Ignatul porcilor 2020. Tradiţii şi superstiţii pentru 20 decembrie

Tăiatul porcului sau Ignatul este una dintre cele mai mari sărbători de iarnă şi se sărbătoreşte în fiecare an pe 20 decembrie. Acum începe perioada sărbătorilor de iarnă, care impune interdicţii specifice cusutului, torsului şi spălatului. Ziua este denumită Ignat, deoarece în calendarul creştin-ortodox coincide cu Sfântul Ignatie Teoforul, un sfânt martir, care a murit sfâşiat de fiare în amfiteatrul de la Roma.

Ignatul porcilor este o zi încărcată de obiceiuri şi de tradiţii la romani, ea reprezentând, cu precădere în mediul rural, ziua în care este sacrificat porcul din care se pregătesc apoi toate preparatele pentru masa de Crăciun.

Ignatul porcilor 2020

Potrivit tradiţiei creştine, în fiecare an pe 20 decembrie este prăznuita sărbătoarea de Ignat. În această zi importantă romanii obişnuiesc să sacrifice porcul pentru tradiţională masa de Crăciun.

În calendarul creştin-ortodox, această sărbătoare se suprapune cu sărbătoarea Sfântului Mucenic Ignatie Teoforul, care este prăznuita în fiecare an tot pe 20 decembrie. Acest sfânt se numea “Teoforul”, care înseamnă “purtătorul de Dumnezeu”.

Astfel de la numele acestui Sfânt Ignatie Teoforul a plecat şi tradiţia zilei de Ignat pe care mulţi credincioşi romani o respectă încă în fiecare an, pe 20 decembrie, chiar dacă mulţi dintre creştini ţin cu sfinţenie Postul Crăciunului.

În prezent, sacrificarea porcului în ziua de Ignat se mai face doar la sate şi reprezintă şi un prilej de reunire a familiei, iar pentru copii este un prilej de veselie şi de joacă. În seara dinaintea Ignatului, oamenii pregătesc câteva cuţite bine ascuţite, o butelie de gaz sau paie – pentru pârlit, vasele în care vor pune carne, slănină şi soric.

În ajunul tăierii porcului de Ignat, în unele regiuni ale ţării se păstrează obiceiul de a fierbe grâu în fiecare casă, grâu pe care stăpânul casei trebuie să-l tămâie şi să-l binecuvânteze. Toţi ai casei trebuie să mance din acest grâu, iar ceea ce rămâne se aruncă dimineaţa la păsări. Numai aşa vor fi cu toţii feriţi de necazuri şi supărări.

Cu o seară înainte de Ignat, porcii visează că urmează să fie tăiaţi. Astfel, aceştia nu mai mănâncă, nu se mai îngrăşa şi nici nu mai pun carne pe ei.

Tăierea simbolică a porcului se face prin înjunghiere, apoi animalul este pârlit, spălat cu mălai şi acoperit cu o pătură. În cele mai multe locuri, i se face o crestătură în formă de cruce pentru că produsele, carnea lui să fie binecuvântate. Copiii se suie călare pe porc, ca să aibă noroc tot anul. Apoi se scot intestinele şi măruntaiele, se tranşează carnea şi se trece la prepararea produselor tradiţionale – sângerete, lebăr, cârnaţi, caltaboşi etc.

Folcloristul Petru Caraman considera că obiceiul tăierii porcului din ziua de Ignat îşi află rădăcinile în tradiţiile antichităţii romane. Lumea romană practică acest sacrificiu la Saturnalii, între 17 şi 30 decembrie, consacrându-l lui Saturn, la origine zeu al semănaturilor. Porcul era considerat drept o întruchipare a acestei divinităţi, a cărei moarte şi reînviere se consuma la cumpănă dintre anul vechi şi anul nou. Însă este vorba despre un “transfer” al obiceiului/tradiţiei – de la data la care se celebra iniţial anul nou în lumea romană (începutul primăverii, al semănatului, la sărbătorile ce precedau Calendele lui Janus, adică la Saturnalii), precizează cartea amintită.

În ziua în care se taie porcul se face şi ”pomană porcului”. La romani, tăierea porcului în gospodăria proprie reprezintă un motiv de mândrie şi de bucurie semnalând şi apropierea Crăciunului. De-a lungul anilor, această activitate a creat la rândul ei o sumedenie de obiceiuri.

Tradiţia populară mai spune că femeile, de obicei, se ocupă de tranşarea cărnii, dar numai după ce bărbatul casei face semnul crucii cu cuţitul asupra porcului sacrificat, rostind rugăciunea „Tatăl nostru” şi „Să-l mâncaţi sănătoşi”.

Tradiţii şi superstiţii de Ignat

În lumea satelor se respectă cu sfinţenie pe 20 decembrie, în ziua de Ignat multe obiceiuri, tradiţii şi superstiţii transmise din generaţie în generaţie.

Tradiţia spune că de Ignat, singură activitate permisă este tăierea porcului şi este interzis să faci alte munci cum ar fi: spălatul, cusutul sau maturatul casei.

