Gogoșari în oțet, cu zahăr: Rețeta care îi ieșea perfect bunicii!

În această perioadă a anului, marea majoritate a gospodinelor pregătesc conservele, zacusca, dulcețurile și murăturile pentru iarnă. Iar la capitolul murături ce poate fi mai bun pe lângă o friptură făcută iarna decât niște gogoșari în oțet, cu zahăr.

Rețeta de gogoșari în oțet, cu zahăr, așa cum făcea bunica, este una foarte simplă și nu necesită mari cunoștințe într-ale bucătăriei, astfel că oricine poate să-și pregătească pentru iarnă niște murături senzaționale.

Gogoșarii murați în oțet cu zahăr au marele avantaj că rămân crocanți și aromați. În plus, aceștia sunt și plini de vitamine. Acesta de altfel era marele secrewt al bunicii pentru niște gogoșari crocanți. Ea nu punea gogoșarii la opărit, așa cum procedează multe gospodine. Bunica voia să profite de vitaminele conținute de gogoșari și îi lăsa cruzi. Pentru a fi sigură că vor fi crocanți, bunica obișnuia să pună în borcan hrean, pe lângă diverse mirodenii, precum boabe de piper, frunze de țelină sau frunze de vișin.

Gogoșari în oțet, cu zahăr: Ingredintele unui gust senzațional

Pentru „o porție“ de 5 borcane de 800 ml de gogoșari în oțet, cu zahăr, buncia folsoea 3 kg gogoșari cântăriți după curățare și feliere, 350 ml oțet de mere, 250 g zahăr tos, sare neiodată, pentru murături, boabe de piper, frunze de dafin, fâșii de hrean, frunze de țelină și frunze de vișin.

Pentru început, bunica spăla și curăța gogoșari de cotoare și semințe. Pe rumă, îi tăia în felii de aproximativ 1 cm lățime. De asemenea, curăța o bucățică de hrean de 10 cm, pe care o tăia în fâșii lungi.

Separat, într-un castron, bunica amesteca oțetul cu sarea și zahărul. Pentru a se dizolva cristalele de zahăr, bunica obișnuia să amestece foarte bine cu o lingură.

Folosiți doar sare neoidată pentru murături!

Întotdeauna, bunica punea doar sare neiodată, specială pentru murături. Bunica nu obișnuia să apă deloc deoarece gogoșarii lăsau zeamă.

Feliile de gogoșar buncia le punea într-un castron mare și turna peste ele saramura. Mai adăuga foi de dafin, o lingură de boabe de piper, fâșiile de hrean, frunze de țelină și frunze de vișin.

Bunica avea grijă să frâmânte totul ușor cu mâinile, în așa fel încât să nu zdrobească feliile de gogoșar. La final, acoperea castronul cu o cârpă curată și lăsa să stea 12 ore, la temperatura camerei, de obicei peste noapte.

A doua zi dimienață, gogoșarii lăsau zeamă, se înmuiau puțin și începeau deja să aibă aspect de murătură.

Atunci punea gogoșarii, cu toată zeama și cu condimentele în borcane pe care le steriliza în prealabil și le punea capacele. Mai întâi, bunica punea în borcane fâșiile de gogoșari, hreanul și cleelate condimente și pe urmă turna zeama până aproape se umplea borcanul.

În cazul în care gogoșarii nu au lăsat suficientă apă, puteți să completați cu puțină apă. În final, buncia eticheta borcanele și le punea la păstrare în cămară pentru iarnă.

Dacă va plac murăturile și conservele făcute ca la bunica, nu aveți cum să nu încercați zacusca de fasole sau zacusca de vinete. Toate sunt delicioase și preparate dupa rețete vechi de-ale bunicii și explicate pas cu pas.