Enigma cetatii dacice de la Mosna

O echipa de arheologi ieseni au sapat la aceasta cetate in anul 1966. Sapaturile au fost conduse de arheologul Adrian C. Florescu si de muzeograful Gheorghe Melinte de la Husi, dupa cum a precizat Marilena Florescu, vaduva arheologului, la randul ei, cercetator in arheologie. Potrivit Marilenei Florescu, atat cetatea Mosna cat si alte cetati dacice din secolele III-II i. Hr., cum e si Cetatea Cotnari, sau secolele VI-V i.Hr., cum este cea de la Stancesti, judetul Botosani, au jucat un important rol de aparare in perioadele in care teritoriul era atacat de sciti sau de bastarni (o populatie de origine germanica). Cand nu a mai rezistat, populatia autohtona s-a refugiat catre Siret, spre zona mai centrala a Moldovei, ridicand alte cetati si fortificatii precum cele de la Poiana, Racatau, Piatra Neamt.

Asa cum arata in lucrarea sa dedicata sapaturilor de la Mosna, arheologul Adrian Florescu, „recunoasterile repetate efectuate aici in ultimii ani de Gh. Melinte, directorul Muzeului raional Husi, si de Al. Bratianu, profesor la scoala din Mosna, au dus la identificarea unor interesante resturi arheologice datate din secolele III-II i.Hr“.

Vezi si Cetatea dacica de la Pietrele lui Solomon incepe sa-si dezvaluie secretele 

Cetatea se afla la 3,5 kilometri de sat, pe o inaltime dominanta, care asigura o buna vizibilitate. De altfel, zona rasariteana a podisului central moldovenesc poate fi considerata ca un adevarat bastion natural, cu vai inguste si adanci si inaltimi care pot atinge si 500 de metri, acoperite de codri seculari, dupa cum scria in studiul sau, redactat in 1968, arheologul Adrian Florescu.

„Cetatea propriu zisa consta exclusiv dintr-o incinta de forma aproximativ pentagonala mult aplatisata, orientata NV-SE, cu suprafata de circa 9 ha. Latura de sud, urmand o linie destul de sinuoasa, este marcata de o panta foarte inclinata, aproape imposibila accesului“, arata Adrian Florescu care adauga ca la data cercetarii sale se mai pastrau elemente de fortificatie pe laturile de SV, NV si partial N.

De asemenea, vizibilitatea a fost accentuata de un tumul imens situat in portiunea de sud, cu o baza de 80X60 metri si o posibila inaltime de 10 metri. „In prezent acest tumul prezinta in mijloc un «crater» adanc de circa 6 m, rezultat in urma sapaturilor repetate, executate incepand inca din veacul trecut de numerosi cautatori de comori“, remarca Adrian Florescu.

Sapaturile din 1966 au atestat, pe partea vestica, prezenta resturilor de locuire in incinta cetatii si absenta acestora in exterior. Astfel, resturile de locuire aduc in atentie vase cu buza fatetata in interior, „bastarnice“, alaturi de manusi de amfore cosiene, ceea ce a dus la datarea depunerii la secolele III-II i. Hr. contemporane cu cele de la Lunca Ciurei (Santierul arheologic Trusesti), Iasi – Sorogari, Cocorani si Botosana, dupa cum a notat arheologul Adrian Florescu. Aici sunt urme ale unor locuiri de suprafata prin existenta unor fragmente de chirpic in si sub care s-au gasit vase de ceramica.

Cercetarile arheologice nu au mai continuat din cauza lipsei fondurilor pe de o parte, iar, pe de alta parte, deoarece unul din cei care conduceau cercetarile, Gheorghe Melinte, si-a pierdut viata, fiind ucis de un val de pamant care s-a prabusit peste el, dupa cum a povestit Marilena Florescu.

Totusi, fascinatia comorii din cetatea dacica a ramas.

Batranii isi aminesc ca, atunci cand erau elevi, mergeau cu clasa in excursie la cetate, iar cei care sapau la intamplare in pamantul din zona aveau sanse de a gasi bucati de metal care puteau fi varfuri de sageti sau de pumnale. Satenii cred ca in cetate este un beci adanc, care este incuiat cu un lacat mare cat un ceaun chiar de catre turcii care au ascuns acolo o comoara. Tot turcii ar fi blestemat comoara, astfel incat nimeni, in afara de ei sa nu poata ajunge la ea.

Din acest motiv, toti cei care doresc sa o gaseasca sunt implicati in tot felul de intamplari neprevazute. Astfel, cel mai adesea, cautatorii comorii se ratacesc, ei sunt dusi, de o forta nevazuta, pe o cale ratacita, iar unii se trezesc la cativa kilometri distanta, sustin satenii.

Forta blestemului e mare: „Te duce si te tot duce, nu stii unde, esti ca ametit“, povestesc batranii. Printre cei care au patit astfel de intamplari mai sunt si cei care au participat la celebra expeditie de cautare a comorii din timpul razboiului si care au povestit altora cum au fost ei rataciti de o putere nevazuta.

Orice ar fi fost, nici un satean din Mosna nu priveste cu ochi prea buni cetatea de pe deal.

