Fotografii spectaculoase cu o bijuterie de clădire, ridicată pe un domeniu din județul Iași, de un judecător. Totul este evaluat la câteva sute de mii de euro – GALERIE FOTO EXCLUSIV
Un domeniu și o bijuterie de clădire, construite de un judecător și amplasate în apropierea orașului Iași, în imagini exclusive și spectaculoase! Totul este evaluat la câteva sute de mii de euro. În prim-plan este un faimos conac-monument, construit între 1895 și 1907, de meșteri italieni. El este amplasat în satul Ciocârlești, comuna Scânteia. Despre acesta sunt puține informații publicate, cele din arhive fiind încă greu de accesat în condițiile în care conacul a făcut obiectul unor procese de retrocedare finalizate recent
În apropierea orașului Iași, un domeniu și o bijuterie de clădire impresionează și sunt tentante pentru toți milionarii! În imagini exclusive și spectaculoase, în prim-plan este un faimos conac-monument, construit între 1895 și 1907, de meșteri italieni. Acesta este amplasat în satul Ciocârlești, comuna Scânteia. Din păcate, la acest moment sunt puține informații publicate despre imobil. Cele din arhive sunt greu de accesat în condițiile în care conacul a făcut obiectul unor procese de retrocedare, lămurite în ultimul timp.
Istoria conacului de la Ciocârlești începe cu istoria familiei lui Mihai Tăutu (născut la 1857), fost judecător de instrucție
Din păcate, despre conacul familiei Tăutu din Ciocârlești sunt puține informații publicate, cele din arhive fiind încă greu de accesat în condițiile în care conacul a făcut obiectul unor procese de retrocedare, finalizate recent. Astfel că, pentru documentare pot fi utilizate date oferite de fostul primar Ion Muscalu, în a sa monografie asupra comunei Scânteia, precum și în câteva file din dosarul de retrocedare. Acestea au fost puse la dispoziție de actualul proprietar, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Socola” din Iași. Istoria conacului începe cu istoria familiei lui Mihai Tăutu (născut la 1857), fost judecător de instrucție al Tribunalului Vaslui, care, între 1885 și 1887, a cumpărat moșia Ciocârlești, cu o suprafață de 200 de hectare.
Magistratul fost căsătorit cu Elena Brăescu, născută în 1871, cu care a avut 4 copii: Ermil Tăutu, fost colonel, cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”; Eugen Tăutu, colonel, arma artilerie; Alice Tăutu, fost profesor; Mihai Tăutu, fost primar al comunei Scânteia (1935-1943). De menționat că în 1997 și în baza unei sentințe civile, Statul oferă despăgubiri urmașului proprietarilor, anume cetățeanului Mihai Tăutu.
Conacul a aparținut familiei până în 1949, când noua putere instaurată în România l-a naționalizat de la Elena Tăutu, văduva fostului judecător
Mihai Tăutu a fost căsătorit la rândul său cu Ecaterina Tăutu, fost învățător în satul Scânteia între 1931 și 1947. Împreună au avut un fiu, Mihai, care a fost unicul moștenitor al familiei. Povestea conacului începe de la Mihai Tăutu, fostul judecător care a construit, între 1895 și 1907, conacul din satul Ciocârlești, folosind meșteri italieni. Acesta a aparținut familiei până în 1949, când noua putere instaurată în România l-a naționalizat (a trece din proprietate particulară în proprietatea Statului activele unei companii sau ale unui domeniu de activitate, în baza unor argumente politice și economice) de la Elena Tăutu, văduva fostului judecător.
Cu această ocazie au fost naționalizate: 41,50 hectare de pământ arabil, 5 hectare pășune naturală, 1,50 hectare pășune artificială, 11 hectare pădure cu poiene și 2 hectare livadă. Urmează două corpuri de casă cu 24 de camere, 8 atenașe (corp secundar al unei case, folosit pentru bucătărie, spălătorie) cu 9 camere, două pivnițe cu două încăperi, două fântâni, 500 kilograme de grâu, 600 kilograme de orz, 3.400 kilograme de porumb știuleți, 57 kilograme de fasole, 200 kilograme de cartofi, 2.400 kilograme de furaje, 11 bovine, 8 porcine, un plug cu tracțiune animală, o semănătoare, două grape, un tăvălug, o mașină de bătut porumb și alte câteva mici utilaje agricole.
