Ion Cristoiu: Bizareriile care sugerează că actuala Criză ascunde mult mai mult decât un simplu joc al orgoliilor

Jurnalistul Ion Cristoiu susţine faptul că, în tot conflictul iscat în Coaliţia de Guvernare sunt câteva detalii care pot duce la faptul că întreaga criză nu este generată doar dintr-un simplu joc al orgoliilor. Redăm integral editorialul publicat de jurnalistul Ion Cristoiu pe blogul său:

Criza din Coaliția de Centru Dreapta, la o săptămână de la declanșare, nu s-a încheiat luni seara, la ședința Coaliției. Și asta pentru că ea pare a fi mult mai profundă decât un simplu joc al orgoliilor.

O scurtă retrospectivă a evoluției scandalului provocat de demiterea intempestivă, brutală și fără menajamente a lui Vlad Voiculescu de la Ministerul Sănătății, ne semnalează o serie de fapte mai puțin întâlnite în cazul unei crize de asemenea proporții, din interiorul unei Coaliții. Indiscutabil într-o Coaliție de Guvernare și mai ales într-o Coaliție cum e cea dintre PNL, USRPLUS și UDMR, Coaliție alcătuită în grabă, la presiunea lui Klaus Iohannis, apar tensiuni, conflicte, pot să apară și momente de criză precum cel de acum.

Însă în cazul de față din start avem o deosebire fundamentală față de obișnuitele crize din Coalițiile de guvernare postdecembriste chiar din declanșarea crizei.
Să luăm drept exemplu Criza din Coaliția CDR-PD-UDMR din timpul Regimului Constantinescu. Această criză s-a declanșat abia la sfârşitul lui 1997. Așadar trecuse un an de guvernare Ciorbea (probabil că tensiuni existau dar ele nu s-au manifestat nici într-un caz la suprafață) fără scandaluri, cel puțin publice.

În cazul actualei Crize lucrurile stau net diferit.
Să reamintim că de la început, chiar de la negocierile pentru formarea guvernului, PNL a renunțat în mod surprinzător la toate ministerele care aduc bani, dar mai ales la ministerele care vor utiliza banii primiți de la Uniunea Europeană, în timp ce USRPLUS, deși cu un procentaj mai mic în alegeri, a luat potul cel mare. N-a trecut nici o săptămînă-două de la investire și miniștrii USRPLUS au pornit o ofensivă electorală de proporții, având drept țintă PNL. Pentru prima dată în postdecembrism a apărut teza moștenirii dezastruoase, nu în legătură cu partidul care a trecut în Opoziție, ci în legătură cu partidul care a rămas în Coaliție. Ministrul Transporturilor, ministrul Fondurilor Europene, ministrul Sănătății au denunțat public moștenirea dezastruoasă lăsată de miniștrii PNL. Care miniștrii le erau colegi de Guvernare.

Spre deosebire de criza dintre CDR și PD, acest divorț public a apărut la doar 3 luni de la investire, în timp ce celălalt divorț a apărut la un an. În cazul PD, CDR, UDMR, Coaliția din 1996, formațiunea care a declanșat această criză a fost Partidul Democrat. PD l-a mandatat pe Traian Băsescu, ministrul Transporturilor, să dea un interviu în care să-l atace pe premierul Victor Ciorbea. Fusese gândită lovitura asta după un an în care PD acumulase multe supărări ținute în secret. Reacția CDR a fost destul de slabă și, în general, axată pe o campanie de îndulcire a relațiilor.

În cazul crizei din actuala Coaliție ne surprinde de la început caracterul ostentativ, brutal, dinadins făcut brutal, al demiterii lui Vlad Voiculescu.
Vlad Voiculescu nu era un terorist care luase ostatici. Dacă el ar fi avut ostatici pe toți funcționarii din ministerul Sănătății era normal ca să fie o acțiune de înlăturare a lui de către trupele de Comando, neașteptată, fulgerătoare.

Demiterea lui a fost fulgerătoare ca și cum cineva s-ar fi temut de reacția lui Vlad Voiculescu și mai ales a USRPLUS. Nu numai că partenerul de guvernare n-a fost anunțat, dar după aia premierul n-a catadicsit să explice fie public, fie într-o întâlnire cu USRPLUS, de ce a fost demis Vlad Voiculescu. Pare tot mai limpede că a fost o acțiune din partea lui Klaus Iohannis, pentru că el este în spatele loviturii, provocatoare. O acțiune menită să îi pună cu spatele la zid pe cei de la USRPLUS, acel gen de acțiune în care îl obligi pe celălalt să divorțeze. Dacă nu face asta, e de râsul mahalalei. După anunțul privind renunțarea la sprijinul dat lui Florin Cîțu din partea USRPLUS, dinspre Florin Cîțu, dinspre PNL n-am sesizat un moment de atenuare său moment de semn de împăcare. Presupunând că demiterea a vizat doar înlăturarea lui Vlad Voiculescu, ar fi fost normal ca PNL să lase USRPLUS posibilitatea de a ceda. Se creau astfel condițiile ca USRPLUS să cedeze păstrând aparențele unei victorii. PNL, dimpotrivă, în această săptămână s-a străduit din răsputeri să nu dea USRPLUS posibilitatea unei ieșiri cu fața curată din Scandal:

