Evreii in vremea lui Iisus Cristos
Intr-o tara saraca, in care individul era preocupat in primul rand de obtinerea mijloacelor de supravietuire, dar si de infrumusetare a vietii. Ca si astasi, si atunci omul trebuia sa invete o meserie, sa faca comert si chiar sa calatoreasca intr-o lume mult mai nesigura decat cea prezenta, de cele mai multe multe ori strabatand la picior distante semnificative parcurse de obicei in cateva zile.
Una peste alta, „acoperisul de deasupra capului” si „painea cea de toate zilele” erau dezideratele in jurul carora se construia viata evreului de rand, asa cum reiese din volumul „Viata de zi cu zi in vremea lui Iisus”, semnat de teologul Mihai Valentin Vladimirescu si lansat recent de editura ieseana Polirom.
Mihai Valentin Vladimirescu este profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Craiova, specialist in domeniul lucrarilor biblice si traducator al mai multor lucari de specialitate din limbile engleza si franceza. In societatea ebraica un rol aparte il juca si religia. Desi existau saraci si bogati, oameni liberi, dar si sclavi, in fata lui Dumnezeu, unica divinitate acceptata – o exceptie in lumea antica despre care vorbim, toti erau egali. Si toti aveau sa raspunda, intr-o buna zi, pentru faptele si credinta lor! Dar in acest material nu vom pune accentul pe relatia omului cu Dumnezeu. Asadar, evreul de rand, ne spune lucrarea amintita mai sus, isi construia singur locuinta, ajutat de cele mai multe ori de rude sau de prieteni, isi confectiona singur hainele si isi cocea painea in casa. Painea era de altfel mancarea de baza a evreului de rand, lucru intalnit in intreaga lume mediteraneana in aceeasi perioada. Pentru iudei painea si alte produse din cereale, in primul rand insa griul si orzul, constituiau mai bine de jumatate de procente din regimul caloric de fiecare zi. Tocmai de aceea, evreii aratau painii nu doar o importanta deosebita, dar si un respect cu totul iesit din comun, ei neconcepand decat frangerea painii, iar nu taierea ei sau aruncarea firimiturilor de paine mai mari decat o maslina. Cu exceptia sarbatorile pascale iudaice, omul de rand consuma paine dospita.
Doar de Sarbatoarea Pastelui evreiesc se consuma paine nedospita. Pe langa paine, evreii mai consumau vin si ulei. Pe vremea lui Isus in Palestina exista vin rosu, alb, limpede si negru. Cele mai noi de un an nu erau considerate potrivite consumului, ca si cele ce depaseau patru ani vechime, in lipsa tehnicilor de conservare sau pasteurizare cunoscute azi. Pe atunci vinul era consumat la fiecare masa, in amestec cu apa. Si asta din doua motive. Pe de o parte, fiindca apa evita ingerarea unor cantitati mari de alcool, pe de alta, alcoolul din vin purifica apa, neexistand ca azi statii de epurare a apei. In ciuda consumului de vin, inclusiv la principalele sarbatori ebraice, betia era interzisa in societatea evreiasca, „mostenire” preluata inclusiv de crestini.
Vinul putea fi folosit si ca medicament, impreuna cu uleiul, fie pentru tratarea ranilor sau a infectiilor, fie pentru bolile de inima, de stomac sau impotriva dizenteriei. Din dieta evreilor nu lipseau nici legumele si fructele, chiar daca proportia acestora era redusa. Cele mai cunoscute, care apar dealtfel si in Sfanta Scriptura, sunt maslinele, smochinele si strugurii. Pe langa acestea isi mai fac loc rodiile, nucile, migdalele, fisticul. Atunci cand carnea intervinea in alimentatia evreilor accentul cadea pe ovine, caprine si bovine, dar acest lucru se intampla destul de rar. Pestele reprezenta mai degraba o sursa de hrana mai usor de procurat pentru evreul de rand, fiind de departe cel mai consumat aliment de origine animala din Palestina acelor timpuri.
Ca si in multe gospodarii taranesti de astazi, ilustreaza volumul „Viata de zi cu zi in vremea lui Iisus”, gospodarul pastra cele mai bune dintre animalele din batatura, pentru sarbatori, fie ele cu caracter religios sau familial. Evreii preparau si ei fripturi, in special din carne de miel, care se servea alaturi de o mancare de linte. Mai des insa evreii preferau sa fiarba carnea, pana cand se obtinea fie o supa foarte concentrata, fie un fel de tocana. Acesteia i se putea adauga condimente sau ierburi aromate, precum ceapa, usturoiul sau prazul. Evreii bogati cunosteau si delicii gastronomice, precum cele provenite din vanat, unde caprioara, potarnichea sau prepelitele jucau cel mai important rol. Laptele, untul, branza sau oul erau tot apanajul claselor bogate. In replica, evreu de rand se ferea sa consume carne de camila sau de magar, oricat de sarac ar fi fost.
Nu acelasi tratament era aplicat lacustelor, insecte binecunoscute tuturor de cand varul lui Isus Cristos, Ioan Botezatorul, le va folosit constant in dieta sa. Se pare ca in epoca erau cunoscute circa opt sute de tipuri de lacuste salbatice, care de regula erau gatite rapid, in apa sarata, avand un gust apropiat de cel al crevetilor. Sa mai spunem si ca in vremea lui Isus, pentru munca lor evreii erau platiti uneori in monede. Cele mai cunoscute erau siclul sau sekelul si talantul. Cu un siclu de aur puteai cumpara un bou sau doua tone de grane. Unii cercetatori au considerat aceasta moneda drept cea in care a fost platita tradarea lui Iuda Iscarioteanul, care ar fi primit in schimbul vanzarii Mantuitorului 30 de sicli, adica 120 de dinari, suma ce echivala cu salariul pe patru luni al unui muncitor evreu.
sursa:adevarul.ro