Indicatiile terapeutice ale calaparului

Denumire stiintifica: Crysanthemum balsamita Fam. Compositae

Denumiri populare: bumbisor, calampar, calapar, calonchir, calubar, carpin, calugar, dumbravnic, galopar, izma Maicii Preciste, smirna, spiculete, vetrice.

In traditia populara, frunzele de calapar se intrebuintau in mod curent la taieturi, bube, buboaie, pe care se aplicau crude ori pisate si amestecate cu grasime. 
Cu calapar, ceapa, coada-soricelului si un pic de menta se prepara o unsoare pentru bube si umflaturi. Plantele se uscau pe plita, se sfaramau, se amestecau cu seu de oaie, ori unt, ulei de lemn si miere, unsoare de gasca topite intr-o tigaie. Dupa ce se amestecau in tigaie se punea faina de grau ca sa le tina laolalta. Pasta obtinuta se impartea in doua. O parte se punea pe piept pentru tuse, iar dupa o jumatate de ceas dupa ce se racea se punea cealalta jumatate. Panaritiul se lega cu ceapa alba, coapta, amestecata cu tamaie pisata, busuioc si frunze de calapar. 

Decoctul se tinea in gura contra aftelor si a durerilor de dinti. Radacina pisata, muiata in otet, se punea pe pantece contra herniei. Decoctul partilor aeriene si mai ales al frunzelor se lua in boli de plamani si ficat. 

In tara Oasului cu calapar fiert se legau oasele cu tuberculoza osoasa. Decoctul se dadea femeilor dupa nastere ca intaritor si ca sa opreasca pierderile de sange. In multe parti, cu decoct se spalau pe cap pentru dureri de cap, sau ca sa le creasca parul, sa nu cada. 

Actiune farmaceutica: antiinflamator, calmant, cicatrizant, diuretic, stomahic, antispastic. Stimuleaza cresterea parului.

Mod de utilizare
– 2 lingurite de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma 2-3 cani pe zi.
-Tinctura: se pune o parte de planta maruntita cu 5 parti alcool alimentar de 70°. Se inchide ermetic sticla si se tine la temperatura camerei agitand des. Se strecoara dupa 15 zile. Se poate folosi cate 10 picaturi pana la 1 lingurita de 3 ori pe zi diluat in 100 ml apa.

Se poate folosi in urmatoarele afectiuni: afectiunile ficatului, afectiuni digestive, afte bucale, alopecie, bube rele, chelie, contuzii, diaree, epilepsie, furuncule, hemoroizi, herpes, infectii ale pielii, leziuni bucale erodate, plagi greu vindecabile, rani, reglarea menstrelor ( se prefera tinctura luata inainte de menstre cu 2 zile si se va continua pe toata perioada. Se intrerupe cand se termina menstruatia), taieturi, ulceratii, vanatai, viermi intestinali (clisme cu o infuzie de 2 ori mai concentrata si se va face la temperatura corpului mai multe zile la rand).

Este deosebit de eficient la refacerea podoabei capilare. Se va face pentru aceasta un tratament cu ceai din aceasta planta de 2 ori pe saptamana si de asemenea tinctura cu care se va freca pielea capului de 2 ori pe zi, pana la refacerea complecta a podoabei capilare, apoi se mai continua doar spalaturile saptamanale.