Falsul patriot Bolojan cel deștept! De fapt, un lup deghizat în oaie

Oradea este astăzi plină de statui ungurești, care domină partea centrală a orașului. Multe dintre ele sunt puse în vremea lui Bolojan. În schimb, cele românești par nesemnificative în aceeași parte a orașului, ele nereprezentând de fapt respirația istorică a comunității românești de aici.

„Anunțarea lui Ilie Bolojan ca viitor premier, dorit de cei de la vârful politicii românești, a generat un val de interes național, o grămadă băgându-se în seamă, deși se constată acum cât de puține fapte reale se știu despre acest „geniu” al politicii românești. Iată de ce, de la Oradea, unde nu mai există presă liberă de vreo 12 ani, am datoria de a vă aduce în atenție câțiva din pașii făcuți de marele birtinez. Pentru că Birtin, de lângă Vadu Crișului, e satul de unde provine marele talent. Câteva dintre aspectele existenței sale sunt aproape necunoscute, precum viața lui de până în 2006, incluzând aici afacerile problematice cu ABC-ul său din centrul Aleșdului și viața intimă, de care nu poate fi deloc mândru. Dar nu acestea sunt coordonatele materialului de față, ci statutul de mare patriot român pe care „galacticul” Bolojan și-l arogă în relația lui cu românii.

Astăzi, Oradea și Bihorul nu mai au reprezentanți UDMR în conducerea primăriei și consiliului județean. Un viceprimar și un vicepreședinte dați de UDMR erau ceva obișnuit, având în vedere procentul de peste 20% pe care-l au maghiarii aici. Pentru românii de la Vatra Românească, Societatea „Avram Iancu” și alte astfel de organizații, Ilie Bolojan este, în consecință, un mare patriot român, un naționalist evident. Totuși, la o analiză mai atentă, sub domnia lui Bolojan, Oradea a redevenit un oraș unguresc, unde statuile personalităților maghiare au crescut exploziv. Săpăturile arheologice de peste o mie de ani, ce se vor desfășura la Oradea, vor dovedi că orașul aparținea deja Ungariei în 2023.

Cea mai mare statuie din lume a regelui Ladislau I al Ungariei

Cozmin Gușă, marele prieten de odinioară al lui Bolojan, l-a declarat în 2023, la emisiunea lui radiofonică și de pe YouTube, „omul negru al zilei” (vezi: https://youtu.be/EpoxATuNYmU?si=0xoNt6ZT1upMrsD6). De ce asta? Pentru că, după o tărăgănare de câțiva ani, marea statuie ecvestră a regelui Ungariei Ladislau I (1077-1095) a fost instalată.

Este cea mai mare statuie (5,30 m + 3 m postamentul) din lume a acestui rege, pe care comunitatea maghiară îl consideră fondatorul orașului. Și accentuez acest lucru, deoarece Bolojan, în a cărui subordine intră marele Muzeu al Țării Crișurilor, nu a făcut nimic în prealabil ca să reabiliteze imaginea istorică a regelui Ladislau I în fața românilor. În consecință, o retorică naționalistă s-a repus în mișcare, regele (devenit și sfânt al Ungariei în 1192) fiind identificat cu un simbol antiromânesc, mai ales prin politica lui de recatolicizare brutală a regatului Ungariei.

Nu de alta dar, înaintea lui, regele Géza I (fratele lui Ladislau) a preferat relația cu Constantinopolul, nu cu Roma, aspect mai puțin cunoscut! Cărțile despre istoria Oradiei, făcute cu implicarea muzeului amintit (condus de omul pus de Bolojan!), nu acceptă rolul de fondator al regelui Ladislau I. Ultima realizare, impresionatul volum numit Istoria Bihorului (2019), confirmă această orientare strict românească. Volumul l-a avut coordonator principal pe istoricul Gabriel Moisa, decanul Facultății de Istorie, directorul Muzeului Țării Crișurilor, adjunct al Școlii Doctorale de Istorie și consilier personal al lui Ilie Bolojan.

Totuși, până în 2019, Bolojan deja cedase cererii UDMR și Episcopiei Romano-Catolice de a monta o mare statuie a regelui Ladislau I în Cetate, locul unde mai fuseseră două statui ale acestui rege (una pedestră și una ecvestră), ridicate înainte de 1400. Erau opera fraților sași Martin și Georg de la Cluj.
În 2018, locul sarcofagului regelui, din catedrala gotică din Cetate, a fost marcat cu un monument sub formă de piatră tombală, cu inserție de bronz, dublat de unul similar pentru regele și împăratul Sigismund de Luxemburg. Scandalul noii statui ecvestre dezvăluia de fapt înțelegerile oneroase dintre UDMR și Ilie Bolojan, posibile ca urmare a dominării complete a consiliului municipal de către primarul PNL. Acest consiliu, un parlament al orădenilor, nici nu a mai fost consultat în legătură cu ridicarea statuii! Nu există o hotărâre de consiliu, obligatorie, de ridicare a acestui monument, unul foarte important pentru oraș. Va exista doar o hotărâre de amplasare a acestuia, luată în 2022, în vremea următorului primar, Florin Birta, când statuia era deja turnată demult în bronz.