Florin Cîțu a refuzat în mod ostentativ să explice partenerului de guvernare de ce l-a demis pe Vlad Voiculescu.
Florin Cîțu a anunțat că nu va accepta în veci propunerea USRPLUS privind un acord scris prin care premierul să obțină acceptul partidului din care face parte ministrul înainte de a-l demite pe acesta.
Ludovic Orban care, ca șef de partid al Coaliției putea să fie polițistul bun, să zicem, a pus gaz pe foc declarând că cei de la USRPLUS trebuie să dea în scris că un ministru de-al lor nu-l va ataca pe premier.
O asemenea condiție e aberantă nu numai într-un Guvern de Coaliție, dar chiar și într-un Guvern pur și simplu.
Premierul nu este ales de popor, nu este Nicolae Ceaușescu, nu este Moise ales de Dumnezeu, ca să nu poată fi contrazis. Este un primus inter pares, cum am spus eu, și el poate fi criticat chiar și de miniștrii PNL. Nu văd cum i s-ar știrbi gloria sugătorului de cuvinte care este Florin Cîțu o bombăneală din partea unui ministru.
Însă aceste fapte, petrecute după declanșarea crizei, confirmă ipoteza că demiterea a fost o acțiune nu atât de înlăturare a lui Vlad Voiculescu, cât una mai amplă, indiscutabil cu sprijinul Camarilei de generali de la Cotroceni, al Sistemului instituțiilor de forță pentru a regla o dată pentru totdeauna relația din interiorul Coaliției.
Mai precis pentru a schimba natura Guvernului. Din Guvern de colaborare dintre PNL și USRPLUS, cum s-a format inițial, în Guvern format în jurul PNL, cum și-au dorit liderii PNL. Operațiunea, pusă la cale de Klaus Iohannis, a avut drept cauză ceea ce s-a considerat în decembrie 2020 o cedare temporară în fața USRPLUS pentru ca Guvernul să fie format cât mai repede.

Repet ce-am scris într-un alt comentariu:
După părerea mea, avem de-a face cu două planuri:
Planul A și Planul B.
Repet, nu ale lui Florin Cîțu, nu ale lui Ludovic Orban, ci ale lui Klaus Iohannis pentru că el este autorul acestei lovituri de guvern.

Planul A, care constă în umilirea, călcarea în picioare a celor de la USRPLUS în ipoteza că ei rămân în Coaliție. Dacă rămân în Coaliție și nu trec în Opoziție e ca și cum n-ar mai fi la guvernare. Acest moment este un moment crucial în relația dintre două partide ca și între doi parteneri, momentul în care unul dintre parteneri încearcă să capete puteri absolute asupra celuilalt.
Să-l trateze ca o cârpă de șters pe jos.
Dacă USRPLUS, potrivit acestui plan rămâne, în ciuda acestor lovituri de bocanc în gură, atunci PNL va guverna practic singur. USRPLUS va fi o a cincea roată la căruța guvernării.
Ca să nu mai spun că o renunțare a USRPLUS la campania dusă timp de o săptămână fără a obține nici o satisfacție va duce la o scădere în sondaje.

Planul B ia în calcul plecarea USRPLUS de la guvernare. Se face un guvern minoritar, unul sprijinit – sigur, cu fandoselile de rigoare – de către PSD. Partidul Social Democrat va justifica sprijinul dat acestui guvern minoritar prin criză Pandemiei, prin responsabilitatea pe care trebuie să o aibă partidele, prin criză din Crimeea, prin criză planetară. Oricum cunoscutele bla-bla-uri ale politicienilor.

Sigur că unii se întreabă cum ar putea fi posibil un asemenea Guvern cu sprijinul PSD fără a scade în sondaje.
Da, PNL poate să scadă în sondaje. Dar să nu uităm însă că nu vom avea alegeri decât în 2024. Până în 2024 PNL speră că va câştiga un capital electoral imens cu banii veniți de la Uniunea Europeană, pe care îi vor folosi ei, cu renunțarea la restricții.

Numai ipoteza unui Plan A și Plan B, repet, asumat de către Cotroceni, adică de către sistemul instituțiilor de forță în frunte cu SRI explică bizarerile din evoluția a acestei crize.
Inclusiv bizareria, marea bizarerie că președintele Klaus Iohannis, cel care și-a făcut din alcătuirea acestei Coaliții un obiectiv de răsunet al celui de-al doilea mandat, a contribuit decisiv la Criza care riscă să ducă la destrămarea acestei Coaliții.