Finul lui Traian Băsescu s-a împotmolit în Malta

Fiindcă e cavaler. Cavaler de Malta. Și a părăsit Franța, care-l pusese în libertate, refuzând să-l predea statului român, pentru a se prezenta la o reuniune a cavalerilor de Malta. Și astfel Paul Lambrino – sau Prințul Paul sau cum s-o mai fi numind – se află din nou după gratii. În așteptarea unui verdict. Până atunci, vă voi relata o istorie halucinantă.

Despre cum s-a întors Paul Lambrino în România. Despre colosala sa avere existentă la începutul anilor ’90 doar pe hârtie. În mii și mii de documente, din care reieșea că ar putea revendica sute de mii de hectare agricole, de păduri, nenumărate imobile, precum și alte comori existente în Muzeul Național de Artă sau în depozitele Băncii Naționale a României. S-a întors în România rupt în fund cel care, potențial, era de la mare distanță cel mai bogat dintre oamenii țării. Și de aici începe aventura lui Lambrino cu oameni ai serviciilor secrete, cu personalități de prim-rang în statul român, dar și cu notari, judecători și, în final, cu procurori.

Cândva, la începutul anului 1990, l-am cunoscut întâmplător la o reuniune care avea loc la Paris. Nu i-am acordat nicio importanță, deși mi s-a spus că ar fi moștenitorul unei averi colosale. Probabil în virtutea acestei întâmplări, atunci când a venit în România decis să-și adjudece averea lăsată de familia regală, a încercat să mă contacteze la redacția ziarului „Ziua”. S-a blocat în portar, care, din dispoziția mea, nu l-a lăsat să intre în imobil. După cum este de notorietate, eram un susținător și un apropiat al Majestății Sale Regele Mihai de România, iar Paul Lambrino îi contesta în mod public titlul, încercând să-l revendice pentru el însuși. Cum aveam să aflu mai târziu, motivul pentru care încerca să mă contacteze era ca, beneficiind de influența mea, să-și poată valorifica mai ușor și mai rapid titlurile de proprietate.

În scurt timp, Serviciul Român de Informații a început să dețină date relevante despre acest personaj bizar și mai ales despre potențiala sa avere. Și, cum-necum, Paul Lambrino a luat contact cu omul de afaceri Remus Truică, după ce acesta a demisionat din poziția de șef de cabinet al lui Adrian Năstase. Probabil că oamenii fostului premier au aflat de la ofițeri ai Serviciului Român de Informații despre posibilitatea ca Paul Lambrino să fie transformat într-o adevărată mină de aur. Pentru a se ajunge însă aici, în acei ani în care retrocedările se făceau extrem de greu, în care justiția se mișca cu și mai mare lentoare decât se mișcă acum, în care autoritățile locale nu mișcau un deget fără să fie recompensate, Paul Lambrino avea nevoie de sume mari de bani pentru a demara cuvenitele expertize și procese și de multă influență pentru a urni autoritățile. Și astfel, după ce a ars mult timp gazul în România, în timpul mandatului lui Adrian Năstase l-a găsit pe Truică, iar acesta a conceput un întreg plan pentru a-l ajuta pe Lambrino și pentru a realiza și el un câștig de pe urma acestei afaceri. Întâmplător am aflat de la bun început despre acest parteneriat. Am fost contactat de Remus Truică, care știa că mă aflu în relații foarte apropiate nu numai cu Regele Mihai, ci și cu avocatul Casei Regale, care fusese apărătorul meu în faimosul proces „Ion Iliescu – KGB contra Ziua”. Am fost solicitat să încerc un aranjament între familia regală și Lambrino. Înainte de a accepta, am avut șansa de a consulta faimosul Dosar Snagov, care exista la Primărie. Regele Mihai, prin avocații săi, revendica terenurile și pădurea de la Snagov aflate actualmente în administrarea RA-APPS. Dar și Paul Lambrino revendica aceleași proprietăți. Și într-o parte și în cealaltă existau documente relativ edificatoare. Pe de altă parte, și Regele Mihai și Lambrino se aflau în același concurs de interese și în ceea ce privește Castelul Peleș. Practic, se blocau unii pe alții și nu puteau obține nimic dacă nu cădeau la învoială. Și astfel, în urma medierii mele, s-a convenit ca Regele Mihai să-și retragă pretențiile asupra zonei Snagov și, în mod simetric, Lambrino să renunțe să mai revendice Castelul Peleș.