Întregul scandal etnic a fost generat chiar de monarhistul Bolojan

Trebuie menționat că întregul scandal etnic a fost generat chiar de monarhistul Bolojan și dorința lui acerbă de a-l pune, în piața centrală a Oradiei, în locul lui Mihai Viteazul, pe regele Ferdinand. În prealabil amplasase în piața Teatrului statuia reginei Maria… Schimbarea statuilor a dus însă și la un val revanșard maghiar, cu manifestări publice constante, de reamplasare a statuii regelui Ladislau I în centru, cum fusese până în 1921. Pentru a înceta acele mari și enervante cercuri umane care se constituiau în piața centrală, Bolojan a început negocieri cu reprezentanții maghiarimii, mai ales UDMR. S-a convenit astfel, ca să se accepte statuia ecvestră a regelui catolic Ladislau I, dar amplasată în Cetate, vechiul centru al orașului. Era varianta Episcopiei Romano-Catolice de Oradea, moștenitoarea morală a cultului regelui-sfântului Ladislau. Înțelegerea mai cuprindea denumirea cu numele regelui a podului renovat din centru (lucru înfăptuit) și botezarea unei străzi cu același nume (lucru încă nerealizat). Bolojan a tras de timp cu statuia, pentru ca să nu i se deconteze costul la alegerile din 2020, când dorea să treacă în fruntea consiliului județean. Așa se face că situația a trebuit s-o rezolve primarul Florin Birta, fost viceprimar al lui Bolojan.

Cum necum, apariția statuii ecvestre a lui Ladislau I a ajuns în restul României distorsionată de mai vechea înlocuire a lui Mihai Viteazul, din centru. Până și o orădeancă, fiica fostului om de televiziune Mihai Baneș, a promovat noua știre, șocantă pentru publicul românesc: https://youtu.be/fFQtJEafMnQ?si=Kmytu55PiUwIvY_J. Complet depășită de năvala evenimentelor, echipa lui Bolojan a dat chix în fața situației. Astfel, lansarea noii statui s-a transformat într-un eveniment ratat, făcut cu teamă, fără public și fără presă (vezi: https://www.bihon.ro/stirile-judetului-bihor/statuia-regelui-ladislau-inaugurata-in-secret-in-curtea-exterioara-a-cetatii-oradea-4383984/ sau: https://youtu.be/2G7V2fg7uN0?si=SpfvVVfqZZUcFqUi).

Până și UDMR a acceptat umilă situația

Până și UDMR a acceptat umilă situația, prezentându-se printr-un reprezentant al ei în fața monumentului din Cetate, unde a realizat un scurt material video de popularizare a noului monument.
Dacă lucrurile ar fi fost curate de la bun început, nu se ajungea la acest dezastru de imagine și comunicare. Nu e deci de mirare că, un an mai târziu, Bolojan începea să piardă procente la alegeri, după 16 ani de creștere permanentă. Din 2024, iată că a început să piardă primării în Bihor și consilieri în consiliul municipal al Oradiei. Acum a fost momentul când s-a decis să-și mute cariera la București…

Avalanșa statuilor ungurești

Statuia ecvestră în discuție este practic a patra din Oradea a regelui Ladislau I. Două statui pedestre mai vechi sunt de găsit în fața, respectiv lângă laterala nordică a marii bazilici catolice în stil baroc. Această impresionantă catedrală mai are și un bust aurit, o hemă cu moaștele regelui sfânt, ținută sub cheie. Statuia ecvestră este un proiect horthyst din anii 1940, care rămăsese nerealizat din cauza războiului mondial… Ilie Bolojan și-a început compromisurile patriotice cu partea maghiară mai demult, statuia ecvestră reprezentând o culme a fățărniciei politice, care-l descalifică. Educația sa culturală deficitară, evidentă în anumite situații, l-a făcut să aibă o abordare dezonorantă de genul: dau orice statuie ungurilor, iar pe români îi adorm cu fetișuri de-ale lor. Valoarea de simbol a unor astfel de însemne pe suprafața orașului e evident că nu a fost instruit vreodată s-o simtă, s-o recunoască. El s-a arătat, chiar de la început primului mandat de primar, un admirator al arhitectului orădean Rimanóczy Kálmán fiul, al cărui portret foto și l-a pus pe perete, în birou. În 2020, în fața Bisericii Romano-Catolice Olosig, de pe Corso (str. Republicii), lui Rimanóczy i s-a dezvelit o statuie de bronz în mărime naturală. Evenimentul s-a făcut în secret, fără ca orădenii și reprezentanții presei să fie invitați. Pe motiv de Covid 19.

