EXCLUSIV! Preot ieșean, unul dintre cei mai tari programatori din IT! Lucrează pentru clienți din toată lumea. „Jumătate din slujba mea este programare Java”
Poveste de viață incredibilă a unui preot, care de zece ani face programare într-o firmă de IT. A trecut la ortodoxie după o perioadă tumultoasă în care Biserica Creștină după Evanghelie nu-i oferea răspunsuri. Acum, conduce o parohie mică din județul Iași, nevoile financiare fiind acoperite de multe ori din salariul de programator. Soția are un rol important pentru comunitate, este dascăl și șoferul personal al preotului @ „Parohia ortodoxă este un spital duhovnicesc, omul dacă vine, nu este dat afară”, spune părintele Paul Guralivu
Povestea de viață inedită a preotului ieșean Paul Guralivu, parohul bisericii „Sfinții Voievozi Mihail și Gavril „, din satul Isaiia, comuna Răducăneni. În vârstă de 33 ani, tânărul preot, pe lângă slujirea celor sfinte, are o ocupație sută la sută laică. Este programator de aproape 10 ani în firma Mind Software SRL, deținută de Mind Software LTD, din Marea Britanie, cu o cifră de afaceri anuală de aproape 5 milioane de euro. Preotul a povestit în exclusivitate pentru cotidianul BZI parcursul personal din ultimii ani. Totul a început încă din liceu, când nu descoperise ortodoxia. Făcea parte din Biserica Creștină după Evanghelie. După mai multe cercetări individuale, a ajuns la o concluzia care i-a schimbat total viața. „Nu mă cheamă Ștefan, deși m-am născut pe data de 27 decembrie, pentru că m-am născut într-o familie de creștini după Evanghelie. N-aș putea spune că am resentimente, în multe situații m-a păzit să stau în prezența băieților mai răi, de a mă apuca de fumat, fie și din revoltă. Am fost un pic mai păzit. Mai am doi frați și patru surori. Am terminat Colegiul «Richard Wrumbrand». După, am făcut Facultatea de Informatică, Master, apoi Teologia. Eram angajat când m-am gândit să fac Teologia”, spune preotul Paul Guralivu.
„Ajungi născut din nou dacă îți predai viața Domnului Iisus”
După o perioadă tumultoasă în care Biserica Creștină după Evanghelie nu-i oferea răspunsuri, a trecut la ordodoxie. „Spre finalul liceului am devenit dezamăgit de creștinii după Evanghelie, de învățătură. În ortodoxie există o singură învățătură, un singur fir de gândire, de la Mântuitorul, prin părinții apostolici, prin sfinții părinți, din generație în generație, până la noi. La creștinii după Evanghelie nu este așa, există pluralismul teologic. O parte din biserică crede în predestinare, cealaltă crede în alegerea credinciosului, care este opusul predestinării. O parte crede că mântuirea nu se pierde. Un alt lucru pentru care am devenit deziluzionat erau anumite patimi în viața mea de care nu mă vindecam. Ajungi născut din nou dacă îți predai viața Domnului Iisus. Cred că mi-am predat viața de zeci, sute și mii de ori, dar nu m-am vindecat. Vorbesc despre patimi ale tinereții. Cât de grave, în funcție de cât de căzut eram. Părinții nu au fost de acord, i-a durut lucrul ăsta. Acum ne înțelegem, când este o zi de naștere, când îi rog să aibă grijă de Diana, fetița noastră. Cât de cât ne înțelegem”, povestește părintele Paul.
Avea nevoie de un duhovnic
Ortodoxia l-a atras pentru că avea nevoie mare de un duhovnic. A fost botezat la Biserica Creștină după Evanghelie când avea 16 ani, iar botezul ortodox l-a primit în 2010, la Biserica Curelari, când duhovnic îi era părintele Vasile Manole. Această trecere l-a învățat să nu mai fie moralist în prezența oamenilor care suferă de diferite patimi. În 2011 s-a hotărât să urmeze cursurile Facultății de Teologie, pe care le-a terminat după patru ani. „Când i-am părăsit nu aveau ideea de duhovnic. Ei nu au lucrul ăsta. În Noul Testament, Sfântul Pavel spune «călcați pe urmele mele, că și eu le calc pe-ale lui Hristos». El se face pe sine un lanț în verigă. Când am venit spre ortodoxie, am găsit o nouă paradigmă, și anume paradigma tămăduirii. Mi-a fost frică să mă deschid în fața prezbiterilor Bisericii când eram creștin după evanghelie, pentru că mă gândeam… dacă mă excomunică… eu vin rănit sufletește și ei mă excomunică”, povestește părintele Paul.
