Este adevărat că celulele nervoase nu se regenerează?

Celulele nervoase nu se recuperează? În ce condiții mor? Stres? Este posibilă „uzura sistemului nervos”? În ciuda faptului că celulele nervoase (sunt și neuroni) sunt principalele, dar nu singurele celule ale sistemului nervos uman, ele generează și conduc semnale către creier. Sarcina lor este să proceseze informații, să reacționeze la tot ceea ce este în jur și să decidă cum vom percepe ceea ce se întâmplă. Aceasta este o operă mare și voluminoasă a sistemului nervos și se realizează în detrimentul neuronilor.

Celulele nervoase sunt foarte complexe și necesită anumite condiții. Cu toate acestea, ei nu sunt înclinați să moară așa – „din senin”. În cea mai mare parte, neuronii trăiesc atâta timp cât trăiește o persoană.

Se crede că celulele nervoase mor atunci când o persoană se confruntă cu stres de zi cu zi și suferință emoțională. Imaginea pictată de marketingul analfabet  (în timp ce sunteți nervos, milioane de celule nervoase mor) nu funcționează așa. Stresul și anxietatea sunt unul dintre modurile de funcționare a sistemului nervos. Da, este posibil să nu fie cel mai confortabil, dar cu siguranță nu este un dezastru. Una dintre funcțiile sistemului nervos este de a servi corpul, care trebuie salvat de situații neplăcute. Un astfel de regim este subiectiv neplăcut pentru o persoană, dar celulelor, de fapt, nu le pasă. Dacă stresul nu se oprește și durează săptămâni și luni, poate epuiza rezerva de forță a corpului, dar este încă destul de dificil să aducem celulele nervoase la moarte, mai degrabă vom primi alte probleme de sănătate.

„Celulele nervoase mor din cauza stresului” este doar un slogan publicitar care nu are nicio bază de dovezi și este, printre altele, o minciună monstruoasă. Celulele nervoase sunt percepute ca lemne de foc, cu care experiențele unei persoane sunt „încălzite” și care mor ca urmare. Dar nu este așa – ne naștem cu ei și murim cu ei.

Tulburări ale sistemului nervos

Trebuie să existe motive serioase pentru moartea celulelor nervoase. De exemplu, leziuni ale creierului și, ca urmare, leziuni complete sau parțiale ale sistemului nervos. Acest lucru se întâmplă în timpul unui accident vascular cerebral și există două opțiuni pentru dezvoltarea evenimentelor. În primul caz, vasul este blocat și oxigenul încetează să curgă către partea creierului. Ca urmare a foametei de oxigen, moartea parțială (sau completă) a celulelor are loc în această zonă. În al doilea caz, un vas izbucnește și apare o hemoragie cerebrală, celulele mor, pentru că pur și simplu nu sunt adaptate la acest lucru.

În plus, există boli precum Alzheimer și Parkinson. Acestea sunt doar asociate cu moartea anumitor grupuri de neuroni. Acestea sunt condiții foarte dificile pe care le primește o persoană ca urmare a unei combinații de mulți factori. Din păcate, aceste boli nu pot fi prevăzute devreme sau inversate (deși știința continuă să încerce). De exemplu, boala Parkinson este detectată atunci când mâinile unei persoane tremură, îi este dificil să controleze mișcările. Aceasta înseamnă că 90% dintre neuronii din zona care au controlat totul au murit deja. Înainte de aceasta, celulele care au rămas în viață au preluat munca morților. În viitor, funcțiile mentale sunt afectate și apar probleme cu mișcarea.

Sindromul Alzheimer este o boală complexă în care anumiți neuroni încep să moară în tot creierul. O persoană se pierde pe sine, își pierde memoria. Astfel de oameni sunt sprijiniți cu medicamente, dar medicamentul nu poate restabili încă milioane de celule moarte.

Există și alte boli, nu atât de cunoscute și comune, asociate cu moartea celulelor nervoase. Mulți dintre ei se dezvoltă la bătrânețe. Un număr imens de instituții din întreaga lume le studiază și încearcă să găsească o modalitate de a diagnostica și trata, deoarece populația lumii îmbătrânește.

Neuronii încep încet să moară odată cu înaintarea în vârstă. Face parte din procesul natural de îmbătrânire la om.

Regenerarea celulelor nervoase și efecte sedative

Dacă zona afectată nu era foarte mare, atunci funcțiile de care era responsabil pot fi restabilite. Acest lucru se datorează plasticității creierului, capacității sale de a compensa. Creierul uman poate transfera sarcinile pe care piesa decedată le rezolva „pe umerii” altor zone. Acest proces are loc nu datorită restaurării celulelor nervoase, ci datorită capacității creierului de a reconstrui foarte flexibil conexiunile dintre celule. De exemplu, atunci când oamenii se recuperează după un accident vascular cerebral, învață să meargă și să vorbească din nou – aceasta este aceeași plasticitate.

Merită înțeles aici: neuronii morți nu își mai reiau activitatea. Ceea ce este pierdut se pierde pentru totdeauna. Nu se formează celule noi, creierul este reconstruit astfel încât sarcinile pe care le-a îndeplinit zona afectată să fie rezolvate din nou. Astfel, este absolut posibil să concluzionăm că celulele nervoase nu sunt cu siguranță restaurate, dar nici nu mor din cauza evenimentelor care au loc în viața de zi cu zi a unei persoane. Acest lucru se întâmplă numai cu leziuni grave și boli care sunt direct legate de o defecțiune a sistemului nervos.

Producătorii de medicamente anti-anxietate susțin că administrarea lor în mod regulat în timpul unei vieți „stresante” ne va păstra celulele nervoase. De fapt, lucrează pentru a reduce reacțiile negative. Sedativele funcționează în așa fel încât încercarea de a răspunde la o emoție negativă nu este declanșată atât de repede. Celulele nu au absolut nimic de-a face cu asta. Apropo, vă ajută să nu vă pierdeți cumpătul de la o jumătate de tură, să îndepliniți funcția de prevenire. Stresul emoțional este o sarcină nu numai pentru sistemul nervos, ci și pentru întregul organism, care se pregătește să lupte cu un adversar inexistent. Deci, sedativele vă ajută să vă împiedicați să activați modul luptă sau zbor când nu aveți nevoie de el.

Expresia „uzura sistemului nervos” este adesea folosită – totuși, sistemul nervos nu este o mașină, uzura sa nu este legată de kilometraj. Tendința către reacții emoționale este parțial ereditate, combinată cu creșterea și mediul înconjurător.