Gangsterii campaniei electorale

Se fură ca în codru! Se fură bani publici, dar și bani privați, care mai târziu se compensează prin acte de corupție, finalmente tot pe bani publici. Mă refer aici atât la fondurile oficiale de campanie, cât și la fondurile neoficiale, alcătuite din bani ascunși. Și ceea ce este extrem de interesant și, în același timp, revoltător: gangsterii electorali, într-o complicitate absolut abjectă, se acoperă unii pe alții, în loc să se demaște.
L-ați auzit cumva pe Victor Ponta, candidat prezidențial, întrebându-și adversarii de unde provin banii pe care i-au cheltuit pe șest în precampanie, iar acum îi cheltuie, relativ la vedere, în campanie? Ați auzit-o cumva pe Elena Lasconi întrebând tranșant ce se întâmplă cu fondurile de campanie ale celorlalți candidați? Dar Crin Antonescu? A pus Crin Antonescu măcar o singură întrebare publică, în intervențiile sale zilnice, referitoare la costurile oficiale și neoficiale din campania electorală desfășurată de adversarii săi? Sau despre banii negri utilizați? Și, Doamne ferește, l-ați auzit cumva pe Nicușor Dan suflând un cuvânt adevărat despre propriile cheltuieli sau protestând împotriva banilor prăduiți de ceilalți?
Să recunoaștem deschis: singurul prezidențiabil care pune asemenea întrebări este și singurul ale cărui cheltuieli — altele decât cele de la buget, și ele o risipă — sunt justificate, iar numele său este George Simion.
Prin urmare, tăcerea cvasi-generalizată a candidaților se cheamă complicitate, cârdășie și dispreț față de banii contribuabililor.
Este inadmisibil ca instituțiile abilitate ale statului — procuratura, FISC-ul, Autoritatea Electorală Permanentă și altele — să nu miște un deget pentru a identifica, a ancheta și a sancționa sumele uriașe de bani negri vehiculate în campania din țară și de peste hotare de către Nicușor Dan. Cine și de ce l-a sponsorizat cu sume care se ridică la milioane de euro pe acest candidat?
Până când respectivele persoane vor fi identificate — și nu mă îndoiesc că acest lucru se va întâmpla într-o bună zi — un fapt este cert: atât în precampanie, cât și acum, când suntem în campanie, Nicușor Dan utilizează, într-o veselie, bani murdari. Sunt bani pe care îi primește, în niciun caz de la simpli cetățeni, ci în totalitate de la oameni de afaceri pe care Primarul General i-a servit și îi servește cu contracte grase, din banii cetățenilor Capitalei și care, prin protecția sa, beneficiază de contracte consistente în diferite domenii, pentru lucrări și pentru furnizarea de produse și servicii Primăriei Generale a Capitalei.
Unii dintre acești oameni de afaceri au fost „serviți” anterior, iar acum îl răsplătesc pe Primarul General. Alții urmează să fie răsplătiți după încheierea alegerilor. Și, firește, și unii, și alții, cu mic, cu mare, speră ca investiția lor să fie destinată viitorului președinte al României, pentru ca, sub protecția acestuia, veniturile să le crească exponențial.
Iar dacă Nicușor Dan nu câștigă alegerile, nu-i nimic — va lua în continuare de la bucureșteni și își va răsplăti sponsorii.
Toată această morișcă nu este altceva decât o schemă tipic infracțională, la cel mai înalt nivel, o schemă infracțională pe care autoritățile au obligația să o monitorizeze și să o oprească, iar grupul criminal organizat, care este alcătuit din zeci sau poate din sute de persoane, trebuie să ajungă după gratii și cu banii confiscați. Cu o singură condiție însă: ca autoritățile să nu fie ele însele complice în această operație.
Am insistat mai sus asupra lui Nicușor Dan pentru că acesta este cel mai flagrant și mai evident exemplu de gangsterism electoral. Dar Victor Ponta? De unde are atât de mulți bani, încât își permite să facă naveta de la București la Washington, să se deplaseze prin diferite capitale europene, să se miște cu alai prin țară și să-și posteze, zi de zi, pe diverse rețele sociale, clipuri electorale care apoi sunt preluate, tot pe bani grei, de televiziuni? De unde are Ponta atâția bani, atâta timp cât, ca și în cazul lui Nicușor Dan, nu are niciun partid parlamentar în spate?
Alți doi candidați, Elena Lasconi și Crin Antonescu, sunt susținuți de partide parlamentare, astfel încât se presupune că banii pe care îi utilizează în campania electorală sunt furnizați de la buget, cu titlul de „bani de campanie”, și deci, aparent, în cazul acestora nu pot exista suspiciuni de gangsterism.
Raționamentul de mai sus este însă fals! Un simplu calcul ne demonstrează că, și într-un caz, și în celălalt, cheltuielile sunt sensibil mai mari decât banii alocați de la buget pentru campanie. Diferențele provin, și în cazul acestora, din sponsorizări — fie ele și publice — urmând ca, în eventualitatea în care unul dintre cei doi câștigă președinția, să se revanșeze, iar în caz contrar, să o facă partidul, utilizând pârghiile de care dispune pentru a susține interesele sponsorilor.
Cei din țară și cei din străinătate care acuză faptul că, în România, democrația a devenit ca și inexistentă, au cu certitudine în vedere și modul gangsteresc în care sunt utilizați banii pentru promovarea unora sau altora dintre candidați.
Sper că vom avea observatori internaționali la ambele runde de alegeri. Sper, de asemenea, că presa independentă din România va fi dublată de presa independentă din lumea întreagă, care va monitoriza modul în care se vor desfășura alegerile reprogramate în mod nedemocratic și felul în care sunt utilizați banii publici și banii privați. Și sper ca, în final, măcar după alegeri, instituțiile abilitate ale statului să-și facă, în fine, datoria.

P.S. Cât îi privește pe cei doi „emisari speciali”, cu regret constat că întreaga operațiune s-a transformat într-un circ rușinos, despre care presa relatează pe larg.
Pentru a repara lucrurile, premierului Ciolacu i se sugerează, din direcția PNL, că bine ar fi să-l transforme în emisar special pe Klaus Iohannis. Alții sugerează că potrivit ar fi ca acesta să meargă la Trump în echipă cu fostul președinte Traian Băsescu, iar eu adaug că, de ce nu, am putea trimite la Washington, pentru a reface parteneriatul româno-american, trei crai de la răsărit, incluzându-l în echipă, de ce nu, și pe Ion Iliescu.