„Parohia ortodoxă este un spital duhovnicesc”
Părintele paroh de la Biserica „Sfinții Voievozi Mihail și Gavril” vede păcatul ca pe o boală. „În ortodoxie intri într-o relație cu un duhovnic, începi să te spovedești, și el e ca un medic, sau asistentul medicului. Păcatul este privit ca o boală, nu ca rea-voință. Când eram evanghelic și vedeam unul bețiv căzut în șanț, intra moralismul ăla, altă diferență de paradigmă, și o menționez pentru că este importantă. Nenorocitule, nemernicule, nu vezi că îți distrugi familia? Nu înțelegeam la vremea aceea că omul ăla era bolnav. El a trecut de o limită când nu mai poate. Nu că nu mai vrea, ar vrea să lucreze, ar vrea să-și țină familia, dar nu mai poate. Și asta e paradigma terapeutică. Parohia ortodoxă este un spital duhovnicesc, omul dacă vine, nu este dat afară. Acum depinde, probabil și în ortodoxie mai sunt preoți moraliști. Eu am fost călăuzit spre doi duhovnici. Puteam să spun ce trăsnăi îmi treceau prin minte și ce păcate am făcut. Nu mă judeca, nu critica, nu mă oprea, nu am văzut o privire dojenitoare, batjocoritoare, ci dragoste, suferință, smerenie. Sufeream de niște patimi pe care nu le înțelegea, pentru că nu le avea. Mereu zicea «Nădejdea la Domnul»”, mai spune preotul.
Colegii: „Ești popă cu bani”
Părintele Paul Guralivu a vorbit și despre atitudinea colegilor la locul de muncă. Cei mai mulți erau curioși dacă există corupție în Biserica Ortodoxă.
„Colegii de la muncă mă văd obișnuit, mai puțin în imediata perioadă de după preoție. Sunt acele prejudecăți, faci bani grei la parohie… ești popă cu bani. Prin asta au vrut să aducă în discuție dacă este adevărat ce se zice în presă despre preoți. Am zis că, probabil, unii preoți cu parohii mari, probabil. La mine, benzină dus-întors pun din banii mei, salariul nu l-am mai scos din contabilitate din aprilie, pentru că au fost niște cheltuieli, riscam o amendă de 9.000 de euro cu cimitirul, dar s-a rezolvat. Firma la care lucrez produce facturare pentru telefonia mobilă. Eu lucrez la departamentul Internal tools, pentru că este o administrație internă care trebuie făcută. Jumătate din slujba mea este programare Java, iar cealaltă monitorizarea unor procese interne. Fiecare client vrea ceva. De zece ani lucrez. Înainte de asta am făcut freelancing”, explică preotul.
Parohie modestă
Într-o parohie cu 80 de case, veniturile bisercii nu acoperă toate cheltuielile curente. De cele mai multe ori, salariul de programator acoperă nevoile lăcașului de cult. Spune că, totuși, nu ar muri de foame dacă nu ar mai face programare. „N-aș muri de foame, la o adică mai vine un credincios, te mai invită după slujbă la masă. La început ne autoinvitam noi, să ne cunoaștem, să vadă și la mine că am defecte. Preotul este pus un piedestal, zici că e coborât din cer. Nu mor de foame, dar nu m-aș descurca cu mașina. La un moment dat mi s-a stricat mașina și cheltuielile au fost de 2.400 lei, iar de la slujbe am făcut 800 lei. Asta le-am spus colegilor, că nu este atât de roz precum pare. La parohiile mici, de la țară, nu este așa de roz. Preoții din zonă de la mine cresc porci, pui, ca să-i vândă. Mai fac și altceva pe lângă, pentru că altfel nu ar putea să facă față cheltuielilor. Am mai pus bani de la mine pentru sistemul de securitate la efracție. Nu am avut de ales, pentru că asta cere legea. A fost cu autorizația pentru cimitir, alte cheltuieli. Nu te descurci și lucrarea trebuie făcută”, adaugă preotul.
Calculatorul dezumanizează
La școală nu era cel mai bun elev, dar imediat după absolvire a văzut în Facultatea de Informatică o șansă foarte bună de a reuși în viață. Și-a dat seama la timp că nu este destul să aibă o meserie bănoasă, avea nevoie și de partea spirituală. „M-am dedicat informaticii și programării, la nivelul la care puteam să fiu. După un an, am ținut să fac cursurile de pedagogie, deși nu mă prea descurc cu copiii. Mie mi se pare în momentul ăsta că nu mă descurc. Am simțit că m-am dus doar pe partea tehnică, că m-am dezumanizat. Asta e răspunsul. Și colegii mei din IT sunt spirituali, chiar dacă zic că nu au un duhovnic. Am un coleg, face foarte multe poze.
