Hamas are vreun sfârșit? Și cum ar arăta el?

Reflectând pe marginea isprăvilor nemaipomenite pe care le-a reușit Raed Arafat la Academia de Poliție a Ministerului de Interne, unde sunt formați în serie așa-ziși pompieri, ingineri în construcții și ofițeri, dintre care unii sunt palestinieni Hamas, mi-am pus firește întrebarea, pe care și-o pun și mulți alții, cum ar putea până la urmă să se pună capăt definitiv acestei organizații criminale. Vânarea acestora în Gaza și în întreaga lume nu este o soluție. Întreaga lume civilizată este conștientă de acest lucru. Dar care este totuși soluția?

Încercând o explicație, voi recurge la cel mai recent exemplu, trecând în revistă un eveniment la zi. În urma unor investigații profesioniste, s-a dovedit că 10% dintre membrii UNRWA, respectiv ai organizației de sub egida ONU care teoretic acordă asistență populației din Gaza, sunt simpatizanți sau chiar membri activi ai organizației teroriste Hamas. Acest procent de 10% înseamnă nu mai puțin decât 1.200 de persoane. Prin urmare, 1.200 de teroriști Hamas sau de simpatizați activi Hamas umblă liberi pe sub nasul armatei israeliene în Gaza, protejați fiind de însemnele Organizației Națiunilor Unite și, sub pretextul că distribuie ajutoare, pun la cale în continuare fel de fel de operații anti-israeliene. Este adevărat că, în ultimele zile, după această dezvăluire, 10 state din lumea așa-zis liberă, între care în fine s-a înscris și România, au luat decizia de a sista în condițiile date ajutoarele pentru Gaza. Ceea ce nu rezolvă însă problema de fond.

Teroriști sau simpatizanți Hamas există pretutindeni în lume. Ei constituie nuclee extrem de periculoase, care din când în când se activează în interiorul tuturor comunităților de palestinieni, în special de palestinieni, din întreaga lume, la adăpostul moscheelor, instituțiilor culturale și școlilor destinate acestei minorități, care-și duce existența în adevărate enclave, unde cel mai adesea autoritățile statale nu au acces. Atâta timp cât teroriștii Hamas se erijează în apărători ai cauzei palestiniene, chiar în reprezentanți ai acestei populații răspândite în întreaga lume, nu este nimic de făcut. Ei nu pot fi practic vânați pe întreg mapamondul. Soluția este alta.

Singura soluție este ca acești teroriști să nu mai poată utiliza drept pretext al răfuielii lor cu Israelul și cu democrațiile occidentale cauza populației palestiniene. Respectiv necesitatea creării, conform unei rezoluții ONU din 1948, a unui stat palestinian. Dacă nu mai are obiectul muncii, mișcarea Hamas moare de la sine. Decuplarea ei de cauza palestiniană presupune însă crearea în prealabil a statului palestinian. Este posibil acest lucru?

În teorie, da. Cu atât mai mult cu cât în prezent există, cu excepția Israelului, o unanimitate în acest sens. Mai rămâne însă ca și palestinienii înșiși să dorească acest lucru. Ca voința lor să nu fie deturnată de Hamas. L-am auzit zilele trecute pe Mahmud Abbas, reprezentantul Autorității Palestiniene, urmașul lui Yasser Arafat, afirmând cu jumătate de gură că dorește ca Cisiordania să se transforme într-un stat palestinian, care să încorporeze și Fâșia Gaza. O dorință, cum precizam, formulată fără convingere, cu jumătate de gură. Mă întreb dacă palestinienii înșiși, de pe cuprinsul statului Israel, din proximitatea acestuia, din statele arabe sau non-arabe din jur sau din lumea occidentală, doresc cu adevărat crearea statului palestinian. Dacă s-ar întâmpla într-un viitor apropiat acest lucru, atunci rațiunea de a se afla în stare de exil în statele occidentale a acestor comunități de palestinieni ar înceta să mai existe. Ei s-ar putea întoarce bine-merci în Palestina și nu s-ar mai putea bucura de avantajele oferite de lumea occidentală. În această situație sunt milioane de palestinieni. Nu este deloc exclus ca și alte state din Orientul Apropiat, care găzduiesc comunități de palestinieni, să se prevaleze de existența uni nou stat pentru a-i trimite acasă. Din aceste motive, cărora le pot fi adăugate multe altele, palestinienii nu sunt prea entuziasmați de perspectiva creării unui stat al lor, la fel cum, dacă ați băgat de seamă, în timp ce înjură din răsputeri Occidentul, îl preferă oricărei alte destinații. Pe această osatură ideologică s-a edificat și rezistă în continuare Hamas.

Prin urmare, vânarea teroriștilor Hamas pe teritoriul Fâșiei Gaza și în Cisiordania și-a cam atins limitele. Vânarea acestora de către serviciile specializate ale Israelului, atunci când ei sunt răspândiți în întreaga lume, este imposibilă. În timp ce regruparea teroriștilor este oricând posibilă. Este prin urmare și în interesul Israelului, care pe moment se opune, curmarea răului din rădăcină prin crearea statului palestinian.

Mă întreb ce va face în aceste condiții domnul Raed. Arafat al nostru. Extrem de bine înșurubat în structurile statului român. Și care, din interiorul acestor structuri, a reușit performanța de a crea serii întregi de ofițeri așa-ziși ingineri constructori, specializați în domeniul situațiilor de urgență și care, unii dintre ei, cu știința autorităților de la București, sunt în realitate luptători Hamas. Cel puțin din această perspectivă crearea statului palestinian ar fi un avantaj și pentru statul român.