Exclusiv! Povestea uitată a uneia dintre afacerile care au făcut furori în toată Europa! Un avocat din Iași a dat lovitura cu această investiție – FOTO

E povestea uitată a uneia dintre afacerile care au făcut furori în toată Europa. Ea a plecat de la Iași! Mai exact dintr-o mică localitate aflată în apropierea Capitalei Moldovei. Aceasta a fost o marcă înregistrată. Vorbim de un brand cu recunoaștere națională și internațională. Un avocat local a dat lovitura când a preluat business-ul. Este vorba despre o apă minerală cu deosebite calități purgative. Totul s-a întâmplat la Breazu, comuna Rediu. Acum, peste un secol, aici s-a realizat prima fântână sistematică de extragere a apei. S-a folosit tehnologie italiană. Promovarea produsului în revistele medicale și târgurile din străinătate i-a lărgit faima și distribuția. Produsul, între cele două Războaie Mondiale, a avut un impact internațional de zile mari

Exemplu spectaculos despre cum se pot face afaceri de succes la Iași. Mai mult, asta chiar într-o mică localitate de lângă oraș. Totul a devenit, în scurt timp, un brand cu recunoștere națională și internațională. Un avocat local a dat lovitura când a preluat totul. Asta s-a întâmplat la Breazu. La mijloc a fost apa minerală cu deosebite calități purgative.

Breazu – istoria unei mărci înregistrate, între o reclamă de la 1893 și o fotografie din 1983

Plecând de la istoria pe care a recompus-o regretatul Ion Mitican, cercetătorul și istoricul Marius Chelcu o evocă pe larg. Acesta activează în cadrul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” al Academiei Române.

„Pentru cine nu știe, în comuna Rediu a existat o marcă înregistrată, adică un brand cu recunoaștere națională și chiar internațională. Istoria a recompus-o Ion Mitican, un pasionat căutător al vechilor locuri și zidiri ieșene. E vorba despre un articol cu titlul «Fântâna Inernațională de la Breazu»”, arată Chelcu.

Totul a fost descoperit întâmplător

Povestea a plecat de la o resursă locală, descoperită întâmplător. Anume prin 1887, Gheorghe Hurghis, locuitor în satul Tătăruși (partea cea mai veche a satului Breazu), veteran al Războiului de Independență, a săpat o fântână pe pământul său de pe versantul Breazului.

„Doar că, atunci când a dat de fir și a gustat-o, l-a cuprins obida, apa nefiind prea plăcută la gust. Ba mai mult, nici nu a avut timp să se gândească la nenoroc. A și simțit că trebuie să ajungă iute în desișul pădurii, nevoile înghesuindu-l prea tare”, arată istoricul.

Avocatul Costache Naiman Paraschivescu a simțit gustul afacerii

Necazul și l-a spus veteranul Hurghis unui farmacist din oraș căruia îi ducea lapte proaspăt. Spițerul auzind „ușurările pricinuite de băutul apei de la Breazu” i-a cerut săteanului să-i aducă o carafă de apă. Asta din puțul proaspăt săpat și abandonat.

„S-a dovedit că întâmplarea făcuse să se descopere o apă cu deosebite calități purgative. Spițerul a spus la rândul său întâmplarea avocatului Costache Naiman Paraschivescu. Acesta, simțind gustul afacerii, a cumpărat în vara anului 1887 via și locul de un hectar și 60 de ari, plătind o sumă nesperat de mare lui Gheorghe Hurghis și fiicei sale, Maria Marian. Așa s-a organizat prima fântână sistematică de extragere a apei de la Breazu”, relatează Marius Chelcu.

A devenit un brand internațional. Marii bogătași se înghesuiau să o cumpere

Ulterior au fost săpate și altele, unele în parcelele alăturate, cu tehnologie italiană, adânci de 75 de metri. Promovarea produsului prin reviste medicale și pe la târgurile naționale și la cele din străinătate i-a lărgit faima și distribuția.

„Ajungând să fie, între cele două Războaie Mondiale, deja una internațională. Ieșenii veneau chiar și cu trăsurile până la Breazu pentru a-și lua în propriile vase apă direct de la sursă. Traficul fiind intens, pe locul unde a existat Terasa Beazu, s-a înființat un han. Cererea a făcut ca exploatarea să devină industrială, înființându-se și o stație de îmbuteliere. Vechii locuitori ai Tătărușului au păstrat prin numele «La fabrică» amintirea instalațiilor și a fântânilor. Astăzi, în acel loc, pentru cine îl cunoaște, va mai afla niște puțuri părăsite și cioburi de sticle care au ramas neîmbuteliate, cu inscripția: Apa amară BREAZU-IASSI”, arată informațiile evocate de cercetătorul Academiei Române.

Fabrica a fost distrusă în vara anului 1944

Fabrica a fost distrusă în vara anului 1944, atunci când frontul a distrus tot ce a întâlnit în cale în localitățile comunei Rediu. Cu toate că au existat tentative, după război nu s-a mai reînființat instalația de extracție și îmbuteliere. Abandonul a fost definitiv după descoperirea apelor sulfuroase, iodurate, clorurate-sodice și nămolul de lângă Șoseaua Nicolina. Aici s-a înființat și Spitalul de Recuperare.

„Oricum, astăzi, când farmacia modernă a inventat tot felul de pastile cu terminația LAX, nimeni doritor de curățirea rapidă mațelor nu ar mai bea o apă cu un gust nu prea îmbietor, pentru obținerea efectului laxativ. Locul unde a existat fabrica i l-a arătat lui Ion Mitican, în ziua de 17 iulie 1983, moș Iordache Stefanovici. Era octogenar atunci, nepot al nimeni altuia decât al lui Gheorghe Hurghis, descoperitorul din întâmplare al apei minerale de la Breazu. Întrebarea mea de final este dacă va mai putea oare avea comuna Rediu o marcă recunoscută național? Asta beneficiind, din întâmplare, sau conștient, de resursele locului? Poate că da, însă mai întâi trebuie să le cunoaștem acele resurse, să devenim conștienți de ele și apoi să le valorificăm. Este unul din obiectivele pe care Asociația Rediu lui Tătar le va urma. Fotografia a fost făcută de Ion Mitican în anul 1983. Ea a fost publicată, împreună cu povestea fântânii de la Breazu, în volumul «Vechi locuri și zidiri ieșene», vol. I, p. 28”, a conchis istoricul Marius Chelcu.