Imnul Acatist al Maicii Domnului, mulțumire și admirație către Fecioara Maria. Iată motivul pentru care este diferit față de alte cântări bisericești

Imnul Acastist al Maicii Domnului se citește în săptămâna a cincea a Postului Mare, în timpul Utreniei zilei liturgice de sâmbătă, acesta este cunoscut și sub numele de Acatistul Bunei Vestiri.

Imnul Maicii Domnului datează din secolul al VII-lea și se datorează recunoștinței locuitorilor Constantinopolului față de Maica Domnului pentru izbrăvirea cetății d eo invazie străină. Astăzi, cântăm acest imn ca mulțumirea pentru ajutorul primit de la Maica Domnului, cea purerea rugătoare pentru noi în fața Mântuitorului Hristos.

Imnul Acatist al Maicii Domnului

Imnul Acatist al Maicii Domnului este singurul acatist care este citit în cadrul unei slujbe bisericești. Genul liturgic al acatistului apare destul de târziu, în secolul al VII-lea, dar reia naumite formule literare și retorice din Antichitatea greacă și din cântările Vechiului Testament.

Tradiția spune că salvarea de invazia din 626 a capitalei  Imperiului Bizantin de către Maica Domnului stă la baza alcătuirii acestui imn deosebit închinat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

În acel an, Patriarh al Constantinopolului era Serghie I, care a făcut procesiunea cu icoana Maicii Domnului de la Biserica Vlaherne, cetatea fiind scăpată de invadatori în chip minunat, cu ajutorul unei furtuni pe mare. De aceea și cântarea de început a imnului, cunoscută astăzi sub numele de condac spune „Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie…”

De-a lungul vremii, Imnul Acatist a fost cântat cu prilejul mai mult praznice, care sunt amintite în text, precum Nașterea Domnului sau Buna Vestire, parțial sau complet, dar s-a încetățenit în ziua liturgică de sâmbătă din a cincea săptămână a Postului Mare, când se săvârșea priveghere de toată noaptea la biserică din Vlaherne.

Astăzi, această priveghere se slujeste spre seară, în timpul Utreniei obișnuite din post citindu-se, întrerupt, în patru stări, Imnul Acatist, iar cântarea introductivă „Apărătoare Doamnă” este un laitmotiv al acestei utrenii, numită în popor „Denie”, de la slovonescul „vdenie”, care înseamnă priveghere.

De ce este deosebit față de alte cântări bisericești?

Compoziția Imnului Acatist este deosebită de alte cântări bisericești. În literatura bizantină, cu excelpția limitărilor ulterioare ale acestui imn, cunoscute sub numele general de „acatiste”, nu s-a păstrat nicio operă de acest gen.

Cea mai apropiată structură de acest gen este utilizată în cultul bisericesc o constituia odinioară „condacul”, atât în planul compoziției, cât și al metricii. Imnul Acatist are o strofă de deschidere, un fel de șapou, după care urmează 12 strofe lungi și 12 strofe scurte, în total 24, conform alfabetului grecesc, sub forma de acrostih, adică fiecare literă e la începutul unei strofe.

Toate cele 24 de strofe sunt numite în tradiția bizantină icoase, care sunt împărțite în icoase scurte, numite ulterior condace, și se încheie cu „Aliluia”, precum și icoase lungi, care conțin heretismele, traduse din greacă prin „Bucură-te!” și care e o reluare a formulei de adresare din unele opere de laudă a persoanelor din Antichitatea greacă.

Conținutul istoric și dogmatic al Acatistului se poate împărți în două: partea narativă, care relatează evenimentele vieții pământești a Maicii Domnului și copilăria lui Hristos, conform Evangheliilor canonice și Protoevangheliei lui Iavoc, și partea dogmatică, în care se relatează învățătura ortodoxă despre Întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul și mântuirea neamului omenesc.

Așadar, Imnul Acatist al Maicii Domnului se săvârșește în Postul Mare la Utrenia de sâmbătă, când se cântă în chip deosebit despre Fecioara Maria, precum și toate minunile pe care le săvârșește de dragul celor care-i cer ajutor.