„Frumoaso” sau „frumoas-o”? Iată care este forma corectă!

Care este varianta corectă, frumoaso sau frumoas-o? Cratima este mult prea des folosită haotic de români, care fie nu o folosesc deloc, fie prea mult, fie total greșit. Cu toate că regulile se învață încă din clasele primare, cratima continuă să creeze dificultăți și confuzii.

Cratima, sau liniuța de unire, este un semn ortografic utilizat pentru a rosti două părți de vorbire diferite într-o singură silabă, pentru evitarea hiatului, pentru marcarea absenței vocalei inițiale sau finale, iar la nivel prozodic, conservă ritmul și măsura versurilor.

Care este varianta corectă, frumoaso sau frumoas-o

În vorbirea curentă, cele mai multe probleme le ridică întotdeauna dezacordurile, însă câteodată sunt trecute cu vederea. În schimb, greșelile gramaticale întâlnite în scriere nu au cum să nu fie observate, iar unul dintre semnele grafice folosite greșit de multe persoane este cratima, confuzie se face și în cazul formelor de plural, după cum este exemplu „viruși” sau „virusuri”.

În mediul online au circulat foarte multe glume referitoare la abordările precum „Ce faci frumoas-o?”. Deși pare o glumă, este o expresie chiar folosită, fiind, din nou, un caz în care cratima este folosită greșit.

Atunci când vrem să îi spunem unei persoane de gen feminin că are trăsături estetice deosebite, recurgem cel mai adesea la adjectivul „frumos”. În lipsa unui alt substantiv pe care să îl determine, acest adjectiv va deveni substantiv prin conversiune. Există două forme atestate de vocativ pentru acest adjectiv: frumoasă și frumoasă.

Litera „o” nu se desparte de restul cuvântului deoarece nu este o parte de vorbire diferită. Acest „o” face parte din declinarea la vocativ și este o marcă a acestui caz. Scriind „frumoas-o” e ca și cum ai scrie „frumoas-ei” sau „frumosu-lui”.

Aceste elemente fac parte din flexiunea nominală și sunt sintetice, nu analitice. Sunetul „o” face parte din substantivul, provenit din adjectiv, iar despărțirea sa prin cratimă reprezintă o greșeală.

Două cuvinte în unul, cu cratimă sau fără?

Anumite adjective compuse din cuvinte întregi pot da senzația ca sunt două cuvinte în unul singur, astfel că, din nou, apare confuzia, cum apare confuzia și la locul unde se pune virgula.

Avem cuvintele „pursânge”, „binecuvântat”, „răuvoitor”, „atotștiutor” care sunt doar câteva dintre exemplele în care nu se folosește cratima. La polul opus, avem adjectivele compuse care au nevoie de cratimă și suntem obligați să o folosim, cum ar fi cuvintele „propriu-zis” sau „nou-născut”.

Cratima folosită și în cazul construcțiilor repetitive, cum ar fi „cioc-cioc”, „doar-doar”, „foarte-foarte”, „prea-prea”. Nu fac excepție nici cuvintele asemănătoare între ele, un exemplu fiind „talmeș-balmeș”. Cratima se mai folosește și atunci când aproximăm ceva, după cum este în exemplele următoare: „O să dureze două – trei zile”; „Ajung în ouă – trei minute.”

În ceea ce privește cuvintele care se scriu cu cratimă, avem ortogramele „s-au” ori „sau”. Regula de scriere pentru aceste ortograme este foarte simplă. Se scrie s-au cu cratimă atunci când „s„ este un pronume neaccentuat și „au” este un verb auxiliar. În acest caz nu poate fi înlocuit cu ori sau fie, după cum este în exemplul „S-au dus la mare.”
Se scrie ortograma sau legat atunci când este o conjuncție și poate fi înlocuit cu „ori” sau „fie”.

Pe lângă greșeala dintre „frumoaso” sau „frumoas-o”, mulți români fac și alte greșeli gramaticale, de aceea este indicat să se informeze cu privire la unele forme gramaticale din limba română.