Gloaba câștigătoare Cîțu ia totul

În cursa de mare viteză, care se va finaliza peste câteva zile, Florin Cîțu câștigă. Și cum pe bună dreptate afirmă Rareș Bogdan, câștigătorul ia totul. Atâta doar că acest câștigător este departe de a fi un armăsar liberal pur sânge. Este o biată gloabă. Iar gloaba e de gen feminin.

Un avorton PNL, care și-a depășit cu mult limita competenței ajungând președintele acestui partid, părăsește scena. Cu coada între picioare. Este ciudat. Ludovic Orban, cu o carieră de peste 30 de ani în PNL, nu a fost învins în realitate nici de Cîțu, nici de Klaus Iohannis și cu atât mai puțin el nu este dat la o parte de noul val, al cărui vârf de lance e Rareș Bogdan. Ludovic Orban este pur și simplu un sinucigaș politic. Iar suicidul a început chiar din momentul în care partidul și-a trădat istoria. Sub conducerea lui Orban, PNL a încetat cu desăvârșire să mai fie un partid liberal, care luptă pentru drepturile și libertățile fundamentale ale omului, și un partid național, destinat să promoveze societățile comerciale autohtone și să apere, după modelul Ungariei și Poloniei, suveranitatea statului.

De ce s-a întâmplat asta? Cum se explică faptul că Ludovic Orban s-a predat? La prima vedere, s-ar putea spune că el a cedat presiunilor exercitate în plan intern de către Klaus Iohannis și reprezentanții statului subteran, iar în plan extern de reprezentanții acelor state, care sunt realmente interesate în transformarea României în colonie și în exploatarea în acest fel a statului nostru. Situația este însă în realitate mai complicată. Prima personalitate politică, în al cărui comportament am detectat tendința de a ceda unor puteri străine prerogative care țin de esența statului subteran, a fost Traian Băsescu. În calitatea lui de cel mai longeviv președinte al României. De ce a făcut-o, e o întrebare al cărei răspuns va fi cu certitudine dat nu atât de jurnaliștii care i-au radiografiat în mod necruțător biografia, cât de istorici. Pe termen mediu și lung, PNL era partidul care avea vocația de a se opune acestui proces. Cumva, acest partid trebuia anihilat. Iar prima mișcare din această operațiune a fost altoirea PNL cu PDL. Cu alte cuvinte, Traian Băsescu le-a oferit liberalilor „de după perdeluță”, pentru ca treaba să nu fie prea vizibilă, un dar otrăvit. A doua mișcare a fost de natură externă. PNL a fost transferat cu arme și bagaje de la grupul ALDE, familia europeană liberală, către popularii europeni. A devenit o rămurică, care s-a veștejit pe măsură ce a trecut timpul, a marii familii a popularilor europeni, în fruntea căreia s-a aflat și se mai află încă Angela Merkel. Din cea mai importantă piesă a liberalismului european, PNL s-a transformat într-o simplă rotiță a angrenajului unei drepte europene, care și-a propus într-un mod cât se poate de explicit transformarea tuturor statelor din Europa Centrală și de Est foste socialiste în colonii ale nucleului dur european. Iar Ludovic Orban, șantajat sau nu, a servit acest proces. El a încetat să fie un avocat al României, din calitatea sa de președinte PNL, și, implicit, a încetat să mai fie un conducător legitim al unui partid care și-a pierdut cu desăvârșire substanța liberală și națională. PNL s-a transformat sub Ludovic Orban într-un partid marionetă.

Prin urmare, Ludovic Orban a pierdut partida cu mult înainte de a fi apărut din spuma mării Florin Cîțu. Personaj cel puțin dubios. Care nu poate reprezenta sub nicio formă nici simbolistica și nici tradițiile unui partid istoric cum este PNL. Lipsit total de credibilitate și de legitimitate, Ludovic Orban a cedat practic înainte de luptă terenul în fața noului venit. Iar noul venit, practic un intrus liberal, a fost ales de cei care l-au abandonat pe Orban și de cei care l-au trădat din multiple motive, care nu au nicio legătură cu o competiție politică reală. Unii, între care Kaus Iohannis și cei mai apropiați colaboratori ai săi, l-au preferat pe Cîțu, estimând corect faptul că acest personaj nu are nicio tresărire de conștiință. Că, pentru el, națiunea română nu reprezintă decât o abstracție. În acest sens, i s-a cerut o dovadă. Pe care Cîțu a oferit-o cu generozitate, încă din vechea sa poziție de ministru al Finanțelor: îndatorarea iresponsabilă a statului român, cu sume al căror cuantum este fără precedent în istorie. O poliță în alb acordată cu iresponsabilitate, dar în mod conștient și asumat, nucleului dur UE. După care Cîțu a primit verde de la factorul intern și de la factorul extern, pentru a captura și ceea ce a mai rămas de capturat din cadavrul PNL.

Și astfel s-a săvârșit masacrarea Partidului Național Liberal. Orban merită să fie hulit. Dar nu se cuvine ca cineva să-l aplaude pe Cîțu. Nu este decât o gloabă, care a câștigat o cursă împotriva altei gloabe. Păcat că nici în cealaltă parte a spectrului poltic – și mă refer la PSD – nu există vreo speranță. Și PSD este tot un partid castrat.