Câteva luni mai târziu, pe Primăria Oradea era repus vulturul maghiar de stepă, simbol al epocii austro-ungare. El fusese distrus cu prilejul incendiului acoperișului primăriei, de la eliberarea orașului, din octombrie 1944. Iată că Bolojan l-a refăcut, într-un elan inexplicabil, fiind repus în 2020, tot sub semnul pandemiei de Covid 19. Vulturul, cu o înălţime de 1,6 metri şi o anvergură a aripilor de 2,1 metri, a fost ridicat cu scripeţi și instalat la o înălţime de 24 de metri, deasupra intrării principale. Este opera artistului plastic Alexandru Ciobotariu. În 2011 s-a refăcut și frontonul Teatrului, clădire considerată simbol al orașului. Puțină lume știe că acolo s-a refăcut de fapt alegoria Ungariei Mari, date jos în 1924. În centrul imaginii tronează o reprezentare feminină a Ungariei Mari, înconjurate de muze… Sculptorul Deák Árpád a depus o muncă de cercetare intensă pentru reconstituirea basoreliefului dispărut, după cum ne-a relatat. Lui i se datorează și cel mai de succes monument orădean, amplasat pe Corso, la doi pași de Teatru. Este un grup statuar compus din patru personalități culturale maghiare – Ady Endre, Juhász Gyula, Dutka Ákos, Emőd Tamás – care stau la masă, având un scaun liber. Acest scaun a devenit deliciul turiștilor, el fiind inaugurat de însuși Ilie Bolojan, cu prilejul dezvelirii monumentului, din 2012, care a încălzit scaunul de bronz pentru viceprimărița Rozália Ibolya Biró, după cum declara chiar ea…
Dezvelirea statuii grofului Rhédey Lajos, fost comite de Bihor, a avut loc în cadrul Zilelor Sfântului Ladislau, în 2018, fiind tot opera sculptorului Deák Árpád. Bustul din bronz a fost amplasat în Parcul Nicolae Bălcescu, odinioară Parcul Rhédey. Bolojan l-a prezentat ca pe un Mecena local, bustul venind după ce, în 2013, fusese reabilitată și capela grofului și soției sale…

Statuia înfăţişând-o pe Eva Heyman a fost dezvelită în 2015. Evreică de limbă maghiară, ea sfârșea din păcate la Auschwitz în 1944, la 13 ani. Statuia din bronz înfățișează o adolescentă în mărime naturală, şezând pe un soclu de marmură și a fost realizată de sculptoriţa Flor Kent. Iată deci că, în vremea lui Bolojan, monumentele maghiare au crescut cu încă 10 bucăți, rod nu al respirației culturale a comunității orădene, cât al târgurilor politice secrete cu diferiți reprezentanți ai comunității ungurești sau chiar ai Ungariei. Dacă lucrurile ar fi fost corecte, în spirit european de respect și toleranță, fiecare dintre aceste monumente ar fi beneficiat în prealabil de o campanie susținută privind reabilitarea în fața comunității românești a fiecăruia dintre cei în discuție. Așa, acțiunea lui Bolojan a fost percepută ca o agresiune de către naționaliști, apărând și o reacție de respingere cu ecou național.

