Floarea cucului sau ciubotica-cucului: cea mai bună plantă pentru sănătate. Remedii naturiste pe care le poți face cu această floare

Ciubotica-cucului, cunoscută și sub denumirea de floarea cucului, este o plantă care se găsește în mod natural în aproape toate regiunile țării. Aceasta a fost folosită de mii de ani ca remediu natural. Află în rândurile următoare care sunt beneficiile și contraindicațiile acestei plante.

Utilizarea remediilor naturale, cum ar fi plantele medicinale, este o modalitate eficientă de a ne menține sănătatea. Totuși, este esențial să cunoaștem atât beneficiile, cât și riscurile sau contraindicațiile asociate utilizării acestor plante. Află în rândurile următoare beneficiile și contraindicațiile floarei cucului, cunoscută și sub numele de ciubotica-cucului.

Floarea cucului

Denumirea științifică a ciubotica-cucului este „Primula officinalis” sau „Primula veris”. Aceasta are numeroase denumiri populare, printre care se numără cizma cucului, mâneca doamnei sau clopoțel. Termenul „veris” din denumirea latină provine de la cuvântul latin pentru primăvară, sugerând că această plantă înflorește devreme, odată cu sosirea anotimpului cald. Ciubotica-cucului face parte dintr-o familie extinsă, cu aproximativ 400 de specii, multe dintre acestea fiind apreciate ca plante decorative.

Ciubotica-cucului este o plantă ierboasă, perenă, care atinge o înălțime de până la 25 cm. Deși preferă solurile umede și alcaline, se adaptează ușor la diferite condiții de mediu, fiind originară din Europa și Asia. Se întâlnește frecvent pe câmpii deschise, pajiști sau pe creste stâncoase.

Rădăcina plantei este un rizom scurt, cilindric, din care pornesc rădăcini lungi de până la 20 cm. Planta răsare devreme primăvara, sub formă de rozetă de frunze, din care se dezvoltă tulpina floriferă, fără frunze. Florile, de un galben intens, sunt hermafrodite și au câte cinci petale. Frunzele sunt verzi, ovale, ușor încrețite și paroase, iar tulpina este la fel de catifelată.

Beneficiile acestei plante

Florile de ciubotica-cucului sunt comestibile și sunt adesea folosite crude, în salate, datorită mirosului lor dulce și gustului ușor citric. Pe lângă aportul gustativ, acestea conferă și un aspect estetic deosebit preparatelor. De asemenea, florile pot fi utilizate în diverse creme, deserturi sau băuturi. Pentru a le păstra aroma pe tot parcursul anului, pot fi conservate în oțet de mere cu miere, diluat cu apă.

Ciubotica-cucului conține substanțe active cu proprietăți medicinale recunoscute, precum saponozidele triterpenice (primulina și acidul primulinic). Planta mai conține amidon, zaharuri, uleiuri volatile, flavonoide, vitamina C și caroteni.

Cea mai cunoscută acțiune a ciubotica-cucului este cea emolientă și fluidizantă a secrețiilor bronșice. Planta are, de asemenea, efecte antispastice, secretolitice, diaforetice, calmante, sedative și cicatrizante. Este recomandată pentru stimularea imunității, datorită conținutului de minerale și betacaroteni, și poate fi folosită în tratamentul tulburărilor menstruale, simptomelor menopauzei, anxietății, insomniilor, migrenelor, afecțiunilor renale și respiratorii. Extern, este utilizată în tratarea echimozelor, contuziilor și ulcerațiilor cutanate.

În ciuda beneficiilor, ciubotica-cucului are și contraindicații importante. Rădăcina încetinește coagularea sângelui, astfel încât trebuie utilizată cu precauție de persoanele care urmează tratamente cu anticoagulante. Este contraindicată în sarcină și alăptare. În doze mari, planta poate deveni toxică, provocând greață și tulburări digestive. De asemenea, consumul rădăcinii este contraindicat persoanelor cu afecțiuni gastrice.

Floarea cucului sau ciubotica-cucului este una dintre cele mai populare plante pentru tratarea simptomelor bronșitei. Cu toate acestea, ea are anumite contraindicații care trebuie respectate.