Glanda pituitară – Glanda coordonatoare a organismului

Hipofiza mai poartă denumirea de glandă pituitară. Aceasta este situată la baza encefalului, chiar înapoia chiasmei optice.

Această mică glandă se află pe șaua osului sfenoid și poate fi descrisă ca fiind puțin rotunjită și are un diametru de aproximativ 1,3 cm. Masa hipofizei este mică, de aproximativ 500mg. Iar, chiar dacă se prezintă a fi cât un bob de mazăre, această mică glandă secretă hormoni ce stimulează secreția tuturor celorlalte glande din corpul uman.

Funcții ale glandei pituitare

Glanda pituitară în mod direct influențează glandele endocrine prin hormonii secretați, iar aici se poate adăuga faptul că influențează indirect întreg organismul prin funcțiile pe care le îndeplinesc glandele însăși. Dar, și la rândul ei, glanda pituitară are secreția stimulată de către hipotalamus.

Hipofiza și hipotalamusul dispun de o relație atât anatomică, cât și de una funcțională. Astfel, anatomic glanda pituitară este legată de hipotalamus prin tija pituitară, iar între zona mediana a hipotalamusului (structură ce poartă și numele de creier vegetativ) și partea anterioară a hipofizei (adenohipofiza)  are loc o comunicare vasculară, numită academic drept sistemul port-hipotalamo-hipofizar. Acest sistem a fost descris și studiat și de către anatomistul de origine română, a cărui nume este folosit în cadrul Facultății de Medicină din Iași, Grigore T. Popa.

Lobul anterior al hipofizei reprezintă partea cea mai bine individualizată parte a acestei glande constituind aproximativ 75% din masa întreagă a hipofizei. Se poate preciza faptul că în constituția adenohipofizei pe lângă faptul că include lobul anterior, va intra și lobul intermediar (acesta nu este clar individualizat, și se prezintă sub forma unei mici lamele) ce reprezintă 2% din masa întreagă a glandei. Restul de 23% din masa hipofizei este reprezentat de către neurohipofiză.

Lobul anterior al glandei pituitare

Ceea ce trebuie de menționat despre adenohipofiză este faptul că se află în loja anterioară a glandei pituitare și se întinde spre posterior, creând într-un fel iluzia că acoperă și o parte mare din lobul posterior / neurohipofiză. Aceasta este responsabilă de secreția de hormoni cu rol de controlare a activității celorlalte glande endocrine de la nivelul organismului.

Hormonii secretați pot fi clasificați în 2 categorii mari, anume glandulotropi și non-glandulotropi, astfel, cei glandulotropi sunt reprezentați de către ACTH ( acei hormoni care au efect asupra glandei suprarenale), TSH ( hormon ce are rol în controlarea activității tiroidei), FSF și LH (hormoni responsabili în dezvoltarea sistemului reproducător).

Dintre cei non-glandulotropi putem enumera STH (numit adesea și hormon de creștere), cât și de LTH (numit mamotrop sau prolactină, ce stimulează secreția lactată a glandei mamare). Unde putem adăuga și secreția lobului intermediar de MSH ( numit și hormon melanocitostimulan) ce se aseamănă foarte mult cu ACTH-ul produs de către lobul anteriror, având origini asemănătoare, anume din colesterol.

Lobul posterior al hipofizei

Neurohipofiza spre deosebire de celelalte 2 pârți ale glandei pituitare nu secretă niciun fel de hormon. La nivelul ei are loc depozitarea unor hormoni produși de către niște celule (neuroni secretori) din hipotalamus. Iar la nevoie aceștia urmează a fi eliberați în sânge.

Printre hormonii ce sunt puși în circulație de către neurohipofiză putem menționa  hormonul vasopresină, numit și hormon antidiuretic ADH, și hormonul oxitocină ce sunt aduși prin tija pituitară. ADH-ul are ca acțiune principală stimularea reabsorbției de apă în organism, reducând astfel pierderile.  În timp ce, glanda pituitară prin ocitocină  stimulează expulzia laptelui din glanda mamară, iar în timpul sarcinii, stimulează contracția musculaturii netede a uterului gravid, mai ales la travaliu.