Exces de magneziu. Afecțiuni provocate de acest fenomen și factorii care contribuie la creșterea elementului în organism

Excesul de magneziu este o afecțiune patologică. Această abatere poate apărea ca urmare a unei încălcări ale absorbției acestuia în tractul digestiv. Principalele manifestări clinice includ creșterea excitabilității neuromusculare, perturbarea sistemului cardiovascular și modificări ale metabolismului calciului. Nivelul de magneziu este examinat în timpul unui test biochimic de sânge.

Magneziul este al patrulea cel mai abundent element în corpul uman, după calciu, potasiu și fier. El participă la cele mai importante procese biochimice, este conținut în multe organe. Prin urmare, lipsa acestuia este periculoasă pentru toate organele și sistemele corpului. Dar nu mai puțin periculos este excesul său, adică hipermagnezemia. Patologia are mai multe cauze. În cantități diferite, magneziul este dispersat în corpul uman. Poate fi găsit în oase, inimă, creier, țesuturi moi, mușchi și fluide. Este implicat în producția de proteine, care este indispensabilă pentru construcția țesutului muscular. Elementul descompune moleculele de glucoză și este implicată în îndepărtarea substanțelor nocive din organism. Elementul este indispensabil pentru activitatea organelor de secreție internă, tiroida, pancreasul și glandele de prostată, precum și glandele suprarenale. În plus, Mg este responsabil pentru producerea unui număr de hormoni, cum ar fi adrenalina și serotonina.

Exces de magneziu. Valori ale elementului depistate în timpul hipermagnezemei

În timpul acestei patologii, există o creștere a valorii microelementului din plasma sanguină cu până la 1,1 mmol / l și mai mult. Un indicator de 1,5 mmol / l sau mai mult este patologic și se manifestă cu simptome precum necoordonare a corpului și slăbiciune a mușchilor. În timpul excesului de magneziu apare apatia și somnolența, precum și uscarea pielii sau înroșirea acesteia.

Mai mult decât atât, multe persoane suferă de păr uscat și mucoase în gură, ritm cardiac scăzut, diaree, greață, vărsături și, ca urmare, deshidratare. Dacă excesul de Mg ajunge la 2,5 mmol / l, atunci semnele bolii se agravează și apare o tulburare a ritmului cardiac, care poate fi diagnosticată cu ECG.

La o concentrație de oligoelement care a atins o valoare de 5 mmol / l și mai mult, simptomele bolii se intensifică și mai mult. În special, activitatea inimii slăbește. Se schimbă și reflexele din tendoane, activitatea musculară slăbește. Există riscul de a dezvolta lipsă de oxigen, funcția respiratorie este afectată și se manifestă insuficiența cardiacă. O concentrație atât de mare a mineralului în plasma sanguină, de 7,5 mmol / l și mai mult, provoacă o încetinire și, adesea, inhibarea reflexelor nervoase și musculare și, în unele cazuri, stop cardiac.

Cauzele creșterii cantității elementului în organism. Când substanța devine toxică

Hipermagnezemia este o afecțiune destul de rară a corpului. Mg nu este o substanță toxică, dar conținutul său ridicat poate duce la consecințe dezastruoase. Concentrația normală a mineralului în corpul uman este menținută de trei factori.

În primul rând de aportul unei substanțe din exterior, adică cu apă, alimente și prin aportul de complexe vitaminice și minerale specializate. Cantitatea elementului este influențată de absorbția elementului de către intestine și de funcționarea stabilă a rinichilor, care contribuie la excreția elementelor în exces în urină.

Un exces de magneziu este periculos datorită capacității sale de a se acumula în organe precum inima, oasele, plămânii, pielea și de a le afecta negativ funcționarea. Cea mai frecventă cauză a supradozajului de mineral este utilizarea excesivă a medicamentelor, suplimentelor alimentare, utilizarea laxativelor care conțin Mg sub diferite forme.

O altă cauză a stării patologice este boala renală. Odată cu funcționarea lor normală, excesul de microelement este eliminat cu ajutorul funcției excretoare, adică în timpul urinării. Dar dacă nivelul de Mg este depășit în plasma sanguină pentru o lungă perioadă de timp, atunci calciul este spălat din oase, iar concentrația sa în vasele de sânge scade. Ca urmare, pe pereții vaselor de sânge se depun săruri, ceea ce afectează negativ funcționarea rinichilor.

Ca urmare a unui exces de magneziu apar boli de rinichi, cum ar fi insuficiență renală, pielonefrită, nefroza și glomerulonefrita. De asemenea, apare un exces de mineral din cauza aportului excesiv de Mg în organism prin apă, alimente si complexe minerale. Poate fi apă minerală care conține acest oligoelement în exces sau preparate care conțin substanța.