„Se zice că porcul îşi visează cuţitul de Ignat, că nu mai mănâncă după această dată şi că dacă l-ai ţine mai mult decât ziua de Ignat, nu ar mai fi în plină formă. La romani există o categorie de preoţi care ghiceau în măruntaiele animalelor sacrificate. La noi se păstrează credinţa că dacă splina porcului are o anumită formă, este îngroşata într-un capăt, va fi iarnă mai grea.

Probabil că modul în care se hrăneşte un animal determina nişte modificări pe organele interne. Porcul este sacrificat de Ziua Ignatului, care vrând-nevrând devine o zi cu dezlegare la porc. Se face aşa zisa tocană a porcului. Acest animal este respectat ca o fiinţă, căreia i se face pomană”, a povestit Carmina Maior, fost muzeograf la CNM Astra Sibiu, potrivit alba24.ro

Potrivit tradiţiei străvechi, sacrificarea porcului nu poate fi începută înainte de ivirea zorilor şi nici nu poate depăşi apusul soarelui. Sacrificarea trebuie să aibă loc pe lumină, deoarece se spune că numai lumina poate ţine la distanţă, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice.

De regulă, la tăierea porcului cei miloşi din fire nu e bine să ia parte deoarece porcul moare cu mai mare greutate. Mai mult, carnea va fierbe mult mai greu. Bătrânii de la ţară spun că după ce porcul este tăiat, pârlit şi spălat, se recomandă punerea unei paturi peste el şi un copil să-l încalece. Astfel, anul viitor va fi unul lipsit de boli şi plin de bogăţii, sănătate şi prosperitate.

Pentru că cei care taie porcul să fie iertaţi de uciderea voită a animalului, este bine ca ei să rostească cuvintele: Ignat, Ignat/ Porc umflat, iar înainte de a-l sacrifica să spună: Doamne ajută, să-l mâncăm sănătoşi.

În regiunea Teleormanului, există o datină veche care spune că pe fruntea copiilor trebuie făcut semnul crucii cu sângele animalului sacrificat de Ignat. Astfel, se crede că aceştia vor fi sănătoşi şi roşii în obraji în anul ce vine.

Unul dintre momentele unice în cadrul ritualului anual al tăierii porcului este scosul splinei. Se obişnuieşte ca toţi participanţii să amuţească preţ de un minut pentru că e lucru mare.

Conform tradiţiei populare, splina porcului de tăiat reprezintă cel mai de încredere “oracol” de consultant când vine vorba de năprăsnicia iernii. Dacă la partea dinspre capăt splina este groasă, iarna va fi una grea, cu multă zăpadă, în timp ce vara va oferi o recoltă bogată.

Totuşi, dacă splina este subţire iarna nu va aduce foarte mult omăt, ci va fi mai degrabă geroasă iar primivara îşi va face apariţia mai repede. În schimb, anul nu va fi la fel de îmbelşugat.

În această zi, femeile pisează grâu ca să aibă de împărţit la Crăciun. Se fac un fel de turte, „Carpele Domnului”, cu miere şi nuci care se mănâncă în ajunul Crăciunului.

Ignat vindeca porcii de boala rea şi tot el este cel care vine să le anunţe moartea şi să le ia sufletele.

Porcul care nu e tăiat până în această zi nu se mai îngraşa pentru că în această noapte îşi visează cuţitul.

În ziua lui Ignat e bine să vezi sânge, ca să fii ferit de boli. Cine nu are porc trebuie să taie măcar o găină.

Copii se mânjesc cu sânge de porc pe frunte ca să fie rumeni şi sănătoşi tot anul.

Femeile nu lipesc, nu coş, nu taie cu foarfecă pentru că porcii să nu rame în batatuta sau să rupă rufele peste an.

Cine nu taie porcul în această zi, i-l mănâncă lupul în cocină.

Hainele cusute în această zi vor da junghiuri celui care le poartă.

Ignatul este un motiv în plus de bucurie şi pentru copiii din România: aceştia făceau rost de cea mai frumoasă jucărie – beşica de la porc.

În Moldova şi în special în Bucovina, Ignatul are un corespondent feminin, care se numeşte „Inătoarea sau „Inatoaia”), care este „o femeie tare lacomă şi urâtă care mănâncă lumea. Aceasta intră pe coş în casele în care femeile nu au terminat torsul până în această zi sau încalca interdicţia de a toarce în ziua de Ignat, consacrata tăierii porcului şi având unele rămăşiţe ale sărbătorii focului solstiţiului de iarnă. Pedepsele aplicate de „Inătoare” sunt cele mai feroce: ea opăreşte torcătoarele nevrednice într-un hârdău cu apă fierbinte şi apoi le mănâncă. Ca să scape de agresiunea ei, femeile împricinate trebuie să se urce pe coşul casei, de unde strigă de trei ori: Cucurigu gagu! şi acest duh dispare din casă” (T. Pamfile – Duşmani şi prieteni).

Poate cea mai cunoscută tradiţie de Ignat este pomana porcului, la care participa cei care s-au ocupat de sacrificare. Conform tradiţiei, friptura se serveşte cu mămăligă, dar şi cu murături. De obicei, masa se aşază în curte. Se mănâncă în picioare, la o masă în curtea casei şi se obişnuieşte să se bea ţuica fiartă.