eforturilor depuse de el, personal.

Ca rezultat al eforturilor depuse de el, personal, PNL a fost făcut pulbere prin impunerea ca președinte a lui Florin Cîțu.
Ca rezultat al eforturilor depuse de el, personal, s-a destrămat Coaliția de Centru-Dreapta înainte ca ea să-și fi spus cuvîntul.
Ca rezultat al eforturilor depuse de el, personal, s-a creat Coaliția PNL-PSD, cea mai proastă Coaliție de guvernare postdecembristă.
Ca rezultat al eforturilor depuse de el, personal, a ajuns premier un general acuzat de plagiat.

Din cîte se vede tot ceea ce e rezultatul eforturilor depuse de Klaus Iohannis se dovedește un dezastru pentru România.
Se va întîmpla asta și cu inițiativa de a chema trupe franceze pe teritoriul național?