Comuniștii au naționalizat până și un lavoar cu lighean, o masă uzată și două scaune
Din conacul de la Ciocârlești, comuniștii au naționalizat de la proprietar până și un lavoar cu lighean, o masă uzată, două scaune „bune”, un scaun „uzat”, un dulap bibliotecă cu 19 volume de Drept, un pat cu somieră, o canapea, două șifoniere, un covor de lână, două draperii cu pluș, 7 tablouri diferite, o icoană și o candelă. Dintr-o Fișă Tehnică a locuinței, realizată în 1999, aflată la dosarul retrocedare, se arată că imobilul are fundația de beton, pereții fiind ridicați din cărămidă, tencuiți cu praf de piatră. Planșeele sunt din beton, pe grinzi. Pardoseala este din ciment.
Tâmplăria interioară și exterioară este de lemn, vopsită cu ulei. Șarpanta este realizată din lemn, fiind acoperită cu tablă. Legat de descrierea conacului, acesta a fost construit în partea de Nord-Est a satului Ciocârlești, în apropierea pădurii, în jurul său existând un domeniu amenajat, cu o grădină foarte frumoasă în fața conacului. El a păstrat arhitectura exterioară, interiorul suferind, din nefericire, mai multe modificări și compartimentări. Inițial, plafonul de la parter a fost pictat. Chiar de la început, conacul a fost prevăzut cu instalații de apă și canalizare. În 1916, conacul a fost racordat la rețeaua de telefonie.
Din punct de vedere arhitectonic, conacul se prezintă ca un ansamblu realizat din 3 corpuri
Legat de momentul în care a fost realizată anexa de pe partea dreaptă a conacului, acesta ar fi în perioada comunistă. Intrarea în această aripă a fost realizată prin spargerea peretelui lateral. Anexa are un hol lung, în continuarea holului parterului, fiind prevăzută cu mai multe camere, în care au funcționat bucătăria și magazia de alimente în perioada în care conacul a funcționat ca Secție a Spitalului „Socola”. Din punct de vedere arhitectonic, conacul se prezintă ca un ansamblu realizat din trei corpuri, unul central și două corpuri laterale, care sunt mai avansate. La parter s-a realizat o terasă pentru a permite intrarea în conac, puțin mai retrasă decât linia corpurilor laterale, pentru ca la etaj să se amenajeze un balcon.
Prevăzut cu patru coloane circulare, două libere și două încadrate în pereții corpurilor laterale. Deosebit de important este că acest conac păstrează arhitectura exterioară, îndeosebi pe fațada principală, unde ferestrele dreptunghiulare, înalte, prezintă la partea inferioară solbancuri (element de construcție executat deasupra părții exterioare a parapetelor ferestrelor sau a ușilor pentru protejarea lor de scurgerea apei de ploaie) decorate geometric. În curtea conacului se mai găsesc vechile beciuri, în timp ce grădina din față este folosită pentru parcarea mașinilor agricole, în curte existând mai multe construcții provizorii.
Autoritățile responsabile, în principal Ministerul Culturii, trebuie să asigure protejarea valorosului monument istoric
Pe acest plan, autoritățile responsabile, în principal Ministerul Culturii, trebuie să asigure protejarea valorosului monument istoric. Este vorba despre o construcție importantă și printre puținele care se mai păstrează. În acest sens, actualul proprietar al conacului Tăutu din Ciocârlești, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Socola” din Iași, trebuie să întreprindă toate demersurile pentru conservarea și restaurarea monumentului istoric, precum și asigurarea unei paze permanente, pentru a se evita distrugerea acestuia de către localnici. Aici, legea interzice orice intervenție asupra monumentului istoric și în zona lor de protecție fără avizul Ministerului Culturii.
De asemenea, este necesară desființarea oricărei construcții aflate în curtea monumentului ridicat fără autorizație emisă de Ministerul Culturii: hambare, ateliere, spații de depozitare, fundații, alte tipuri de construcții. Vorbim și de obligativitatea refacerii și aducerea la standard a curții conacului, numai în baza unor proiecte de dezvoltare peisagistică, cu avizul Ministerului Culturii. Printre alte prevederi, se stipulează clar că: „pentru construcțiile rezidențiale situate în zona de protecție a conacului se propun următoarele restricții: înălțime maximă – P+1E/M (maximum 6.00 metri); se admite un nivel mansardat înscris în volumul acoperișului în suprafață maximă de 60 la sută din aria construită; aspectul clădirilor va ține seama de particularitățile monumentelor, de caracterul general al zonei și de arhitectura clădirilor din vecinătate, cu care se află în relații de co-vizibilitate”.