Henrich Herkt, organizatorul artileriei romane moderne

Henrich Herkt s-a nascut pe 16 februarie 1829, Coblenz, Germania si a decedat pe 9 noiembrie 1908 la Bucuresti.

Herkt a fost general de divizie si organizator al artileriei romane moderne.

Trecand peste dorinta tatalui sau care dorea sa imbratiseze cariera ecleziastica, isi urmeaza unchiul, colonelul doctor Czihac, medicul sef al ostirii moldovenesti, si la 31 octombrie 1849 s-a inscris cadet in singura baterie de artilerie din Moldova. In mai 1855 s-a casatorit la Iasi cu Emilia Klein. A urmat Scoala politehnica din Berlin si Scoala de pirotehnie din Anvers, Belgia (1860-1861).

Vezi si Activitatea din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a lui Constantin Tobescu
Grade militare:
cadet – 1849

Functii militare:

In 1857 organizeaza bateria de artilerie a Moldovei cu materialul cumparat de caimacanul Theodor Bals de la armata de ocupatie austriaca. La comanda bateriei va fi numit colonelul Nicolae Filipescu, intors din captivitate de la rusi.

In anul 1859, dupa ce rusii restituie Moldovei tunurile luate in 1854, organizeaza a doua baterie de artilerie cu care se deplaseaza in tabara de la Floresti.

A pus bazele Pirotehniei si Arsenalului armatei romane (1861-1862). In 1860 primeste de la ministrul de razboi, generalul Ion Emanoil Florescu, misiunea de a organiza un stabiliment pirotehnic si este trimis in Belgia, atasat la Scoala pirotehnica din Anvers, de unde se intoarce in octombrie 1861 cu masinile si aparatele necesare unei pirotehnii, pe care o organizeaza in cladirea “Curtii arse” din Dealul Spirii, maiorul Herkt fiind numit director al Directiunii stabilimentelor de material de artilerie.

In perioada 1868-1871 cat a fost trecut in rezerva pentru banuiala de a fi adeptul fostului domnitor Cuza, a fost inginer la conducerea santierului primei cai ferate din Romania, Bucuresti – Giurgiu.

In 1877, dupa mobilizarea armatei, a fost numit comandantul artileriei Corpului 2 Armata (Diviziile 3 si 4), care apara Dunarea de la Rast la Turnu Magurele. La 13 iulie a fost numit comandantul artileriei Diviziei 4 (divizioanele maiorului Falcoianu Al. din Regimentul 3 Artilerie, maiorului Cratunescu V. din Regimentul 4 Artilerie, maiorului Warthiady P. din Regimentul 2 Artilerie), apoi comandantul artileriei Diviziei 2, calitate in care participa la luptele de la Plevna.

Despre purtarea eroica a colonelului Herkt, de altfel ranit in aceste lupte, in raportul nr. 1085/14 octombrie 1877 al comandantului Diviziei catre comandantul armatei se arata:

„„Colonelului Herkt revine dar in mare parte onoarea frumoaselor rezultate ce am dobandit; (…) a dat exemple in toate zilele de o bravura demna de toata lauda, stand continuu in baterii sub focul cel mai viu.””

Vezi si Nicolae Sova un EROU NATIONAL 

Comandantul artileriei otomane din Plevna, prizonier si internat ranit in ambulanta romana, va cere sa i se explice cum artileria romana a executat trageri cu traiectorie curba, si primind lamuriri de la colonelul Herkt, cel care a introdus tragerea cu traiectorie curba, precum si reglajul tragerii in artileria romana, va exclama: „Tunurile romanilor ne-au facut mult rau; tunurile rusilor – mascara. ”

Dupa capitularea Plevnei comanda artileria Diviziei 2 in luptele de la Vidin. Dupa predarea Vidinului a fost insarcinat cu inventarierea materialului de razboi turcesc ce se gasea in cetatea Vidin, unde va numara 55 guri de foc ghintuite, 147 neghintuite, 1.000 arme portative si o insemnata cantitate de munitii.

