Fenomenalele exhibiții prezidențiale

Gata. Guvernul s-a instalat. Coaliția e bătută în cuie. În baza unui document semnat și parafat. Urmează marele circ. Al prezidențialelor. Ultima mare exhibiție politică pusă la cale, ca și toate celelalte, de Klaus Iohannis, cu complicitatea liderilor partidelor politice, care s-au tot perindat la putere.

Avem o primă certitudine. Că domnul Călin Georgescu va candida. Desigur, dacă CCR nu va mai da o nouă lovitură de stat. Identificând vreun pretext pentru al împiedica. Pretext care ulterior, dar prea târziu, se va dovedi fals. Iar dacă nu va fi el, va fi George Simion. Care așteaptă în banca de rezerve. Presupun că Diana Șoșoacă va avea atâta minte încât să nu se înscrie din nou în cursa din care a fost exmatriculată. Nu pentru că nu ar fi ambițioasă, ci pentru a nu fragmenta voturile suveraniștilor. Problema nu este în această parte a spectrului politic. Ci în cealaltă parte.

În cealaltă parte, Elena Lasconi este decisă să candideze din nou, bizuindu-se pe susținerea din țară și din străinătate a electoratului USR. Cam același electorat pe care se bazează și Nicușor Dan, care vrea să facă saltul din palatul primăriei de lângă Cișmigiu până în palatul din deal al Cotroceniului. Așa-zisele partide pro-europene și pro-NATO, după ce și-au instalat cam același guvern și au preluat, desigur prin rotație, cam aceleași poziții în Senat și în Camera Deputaților, în baza unei convenții semnate și parafate, au decis să îl susțină la capătul unei vacanțe de 10 ani pe Crin Antonescu, oferindu-i acestuia poziția de candidat prezidențial. În plină formă oratorică, Crin Antonescu a acceptat, dar precizând că va candida ca independent. El, cu pieptul gol, împotriva independenților Călin Georgescu și Nicușor Dan. Dintre cei mai importanți candidați la alegerile care se vor încheia în săptămâna patimilor, doar Elena Lasconi este dependentă. Și își asumă cu curaj această condiție.

Repet a nu știu câta oară. Dacă domnul Călin Georgescu va fi lăsat să candideze, mătură literalmente pe jos cu toți ceilalți. Inclusiv cu Crin Antonescu, căruia trei partide și jumătate, PSD, PNL, UDMR și minorități i-au jurat credință și loialitate. A luat-o pe persoană fizică și are tot dreptul, ca orice alt cetățean, să incerce. Este de la distanță cel mai talentat orator pe care îl poate produce astăzi clasa politică din România. Și are în spate o întreagă echipă care a reușit să se cocoațe la vârful puterii atât la guvern cât și în parlament, omnipotantă și în plan central dar și în plan local. Și cu toate aceste atuuri, fără a mai urmări cum evoluează evenimentele, eu unul nu-i dau prea multe șanse lui Crin Antonescu.

Suntem aproape de capătul unui șir de exhibiții nemaivăzute, toate dirijate de la Cotroceni. Și toate nefericite. Cel puțin din perspectiva cetățeanului. Pentru a nu dăuna unui calendar iluzoriu prezidențial, calendarul unui personaj care a țintit diferite funcții, atât în plan extern cât și în plan intern pentru a-și prelungi privilegiile și imunitatea, ne-am trezit pentru prima dată în istorie cu fel de fel de comasări. Au fost comasate localele cu europarlamentare, după care s-a făcut și o semi comasare a parlamentarelor cu prezidențialele. Iar din toate aceste exhibiții a ieșit ceea ce a ieșit. Adică un dezastru electoral, politic, economic și social. Iar acum ne îndreptăm, cu pieptul dezgolit, către finalul programat în săptămâna patimilor.