Stefan Andronache, un batran de 79 de ani, crede ca e vorba de „lucrul cel spurcat“: „Cetatea de pe deal este lucrul cel rau, este lucru spurcat. Nu ai cum sa intri acolo. N-ai cum, nu-ti da voie. O incercat oameni, s-o dus acolo, ii batea vantul, venau furtuni, una alta, ii stramba, ii carne, nu putea sa inainteze. N-o intrat nimeni! Se spune ca este un lacat mare cat un ceaun la portile alea. Cica de la turci o ramas lacatul, ca ei au incuiat acolo. Si acum urmeaza sa vina sa mosteneasca tot turcii averea care este ascunsa acolo. Acolo in cetate este carata de turci averea care au adunat-o ei si au pus-o acolo apoi au blestemat locul. «N-are cine sa ia averea, n-are cine sa beneficieze pana nu venim noi», asa au spus turcii. Pai, pana acum inca nu au venit!“.

Cautatorii de comori au dat tarcoale cetatii mai tot timpul. „Aveau legende, carti vechi, reviste, aveau si scris. Veneau sa caute averea si oamenii de aici din sat dar si din satele vecine, si de la Rasesti si de la Cozmesti. Nu a putut nimeni sa deschida poarta! Acum, poarta este acoperita de pamant dar se mai cunoaste locul. Am fost si eu acolo cand eram flacau. E in pamant zidita, e ca o bolta, iar deasupra este ca la un beci, acoperit cu pamant. Deasupra au crescut copaci seculari. Inauntru este beciul si este si un lac. Mai este un tunel care merge dincolo, in Basarabia. Este un transeu adanc care merge pe la Rosu, pe acolo, spre Basarabia si pe unde se purta corespondenta. Da, este un tunel care traverseaza pe aici satul, vine de acolo de la movila, din padure, trece pe sub Prut si ajunge in Basarabia“, a mai spus Andronache Stefan, pentru ziarullumina.ro.

O alta femeie mai in varsta, Proca Emilia, spune ca la cetate a fost ascunsa o fata: „Se zice ca o fost o fata acolo si s-o inchis usile si o ramas acolo.., si n-o mai scos-o nimeni. Si se zice ca si in ziua de zi e tot acolo… Se spune ca portile nu se mai vad acu, s-o ponorat, s-o astupat, o crescut copacii peste porti, dar noi stim ca este cetatea.. Se spune ca este acolo o comoara dar acum n-o mai pazeste nimeni… O inceput mai demult niste arhitecti de astia, cum se cheama, sa sape dar nu o mai dovedit sa mai faca, ca zice ca nu le da voie, ar fi ceva asa acolo.. Cine stie cum o fi…“.

O alta batrana de 80 de ani, Maria Dima, este si ea convinsa ca „acolo nu e lucru curat, e cetatea turcilor. Daca stai mai mult acolo te duce intr-o parte. Ca sa nu te ratacesti trea sa faci ceva anume.. ca altfel te ratacesti pentru ca nu e lucru curat! Pana acum cati nu s-au ratacit… Unii au adormit in padure si s-au trezit abia a doua zi dimineata, dar in alta parte“. Oamenii nu stiu cum sa explice aceasta ratacire: „Ei, te duce si nu stii unde te duce… Esti tot pe drumul ceala, dar te trezesti in alta parte“, a spus Dima Maria.

Vezi si Comorile dacice din Transilvania

Batrana stie ca „acolo sunt niste porti, un lacat si un beci mare. Unii au mai fost si zic ca si acum se vad portile si lacatul, dar nu se poate intra. Nici nu te poti apropia de locul acela. Inca de pe drum te ameteste, nici nu prea ajungi la porti ca te ie si te duce… Nu au disparut oameni dar te ie si te duce in lumea ta ca nici nu stii unde te duce… te duce ca si cum ai fi beat, intr-o parte. Vrei sa tii drumul, dar te trezesti in alta parte“, sustine batrana foarte convinsa. Ea adauga ca totul e asa cum sustine, ca nu sunt povesti din batrani: „Ei povesti! Si acu daca vrei sa te duci pe acolo te ie si te duce.. daa cum daa…“.

Un alt satean mai in varsta, Marcel, spune ca „asta de aici (n.r. cetatea) este ca aceea de la Rasesti, unde mai este cetate. Spun batranii ca este armament inauntru, dar nu se stie, adica o vrut sa sape cineva sa intre inauntru, dar nu o putut, nu s-o putut apropie. Ei asta a fost de multi ani, a fost un profesor la noi, unul Bratianu, nu o putut sa se aprochie de locul ala. Acolo locul ii daruit cuiva, acolo nu te poti apochia. O fost usa de fier cu lacat, un lacat cat ceaunelul asa. Se mai spune ca au fost unii si au sapat si apoi noaptea, s-au trezit din lucrare pe un catun cine stie unde.. la cate sate distanta“.

„Altii poate ca nu cred, dar eu cand eram mica ne-o dus cu scoala acolo, se vedeau usile acolo, se vedeau usile!“, spune nevasta lui Marcel, care adauga ca „de la scoala noastra, din ciusmeaua ceea de la deal este tunel, care merge direct acolo, este tunel prin care mergi chiar in picioare. Dar mai este si pe alta varianta un tunel, mai sunt mai multe, Da, este si un tunel care merge in Basarabia, Dar unii au intrat in tunel de aici de la ciusmea si au ajuns acolo la movila, la cetate. Iar tunelul este pavazat cu piatra, poti sa mergi in voie“.