Pentru el, pozele, mersul în Deltă, sunt o experiență spirituală. Pentru că el admiră creația lui Dumnezeu și găsește frumusețe. Când se întoarce, are bateriile încărcate, chiar dacă fizic poți spune că este epuizat,… te trezești la diferite ore dimineața. Alt coleg, care citește foarte mult pe partea spirituală, compară și încearcă să-și răspundă la problemele vieții. Dar, din ce am văzut la mine, a apărut nevoia compensării. Nu vreau să generalizez. Am văzut contabili care s-au apucat de fotografie. Calculatorul este adictiv, te atrage, te cuprinde, este atât de vast. La un moment dat am ajuns antisocial sau nu socializam. La un moment dat, simți că ești singur. Dacă deja te-ai dedicat calculatorului, ignori relațiile cu oamenii”, atrage atenția părintele Paul
Soția îl ajută la slujbe
În aprilie 2010, Paul o cunoaște pe Daniela, cea care urmă să-i fie soție peste un an. Înainte de hramul Bisericii Curelari ajutau la curățenia generală. Daniela a venit împreună cu mai mulți colegi din Asociația „Oastea Domnului”. Au vorbit, s-au plăcut și au decis să-și unească destinele. Acum, soția preotului este un membru important al parohiei din Isaiia. Este și dascăl, și șofer. „Am un dascăl, e foarte bătrân, cântă bine, are vocea puternică, dar aproape că nu mai vede. Eu am tot respectul pentru el. Când preoteasa nu poate să vină, atunci cu el fac. Vecernia și Utrenia cu preoteasa. La Liturghie vin mai mulți, sunt și niște doamne… Odată nu mai ajungea dascălul și a ajuns pe la mijlocul Liturghiei. Atunci am simțit că preoteasa își cam pierdea glasul. Dascălul a fost lăutar la viața lui, are o voce frumoasă, bună. Când să citească Apostolul, nu mai vedea așa de bine. Și atunci, preoteasa ia Apostolul. În zonă, alt preot a pus tot o femeie să citească Apostolul. Unii au comentat. Părintele le-a spus: «Nu uitați! Primele care au vestit Învierea au fost mironosițele și nicidecum apostolii». Apostolii au fost niște fricoși, ele au iubit curat. Nu a mai comentat nimeni. Și la noi sunt oameni care au spus că femeile au început să cânte Apostolul și după aia ajungem să le vedem diaconițe și apoi preotese, ca la anglicani. Nici nu se pune problema de așa ceva. Dacă nu le convine, unul dintre bărbați să facă un pas înainte, că Apostolul nu este mare tehnică să-l citești. Trebuie să lungești cuvintele. În loc de «fraților» spui «frațiloooor»… un pic să melodiezi textul, ca părintele să aibă timp să cădească. Lungești, dar să se înțeleagă. Nimeni nu a făcut un pas înainte. Preoteasa a mai împins Apostolul, dar s-au emoționat, s-au încurcat. Nu au mai vrut a doua oară”, spune zâmbind părintele Paul.
Preotul: „Let Go and Let God”
Părintele Paul Guralivu desfășoară activități importante dedicate alcoolicilor, persoanelor cu diferite dependențe. „Eu însumi am ajuns la Alcoolicii Anonimi, din cauza unei patimi, nu de la băutură, pe la finalul lui 2013, în timpul facultății. Din 50, 60 de persoane cu care am colaborat, cinci au intrat în abstinență. Sunt și fumătorii anonimi, sunt și pariorii anonimi, dar peste tot sunt aceiași 12 pași. În general, mergem pe ideea de atracție și nu promovare. Noi nu ne promovăm, sunt mai multe site-uri on-line, numere de telefon. Avem și noi o linie telefonică, în caz de urgență. Dependenții au un ego, care trebuie să moară ca să nască din nou, nu vorbesc foarte mult despre Dumnezeu. Când îl asculți, nu-l judeci, nu-l ataci. Și dacă ai la urmă o experiență asemănătoare, poți să i-o împărtășești. La noi, termenii sunt de naș și fin, în engleză e sponsor. Ești acolo cu el, dar el trebuie să aleagă. Nu trebuie să pui stăpânire pe viața lui. E nevoie de multă rugăciune. Este un slogan «Let Go and Let God» (Dă-i drumul și lasă-l pe Dumnezeu să se ocupe)”, a încheiat tânărul preot.