Funeriu intervine în cazul Allan Coliban: Fie îşi dă demisia, fie USR-PLUS îl exclude
Fostul ministru al Educaţiei Daniel Funeriu a comentat joi, pe pagina sa de Facebook, cazul noului primar al Braşovului, Allen Coliban (USR-PLUS), care şi-a trecut în CV că ar fi absolvent al Facultăţii de Automatică şi Calculatoare din Bucureşti, când de fapt nu a mai terminat facultatea pentru că a fost exmatriculat.
În viziunea lui Funeriu, Alianţa USR- PLUS nu poate să tacă în acest caz pentru că tăcerea şi lipsa oricărei acţiuni punitive anulează practic sloganul „O Românie fără hoţie”.
Potrivit fostului ministru al Educaţiei, soluţia optimă este ca Allen Coliban să îşi dea demisia spunând că nu vrea un mandat câştigat pe minciună şi să recandideze la noile alegeri, iar dacă nu face asta, USR-PLUS ar trebui să îl excludă.
Redăm mai jos poziţia lui Funeriu:
Am ezitat să scriu despre cazul Coliban pentru că îmi era simpatic omul. Mi-am dat însă seama că e de datoria mea să o fac, din două motive:
1) Am soclul moral de pe care să mă exprim. În 2011, imediat după ce am organizat primul bac corect de după 1989 am fost victima celei mai mari calomnii (probabil) din politica românească, legată de diplome: trustul securistului Voiculescu a prezentat un document făcut în fotoşop spunând că am picat bacul în Franţa. Cu toate că în mai puţin de 12 ore am demonstrat falsul, foarte puţini oameni mi-au luat apărarea, timoraţi de forţa mediatică a trusturilor secursitului Voiculescu.
2) E o ocazie propice pentru a le răspunde acelor minţi înfierbântate, care uită că întâlnesc aceiaşi oameni când coboară scara ca atunci când o urcă: în campania de la locale, cunoscând fix nimic despre campania din Braşov, am scris candid că îmi place mult cum s-a dezvoltat Braşovul şi, chiar dacă nu am nicio afinitate personală cu dl. Scripcaru, l-aş vota. Atât mi-a trebuit: cred că doar postarea în care am spus adevărul despre Tudor Gheorghe mi-a adus atâtea înjurături abjecte. Am fost şocat de poliţia gândirii pe care useristoplusiştii păreau să o dorească.
Aşadar:
1) falsul arată caracterul domnului Coliban. A ştiut că a fost exmatriculat dar a scris că a absolvit. Dl. Coliban fiind un star, USRPLUS nu poate să tacă. Aşadar tăcerea USRPLUS şi lipsa oricărei acţiuni punitive anulează sloganul “O Românie fără hoţie“. E simplu: oricum am da-o, dl. Coliban a furat, oricât de simpatic ne-ar fi.
2) Modul în care şi-a asumat furtul e cel mai bun şi onorabil din câte avea la dispoziţie. A se vedea, în contrast, cât de josnic a procedat T. Paleologu când s-a dovedit că a minţit în CVul oficial de la Camera Deputaţilor scriind că e “conferenţiar titular“ când el nu era deloc aşa ceva. Am vizionat pledoaria dlui Coliban şi sunt convins că omul nu doarme noaptea din această cauză. Cred că va fi cel mai aprig verificator al acestor aspecte pe viitor.
Care e soluţia onorabilă:
În mod optim (asta aş face dacă aş fi în situaţia dlui Coliban) îşi dă demisia spunând că nu vrea un mandat câştigat pe minciună şi ar recandida la noile alegeri. Sunt convins că ar câştiga (l-aş susţine), dar dincolo de asta ar deveni un reper moral pentru România. România caută în primul rând, şi încă nu a găsit, repere morale, nu doar primari buni: Scripcaru a fost unul din primarii buni. Făcând un asemenea gest ar rezolva şi problema partidului şi cu siguranţă ar aduce un plus la parlamentare.
Dacă dl. Coliban nu face asta, USRPLUS trebuie fie să îl excludă, fie să renunţe la sloganul “O Românie fără hoţie“. Vulnerabilitatea e maximă, pentru că alegătorii USRPLUS sunt exigenţi, şi nu mă îndoiesc că prejudciul va fi major.
Îmi pare foarte rău că s-a întâmplat asta, dar reamintesc ce am spus în 2011 când am fost calomniat:
„dacă nu facem nimic, trusturile securistului Voiculescu vor putea spune despre orice copil merituos al României că e un falsificator”.
Nu credeam că va veni momentul în care să spun
„dacă USRPLUS nu face nimic, de acum înainte copiii României vor crede că furând titluri universitare poţi deveni mare politician”.
Dar asta e realitatea rece pe care inacţiunea USRPLUS în acest caz ne obligă să o constatăm. Romanticilor, cărora li se îmbujorează obrazul când votează şi care cred în poveşti politice cu zâne şi Feţi-Frumoşi, nu vreau să le iau jucăria, dar îi invit totuşi să continue să citească poveşti dacă vor să nu fie dezamăgiţi.