Astăzi, Castelul Peleș aparține familiei regale, care l-a transformat într-un muzeu pus la dispoziția tuturor vizitatorilor. În timp ce proprietățile de la Snagov au devenit subiect al unui litigiu în urma căruia, în final, Paul Lambrino, Remus Truică și alte persoane au fost condamnate la ani grei de închisoare. În cazul acestui grup, definit de procurori drept grup infracțional, s-a mai adăugat la dosar și litigiul cunoscut sub numele de „Ferma Băneasa”.

Până la condamnare însă s-au mai petrecut o serie de lucruri cât se poate de semnificative. Aranjamentul cu Paul Lambrino decurgea relativ bine. Remus Truică procura banii necesari pentru finanțarea proceselor derulate în întreaga țară și, pe măsură ce proprietățile erau retrocedate și valorificate, banii se împărțeau conform înțelegerii prestabilite. Dar Remus Truică nu avea capacitatea financiară de a suporta singur costurile colosale ale acestor operațiuni desfășurate practic pe întreg teritoriul României. Și atunci a apelat la un personaj și el extrem de cunoscut opiniei publice din țară și din străinătate, și anume miliardarul Beny Steinmetz. Și el condamnat în același dosar. Acesta a venit cu grosul finanțării. Pe parcurs însă, operațiunile au început să se împotmolească. Se schimbase garnitura politică de conducere a României și se repoziționase și Serviciul Român de Informații. Trebuia adaptată în mod corespunzător și logistica. Din acest motiv, din nou Remus Truică a apelat la mine. Pentru că eram prietenul și totodată finul regretatului Dinu Patriciu, ajuns între timp cel mai bogat om din România. S-a întâmplat în insula Saint-Martin. Unde Truică avea o proprietate. Aflată în vecinătatea unei proprietăți deținute de Dinu Patriciu. Remus Truică a scos toate datele aflate pe serverul din Saint-Martin și mi le-a prezentat. Așa am înțeles cum funcționa întregul mecanism. Care, cel puțin aparent, nu părea deloc a fi de tip infracțional. Întrucât Beny Steinmetz intrase în conflict cu Remus Truică și cu Paul Lambrino, aceștia aveau nevoie de un alt finanțator mai legat de noua conducere politică a României. Dinu Patriciu însă a refuzat, pretextând că întreaga operație era mult prea complicată.

Și așa se face că, în scurt timp, Paul Lambrino, în căutarea unui protector politic, care să-l ajute să deruleze în continuare împreună cu Remus Truică operațiunile de retrocedare, a aterizat fix în brațele lui Traian Băsescu. Președintele Traian Băsescu a devenit astfel nașul de cununie al lui Paul Lambrino și apoi nașul fiului acestuia. Și totodată protectorul deloc dezinteresat al intereselor unei familii care, pe zi ce trecea, devenea din ce în ce mai bogată. Până când întreaga această ascensiune a fost blocată și apoi afacerea aruncată în aer de binomul Coldea-Kovesi. Personal, nu știu care sunt noile interese care au fost scoase la bătaie. Cert este că s-a deschis un mega-dosar penal, invocându-se de către procurori existența unor documente false, obținerea sub presiune sau contra mită a unor decizii judecătorești în scopul restituirii celor două mari proprietăți, trafic de influență ș.a.m.d. Iar persoanele implicate au fost supuse unui proces și condamnate la închisoare, după ce la Cotroceni a fost instalat un nou președinte, în persoana lui Klaus Iohannis.

Eu nu cred – și m-am mai exprimat în acest sens – că lucrurile stau așa cum a concluzionat onorata noastră justiție. Este posibil ca unele înscrisuri și unele documente să nu fi reflectat realitatea. Dar dacă ele au fost măsluite, au fost măsluite nu de cei condamnați – nu s-a adus nicio probă în acest sens – ci poate, în trecut, de oameni din anturajul familiei regale. Presupun că ei s-au folosit fiind de bună credință de respectivele documente. Pe care, atenție, justiția română, rând pe rând, le-a confirmat. Nu este deloc exclus ca acest așa-zis grup criminal organizat să fi devenit victima unei vendete, în eventualitatea în care membrii săi au refuzat să cotizeze în beneficiul grupării Coldea.

Și uite așa, Paul Lambrino e blocat după gratii în Malta, riscând să fie extrădat în România, Beny Steinmetz a scăpat din arestul din Cipru solicitat de autoritățile de la București în urma intervenției ferme și rapide a lui Benjamin Netanyahu, iar Remus Truică zace de ani buni după gratii, urmând ca, peste două luni, să solicite eliberarea condiționată.