Călcarea în picioare a statuilor românești

Înainte de 1989, în piața centrală a Oradiei a fost dezvelită statuia pedestră a lui Emanuil Gojdu. Ea era la vreo sută de metri de casa memorială a acestei mari personalități orădene. Locul respectiv a fost considerat de primarul Bolojan numai bun pentru niște terase care să aducă bani primăriei. Așa că, profitând de modernizarea pieței, de acum un deceniu, Bolojan a mutat statuia la un kilometru mai încolo, undeva în Parcul 1 Decembrie. Impresionantul ei soclu a fost eliminat. Iată că pe Gojdu l-au respectat mai mult ungurii din Ungaria decât românii lui orădeni care, prin Bolojan, au considerat că nu are ce căuta în piața centrală a orașului… Așa s-a întâmplat și cu statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, amplasată în 1993, în piața centrală, denumită Piața Unirii. Monarhist declarat încă din anii ’90, Bolojan a promis chiar de la venire, din 2008, că va reface statuia regelui Ferdinand și o va repune în locul lui Mihai Viteazul. Procesul a fost foarte anevoios, întâmpinând multă opoziție și procese, fiind finalizat în 11 ani. A fos dezvelită în 2019. De precizat că acest prim rege al României Mari nu avea vreo rezonanță în comunitatea orădeană, el reprezentând strict convingerile primarului Bolojan. Stând dezmembrată 6 ani printre bălării, statuia lui Mihai Viteazul a fost amplasată, în anul 2024, în spatele Casei de Cultură a Sindicatelor… Ani de zile a stat pe podea, la parterul Bibliotecii Județene Gheorghe Șincai, un bust masiv al unei alte mari personalități din perioada austro-ungară: episcopul Andrei Șaguna, primul mitropolit ortodox al Transilvaniei recunoscut de împăratul de la Viena. Deoarece lumea începuse să întrebe cu indignare de ce bustul nu este pus la loc de cinste, pe un postament, conducerea pusă de Bolojan a acestei instituții a hotărât să-l mute la etajul II, unde nu ajunge mai nimeni. Acolo e și azi…
La Palatul Baroc, unde-și avea sediul Muzeul Țării Crișurilor, au fost montate, în urmă cu decenii, 22 de busturi arătoase ale unor mari personalități ale istoriei românilor. Odată cu cedarea imensului palat către Episcopia Romano-Catolică, aceste statui au fost mutate, când Bolojan era primar, la noul sediu al muzeului și stivuite unele peste altele, degradant, pe gazonul de lângă noua clădire, dinspre Biblioteca Județeană. Bolojan are în directă subordine impresionantul muzeu, de peste patru ani, de când e președintele consiliului județean. Ei bine, cum și-a manifestat el respectul pentru istoria încapsulată în acele figuri de voievozi și alte personalități ale istoriei noastre? Nu, nu le-a redat publicului, nemontându-le pe postamente în curtea noului muzeu, așa cum fuseseră în curtea interioară a vechiului muzeu. Ca să nu-i mai fie imputată depozitarea improprie a statuilor, Bolojan, în colaborare cu omul său din fruntea muzeului, le-au ascuns în spatele clădirii Garnizoanei, adică al noului Muzeu al Țării Crișurilor, unde zac și astăzi, acoperite cu o prelată, departe de ochii curioșilor. Ele sunt tratate de parcă ar fi ceva rușinos, obligatoriu de ținut departe de ochii publicului. Greu de înțeles și acceptat un astfel de comportament din partea unui conducător de județ care se declară român și ortodox. Dar, după cum se vede, acesta este de fapt nivelul real al patriotismului lui, al respectului lui pentru istoria neamului!

Ca posibil viitor premier al României, cât de patriot poate fi deci Ilie Bolojan?

Aveți un răspuns în felul în care a gestionat situația simbolurilor la Oradea: dă tot ce i se cere de către neprietenii poporului român, sperând că va scăpa neobservat, prin cumpărarea și controlarea mass media. O atitudine bazată pe minciună, fățărnicie și trădare! Patrioților naivi li se servesc în schimb firimituri care să le adoarmă vigilența. Umplerea cu steaguri tricolore a centrului Oradiei, nu odată, este una dintre aceste firimituri. O defilare cu niște tehnică militară de mâna a doua, detașament călare și trei elicoptere Puma, cu participarea generalului plagiator Nicolae Ciucă, a fost alta, exact înainte de începerea campaniei electorale din 2024.

Observând sistemul, Marcus Tullius Cicero declama, acum 2062 de ani, în Senatul Roman: „O națiune poate supraviețui nebuniilor proprii și chiar ambiției, dar nu poate supraviețui trădărilor din interior. Un inamic din fața porții este mai puțin formidabil, pentru că el este cunoscut și își poartă steagul în mod deschis împotriva cetății.
Dar trădătorul se mișcă liber printre cei din interiorul porților, murmurul lui viclean susurând pe toate aleile, auzite chiar pe holurile guvernului.
Pentru că trădătorul nu pare a fi trădător. Vorbește cu accent similar cu cel al victimelor lui, poartă chipul și hainele lor, apelând la sentimentele profunde ale inimilor tuturor oamenilor.
Putrezește sufletul unei națiuni; lucrează în secret și necunoscut în noapte, să submineze stâlpii unui oraș; infectează corpul politic pentru ca acesta să nu mai reziste. Un ucigaș este mai puțin de temut. Trădătorul e ciuma!”.

Doru Sicoe, sursa: napocanews.ro