La 19 februarie 1878 trece cu regimentul sau Dunarea pe la Vitbol si la 28 februarie ajunge la Craiova. In cadrul inspectiei Diviziei 2 Infanterie de la Craiova, Domnitorul Carol I, dupa trecerea in revista a trupelor, s-a intalnit, la 2/14 mai, in mod special cu ofiterii si soldatii Regimentului 3 Artilerie comandat de colonelul Enric Herkt, carora li s-a adresat astfel:

„„Am tinut sa exprim in special multumirile Mele cele mai calduroase ofiterilor si bateriilor pentru purtarea lor viteaza si stralucita in toate luptele cele mai importante in care mare parte din succesele armatei noastre se datoresc Artileriei. (…) iar de comandantul vostru colonelul Herkt, care v-a condus in lupta, va puteti fali.””

Dupa razboi a continuat sa comande Regimentul 3 Artilerie din garnizoana Braila pana in anul 1883, cand a fost numit comandantul artileriei Corpului 3 Armata din Galati. A trecut in rezerva in anul 1891, dupa ce a purtat gradul de colonel timp de 19 ani (poate cel mai mare stagiu din armata, datorat si faptului ca a fost banuit de a fi adeptul fostului domnitor Cuza, el aparand in ultima fotografie a acestuia cu ofiterii din conducerea armatei, al doilea pe randul trei de sus).

Dupa trecerea in rezerva a fost directorul Revistei Armatei in perioada 1894-1908.

A fost condus pe ultimul drum, pe un tun tras de sase cai de artilerie, de numerosi ofiteri activi si in rezerva si de trupe din garnizoana Bucuresti. Au depus coroane M.S Regele Carol I, Regimentele 3 si 10 Artilerie, Arsenalul, Pirotehnia, Revista Armatei, ofiteri veterani etc.

In discursul de omagiere a personalitatii decedatului, tinut de generalul Petre Vasiliu-Nasturel, se arata:

„„Generalul Herkt, cu adevarat Gribeauval-ul (in sensul de “cel care a revolutionat” – n.a. ) artileriei romane, va ramane pururea in amintirea si cultul tunarilor romani. Dormi in pace, iubite general, caci ti-ai indeplinit cu prisosinta, pe pamant, rostul tau, iar din regiunile, in care te afli impreuna cu cei placuti Atotputernicului, cauta asupra noastra si ne calauzeste actiunile, caci pe tine pururea te vom avea ca pilda de urmat!””

Vasiliu-Nasturel, Petre, general – Contributiuni la istoria artileriei romane, Bucuresti, Stabiliment de arte grafice “Universala”, 1907, p. 147-169;

Lupascu, Gheorghe Em., colonel – Amintiri din Razboiul Independentei 1877-1878, Bucuresti, Tipografia moderna „Cultura”, 1915, p. 79-83;

Agapie, M., gl.mr., Ucrain, C., col.(r.) dr. – Personalitati ale artileriei romane, Editura Militara, Bucuresti, 1993, p. 23-33;

Stanculescu, V., Ucrain, C. – Istoria artileriei romane in date, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1988, p. 59;

Tuca, F., col. dr., Cociu, M., Chirea, F., Barbati ai datoriei–1877-1878. Mic dictionar, Editura Militara, Bucuresti, 1979, 140-141;

*** 1843-1968. 125 de ani de la infiintarea artileriei romane moderne in Buletinul artileriei, nr. 3/1968, numar festiv, p. 72-75;

*** Revista Artileriei, mai 1902, p.580-586; mai-iunie 1906, p. 501-520; decembrie 1908, p.741-744; noiembrie 1910, p. 899-901;

*** Revista Armatei, octombrie 1899, p. 765-775; noiembrie 1908 p. 771-778;