EXCLUSIV! Ultima minune făcută la Iaşi de episcopul Anton Durcovici! Martorii rămaşi în viaţa confirma totul – GALERIE FOTO, VIDEO
@ Credinta, sacrificiu pana la moarte si un spirit cu har divin! @ Ceea ce a faptuit acest mare OM a marcat definitiv viata a mii de persoane @ Singurii martori care au asistat la minunea infaptuita de el dezvaluie amintiri tulburatoare @ Ei spun ca asa ceva se intampla doar o data la cateva sute de ani @ Totul a avut loc la doar cativa zeci de kilometri, langa Iasi @ Reporterii BUNå ZIUA IASI (BZI) va prezinta, in exclusivitate, povestea miraculoasa a episcopului Anton Durcovici @ Maine, in cadrul unei ceremonii religioase unice, acesta va fi beatificat in fata a peste 20.000 de credinciosi
Cu greu se poate surprinde in cuvinte personalitatea si viata unuia dintre cei mai mari oameni care au trait in tara noastra! Originar din Bad Deutsch-Altenburg, Austria, Anton Durcovici s-a nascut pe 17 mai 1888 si a murit la 11 decembrie 1951, in inchisoarea comunista de la Sighet. Maine, la Iasi, in cadrul unui ceremonial special, acesta va fi beatificat. Reporterii BUNA ZIUA IASI (BZI) va prezinta, in exclusivitate, doua marturii speciale legate de povestea miraculoasa a episcopului. Acestia au discutat cu doi dintre ultimii martori care au primit mirul din partea acestuia, in urma cu peste jumatate de secol. Este vorba de Iosif Antal, de 78 de ani, si de Carol Anti, catolici din localitatea Butea. Marturisirile lor confirma, fara echivioc, ca Durcovici a facut o minune pentru mii de oameni si este exemplul martirului desavarsit.
Citeste si: Minune: Ingerii Domnului au coborat la Butea – FOTO, VIDEO
„Asa ceva se intampla o data la sute de ani”
In vara anului 1949, butenii au aflat ca episcopul Anton Durcovici a fost arestat de comunisti, la Bumbesti-Livezeni, si ca urmau sa vina sa-l ridice si pe parintele Gheorghe Petz, preotul de la Butea. Vestea ca a fost arestat episcopul i-a infuriat peste masura pe buteni si au decis sa-l apere cu pretul vietii pe Gheorghe Petz.
Aceasta este minunea savarsita de episcopul Durcovici la Iasi. Intr-o zi de august a anului 1949, butenii s-au batut cu trupele de securitate si i-au alungat din sat pe comunisti. Dorinta neclintita de aparare a credintei insuflata de episcopul Anton Durcovici a facut ca in comuna Butea istoria sa inregistreze singura revolta anticomunista din judetul Iasi. „Comunismul a incercat sa ne spele creierele, sa ne distruga preotii si intelectualitatea! Exemplul oferit de Durcovici a fost indemnul pentru noi… El a murit ca un martir si mie mi-a insuflat ceva, cu totul si cu totul deosebit. Acum, eu nu fac decat sa las marturie prin ceea ce scriu viitoarelor generatii ceea ce a putut sa faca pentru noi Anton Durcovici. Batranii din sat s-au dus, rand pe rand, si nu prea mai este nimeni care sa stie ce s-a trait prin aceste locuri”, si-a amintit Carol Anti, unul dintre participantii la revolta din comuna Butea.
Carol Anti depune marturie ca un asemenea curaj pentru apararea credintei crestine nu putea fi insuflat decat de un sfant cu numele pamantean: Anton Durcovici. „Eu am primit mirul de la Anton Durcovici, pe atunci Episcop de Iasi. Cu siguranta, ceea ce a facut el este o minune, ceva cu har divin… Se intampla doar o data la sute de ani sa apara un asemenea om si sa faca asa ceva. E o bucurie imensa ca, acum, el va fi beatificat si, in viitor, sanctificat. Toata viata mea a fost marcata de exemplul lui. Pai ganditi-va cum, eu un om de la tara, am primit ceva deosebit care m-a ajutat sa scriu, sa pun versuri pe hartie. A avut credinta extraordinara, a avut o energie cu totul si cu totul aparte. El a luptat mereu impotriva comunistilor care au incercat sa-l faca sa-si piarda credinta, sa renunte la ea, dar nu au reusit. A murit in inchisoarea de la Sighet, ucis de comunisti si nici pana acum nu se stie unde a fost ingropat”, a mai spus batranul Anti.
Petru Groza a incercat sa-l atraga catre comunism
Ajuns Episcop de Iasi intr-o perioada neagra pentru trecutul romanilor, respectiv intre anii 1947 si 1949, Durcovici a fost unul dintre putinii care s-au opus fatis regimului comunist. Inclusiv, Petru Groza, prim-ministru în primele guverne comuniste ale României, între 1945 si 1952, respectiv presedinte al Prezidiului Marii Adunari Nationale, functie asimilata celei de sef al statului, în perioada 2 iunie 1952 – 7 ianuarie 1958, a incercat sa-l faca sa renunte la inversunarea sa. „Pe el au incercat comunistii sa-l faca sa renunte la credinta si misiunea sa. Petru Groza, asa cum o spun datele, i-a oferit un post important la acele vremuri in cadrul conducerii Bisericii Catolice Romane. I-a spus ca asa e mai bine, dar el nu a facut asa ceva. A refuzat acest lucru si a spus ca nu renunta la credinta si misiunea sa. Va dati seama ca a fost grav si comunistii l-au arestat si bagat la inchisoare. Eu aveam aproape 13 ani cand am fost miruit de el, dar imi aduc aminte clar cum s-a intamplat. Atunci am simtit ca am primit ceva special… De aceea, vreau sa va spun ca doar credinta este cea care-i poate salva pe oameni, doar ea este cea care poate duce la bine si la impacare. Il avem pe El ca exemplu si, prin beatificarea care se va face acum la Iasi, sunt recunoscute toata faptele sale. Sa stiti ca de la acest gand am plecat atunci cand am scris cartile mele legate de revolta de la Butea”, isi aminteste si Iosif Antal, celalalt martor supravietuitor al evenimentelor din 1949.
Citeste si: Povestea femeii din spatele unui mare om de stiinta iesean – FOTO, VIDEO
Martirul care si-a dat viata pentru Dumnezeu
Asa cum il pastreaza viu in memorie si traire cei doi, alte sute de mii de romani au un sentiment asemanator. Pentru istoria contemporana a Romaniei, Anton Durcovici este si va ramane marcant pentru ceea ce a insemnat lupta impotriva comunistilor. Pentru singura „vina” de a crede in Dumnezeu, el a fost arestat de Securitate la data de 26 iunie 1949 si a murit în închisoarea de la Sighet, în urma tratamentului inuman la care a fost supus. El va fi înscris în rândul sfintilor Bisericii Catolice, introdus în calendarul Bisericii locale si sarbatorit la 10 decembrie, ziua martiriului sau. „Inca de la Jilava se imbolnavise grav. Intestinele lui nu au mai lucrat bine. La Sighet a primit o data pe zi gris gatit numai cu apa. Bolnavul era totdeauna bland, cu rabdare, recunoscator pentru orice serviciu. Suferintele sale le-a oferit pentru triumful Sfintei Biserici”, concluzioneaza prof. dr. Fabian Dobos.