În urmă cu 30 de ani, și-au deschis tonete în zona Nicolina și au dat lovitura în afaceri. Pentru Elena totul s-a năruit. „Am zile în care plec cu 40 de lei acasă”
Acum 30 de ani, câțiva ieșeni și-au deschis tonete în zona Nicolina, în proximitatea pieței alimentare, la fel cum s-a întâmplat și în cazul Elenei. Afacerea a mers ca pe roate, ani de zile, însă, în prezent, totul s-a năruit, fiind zile când pleacă acasă și cu 40 de lei. Ce greutăți a întâmpinat, dar și cum a rezistat pe piață atâția ani, veți afla în cele ce urmează.
Elena, ieșeanca cu tonetă, de 30 de ani, în Nicolina
Nu este ieșean care să nu fi trecut vreodată pe lângă tonetele amplasate în zona Nicolina și să nu se fi oprit, de curiozitate, la produsele așezate spre vânzare. Fie că tonetele sunt pline de încălțăminte, îmbrăcăminte, produse de igienă sau jucării, comercianții stau de la prima oră a dimineții și până seara târziu pentru a-și vinde din marfă. La fel se întâmplă și în cazul Elenei, o bătrânică în vârstă de 70 de ani care vine zi de zi la toneta sa din Nicolina pentru a se întreține.
Afacerea a deschis-o împreună cu soțul în 1998, iar timp de 26 de ani a reușit să susțină familia din vânzarea articolelor de încălțăminte și îmbrăcăminte. Deși își amintește cu nostalgie de începuturile promițătoare ale afacerii, acum, femeia spune că vine la muncă doar pentru a-și plăti cheltuielile.
„Am deschis în anii `90. Până în 1989, oamenii nu aveau de unde și ce cumpăra, pentru că așa eram toți. Ei, după ce a căzut regimul și am deschis toneta, aduceam marfă din afară, tot felul de lucruri. Și oamenii cumpărau. Aveam zile în care rămâneam cu toneta complet goală, într-o singură zi. Mă duceam a doua zi și aduceam iar marfă. Vă spun, mergea extraordinar afacerea. Până în 2010, când au început să scadă vânzările, a venit Boc (Emil Boc – prim ministru, în acea perioadă) la conducere și a tăiat tot, a mărit toate. Însă, cu toate astea, am întreținut copiii la școală, la facultate. Îmi amintesc că atunci când era sărbătoare, spre exemplu, Sfânta Maria, nu aveam timp nici să mănânc. Veneau oamenii și dădeam tot, se uitau ce să mai ia, deși toneta era goală. Acum? Trec lunile și nu mai am toneta goală. Și trei luni îmi ia să vând ceva, dar nici atunci. Am zile în care fac 40 de lei, 60 de lei, maximum 100 de lei. Mai mult mă costă să vin aici și să țin afacerea pe picioare. Numai spațiul pe care stă toneta costă 600 de lei. Plus taxe, impozite, e foarte greu. Vin aici, că trebuie să duc afacerea mai departe, însă în doi ani, maxim, vreau să vând, dar, din nou, nu am cui. Cine să o ia?”, a declarat Elena, administrator de tonetă în zona Nicolina.
Vasile a deschis afacerea în 1990 și vine de plăcere la muncă
Vasile este vecinul de tonetă al Elenei, care a deschis tot în anii 1990 afacerea. Acesta spune că a reușit să țină toneta timp de 30 de ani, având mai multe locații în oraș, unde comercializa marfă. Acum, vine tocmai de la Bârnova pentru a câștiga un ban, însă spune că nu o va mai duce mult din cauza condițiilor care lipsesc.
„E greu cu vânzarea aici. Marfa, în proporție de 85 la sută, este aceeași. Se poate vinde și într-o lună sau în trei. Dar ce nu înțeleg oamenii este faptul că marfa noastră e la fel ca cea din magazine, numai că acolo au lumini și le atrag atenția. Aici vin doar oamenii de vârsta a doua și cumpără, nu avem fițe pentru tineri. Eu am deschis în 1990, cu o măsuță pliantă. După, am schimbat masa cu tonete din metal, apoi, cu tonetele din aluminiu care erau de un metru pe un metru, iar apoi au apărut tonetele astea. După revoluție, am deschis, am avut și stand în SIRAJ, pentru că și soția era în domeniu, însă m-am restrâns aici, pentru că soția a murit și vin ca să mai câștig, așa, un ban, să mai ies din casă. Prost e faptul că nu avem condiții. E frig, când plouă, când e iarnă, înghețăm. Când e cald, la fel, caniculă, jale. Oricum, venitul meu e pensia și ce mai ciugulesc eu pe aici, câte 30, 40 de lei. Dar mai multe sunt cheltuieli”, a declarat Vasile, ieșeanul care deține, de 30 de ani, tonetă în zona Nicolina.
Tonetele din Nicolina sunt tranzitate mai mult de persoanele de vârstă mijlocie, aici fiind comercializate produse de îmbrăcăminte și încălțăminte, de igienă, dar și jucării și produse de curățenie. Aici, proprietari sunt ieșenii care au tonetele și de 30 de ani, la fel cum se întâmplă și în cazul Elenei.