Iohannis, alba-neagra în politica externă

Ce este până la urmă această declarație semnată pe nemestecate în numele statului român de către Florin Cîțu la summit-ul de la Kiev, document denumit pompos „Platforma Crimeea”? Ce este altceva decât un act de sfidare brutală a Moscovei, care a afirmat răspicat, înaintea acestui summit, că orice luare de poziție comună din partea unui stat sau a unei organizații vizând schimbarea statutului juridic de azi al Crimeei reprezintă un act de agresiune teritorială împotriva Federației Ruse, care va primi riposta cuvenită? Ce valoare juridică are acest document?

Întrebarea este extrem de importantă. Dacă are vreo valoare juridică sau măcar dacă are o valoare politică relevantă, atunci, înainte de a fi devenit parte a Platformei Crimeea, România, prin Guvernul ei, ar fi trebuie să ceară acordul Parlamentului. Acest acord nu a fost solicitat nici înainte, nici după. Mai mult chiar, Comisia de politică externă a Parlamentului nici măcar nu a fost informată. La rândul său, președintele Klaus Iohannis s-a făcut că plouă. A fost din nou încălcată grav Constituția? Democrația? Ne aflăm în plină dictatură mascată? Cum este posibil ca poporul român să fie antrenat într-o asemenea aventură, fără să i se ceară acordul și fără să fie avertizat? Pentru că, indiscutabil, vizita la Kiev a lui Cîțu, însoțit de de Bogdan Aurescu, ministrul de Externe, s-a produs pe șest.

Se aplică în acest caz prevederile Legii nr. 4 din 1991 privind ratificarea tratatelor? Și care prevede în articolul 5 obligativitatea aprobării de către Parlament a oricărui tip de angajament politic? Ne aflăm sau nu în prezența unui angajament politic?

I-am adresat aceste întrebări profesorului Adrian Severin, a cărui vastă experiență de practician și teoretician în materia dreptului internațional îl îndreptățește pe deplin să se pronunțe asupra unei teme atât de delicate, dacă nu care cumva chiar explozive. O va face ceva mai târziu, la orele prânzului, probabil mai pe larg, la Gold FM, în dialog cu Cozmin Gușă.

Dar până atunci iată, în esență, opinia lui Severin: „Declarația de la Kiev referitorare la așa-zisa ’Platformă Crimeea’ este un ac de propagandă. Nu are nicun fel de valoare juridică și, în consecință, nu produce efecte juridice. Este o acțiune de coregrafie proiectată pentru susținerea președintelui Ucrainei, aflat în mare pierdere de viteză. Este un fel de compensație simbolică a abandonării Ucrainei de către Statele Unite și Uniunea Europeană. ’Instructorii de joc’ au decis ca președintele României să rămână acasă, iar pantomima să fie interpretată de primul-ministru Florin Cîțu. Care, împreună cu Aurescu, a asistat impasibil la severul avertisment transmis de Rusia României prin intermediul Ungariei vizând statutul Ardealului”.

Este o explicație care, până una alta, stă în picioare și motivează tăcerea absolută prin care președintele Klaus Iohannis „răspunde” acestui, după opinia mea, incident grav de politică externă.  Pe parcursul căruia România s-a complăcut să joace după cum au dorit cei care au comandat muzica. Dacă angajamentele semnate de România prin declarația de la Kiev nu reprezintă decât apă chioară, dacă Platforma Crimeea nu este altceva decât o himeră politică plimbată pe sub ochii președintelui Zelensky și dacă mergem atât de departe, încât să înțelegem acest lucru, pentru celelalte pete albe din ședința CSAT desfășurată ieri la Cotroceni eu unul nu găsesc nicio explicație. Nici cea mai mică!