Durere fără margini în mediul învăţământului preuniversitar ieşean. A murit marele şi îndrăgitul profesor de matematică Traian Cohal

Zi de doliu în mediul învăţământului preuniversitar ieşean. A trecut la cele veşnice profesorul de matemativa Traian Cohal. Acesta şi-a desfăşurat activitatea la Colegiul Naţional „Costache Negruzzi” din Iaşi.

„A plecat la Domnul odată̆ cu asfințiţul soarelui, în zi de miercuri, 19 mai 2021, Domnul Profesor de Matematică̆ TRAIAN COHAL, Mare Maestru, formator al multor destine, un Om între Oameni, model de Dascăl ce și-a împlinit misiunea cu mare dăruire şi jertfelnicie, un caracter nobil, înveșmă̂ntat în Lumina, ce-și arată stră̆lucirea în orice împrejurare, iubit de cei din familie, admirat de prieteni, venerat de foșţii elevi ai zecilor de generațîi !
BUNUL DUMNEZEU SĂ VĂ AŞ̦EZE ÎN CETELE DREPȚILOR, DOMNULE PROFESOR DRAG!!!
VEȘNICĂ SĂ̆ VĂ FIE POMENIREA!
HRISTOS A ÎNVIAT!”, a transmis colectivul Colegiului Naţional „Costache Negruzzi” din Iaşi.

Profesorul Traian Cohal, născut la data de 12 august 1932, în Dorohoi, a fost unul dintre cei mai iubiţi oameni ai Iaşului, iar la împlinirea a 80 de ani conf. dr. Mircea Bîrsan a scris câteva rânduri de apreciere, ce pot fi citite AICI!

Profesorul Cohal, o viaţă dedicată matematicii

Peste 40 de ani din viaţa dedicaţi matematicii şi zeci de generaţii cărora le-a insuflat matematica într-o manieră specială, oameni care au ajuns la cel mai înalt nivel în viaţă. Modest, mereu cu privirea senină şi bucuros că a reuşit să fie mult mai mult decât un simplu profesor care stă la catedră şi preda. Faptul că a reuşit să fie, în primul rând, un om pentru elevii săi şi a putut învăţa foarte multe de la aceştia este cel mai mare câştig. În rândurile următoare sunt prezentate câteva aspecte interesante de la începuturile vieţii şi carierei profesorului Traian Cohal, una din figurile de marca ale şcolii ieşene din ultimii 50 de ani.

La început nu a fost matematica

Paradoxal, după terminarea liceului Ghica Voda din Dorohoi, nu matematica era o opţiune pentru Traian Cohal. Dimpotrivă, literatura era lucrul spre care ar fi dorit să se îndrepte în facultate.

„Originea «nesănătoasa» pentru acele vremuri, respectiv anii `50, a fost o piedică şi am ales Facultatea de Matematică din cadrul Universităţii Al. I. Cuza. Paradoxal este că, în timpul liceului, nu m-am gândit niciodată că voi face matematica. Părinţii mei neavând o situaţie «corespunzătoare» pentru începutul anilor `50, nu am avut nici o şansă să intru la facultatea pe care eu aş fi dorit-o. Atunci, am ales o facultate mult mai «generoasă» şi care acceptă şi tinerii care aveau o situaţie mai puţin «sănătoasă»”, mărturisea profesorul Cohal.

Nici aici nu a fost uşor şi au fost clipe în care a fost pe punctul de a renunţa, dar viitorul sumbru al muncitorului pe şantierele patriei l-a întărit şi mai mult pentru a continua şi nu s-a lăsat înfrânt.

„La un anumit moment am constatat că eram destul de departe în ceea ce priveşte pregătirea mea la matematică faţă de anumiţi colegi ai mei şi a fost un gând că poate ar fi mai înţelept dacă aş renunţa. Mă gândeam totuşi că, din moment ce am avut această şansă de a veni în rând cu lumea, s-ar putea ca, părăsind facultatea, altă şansă să nu mai am. Faptul că urma să devin un şantierist, că aşa era moda atunci… Am strâns din dinţi şi am mers mai departe, ţinând cont de dictonul latin care m-a ghidat în viaţă: Labor omnia vincit improbus (O muncă perseverenta învinge orice-n.r.) am zis că, ţinând seama de aceasta cugetare şi în condiţiile în care voi munci la limita forţelor mele, voi ajunge şi eu acolo unde credeam că ar trebui să fiu şi, poate, ar fi chiar şi normal gândindu-mă la antecedente”, spunea profesorul.

„Şomer de lux” după terminarea facultăţii

După finalizarea studiilor universitare a urmat o altă perioadă grea şi aparent lipsită de orizont. În condiţiile în care regimul de atunci era unul extrem de „apăsător”, visul de a urma o carieră academică a fost frânt într-o manieră brutală. Nu a renunţat şi a luptat pentru a continua.

„După facultate m-am trezit pe drumuri deoarece a fost o conjunctură aparte. Cel mai greu am digerat faptul că nu am obţinut un post în învăţământul mediu şi am fost o perioadă «şomer de lux». Debutul meu în cariera a fost la Liceul Ibrăileanu în 1959 şi atunci a fost punctul primei întâlniri cu şcoala. În toamna lui `60 am primit un telefon şi am fost întrebat dacă vreau să fiu profesor la Liceul Cuza, unde am funcţionat până în 1966. Din 1966, înfiinţându-se la Liceul Internat Negruzzi clasele speciale de matematică, am fost chemat aici şi aşa am început activitatea pe care am încheiat-o în 1997, când am ieşit la pensie”, declara Traian Cohal.

Şi-a dorit mereu să fie învăţător

Marea dorinţă a profesorului Traian Cohal a fost aceea de a fi învăţător deoarece acesta este ca un al doilea „părinte” pentru copii şi este persoană ce le poate oferi cele mai importante elemente de viaţa unor fiinţe aflate în formare.

„Să devin învăţător, aceasta a fost marea mea dorinţă, mult mai mare decât cea de a fi profesor. Pe învăţător îl văd ceva mai mult decât ca pe un profesor… Învăţătorul este ca un al doilea părinte care vine şi se adresează copilului şi actualii dascăli nu ar trebui să uite acest lucru…”, mai spunea profesorul.

În viaţa şi-a dorit foarte mult să fie dincolo de un simplu om la catedră şi care oferă doar informaţia seacă şi neutră. De aceea, s-a apropiat foarte mult de sutele de elevi pe care i-a avut şi mărturiseşte că a învăţat foarte mult de la aceştia.

„Am învăţat foarte mult de la elevii mei şi a fost o legătură specială. Toată viaţa, marea mea dorinţă a fost să ofer, alături de ceea ce vine din mintea mea, şi ceea ce vine din inimă şi sufletul meu. Am reuşit să concretizez în mare parte acest lucru, în cărţile şi culegerile mele”, conchidea Traian Cohal.

Una din distincţiile pe care le-a primit de-a lungul timpului şi la care ţine foarte mult este cea de a se instaura, acum cinci ani, bursa „Traian Cohal”, cea care-i susţine financiar pe cei mai buni copii ce învaţa în mediul rural. Printre foştii elevi pe care i-a avut profesorul Cohal se disting somităţi de astăzi din domeniul matematicii.

„Vreau să-i menţionez pe unii dintre cei mai buni elevi ai mei aici pe Horia Neculai Teodorescu, profesor la Universitatea Tehnică şi membru corespondent al Academiei Romane, Octavian Pastravanu, membru al Academiei de Ştiinţe Tehnice, pe Ovidiu Cârja, actualul decan al Facultăţii de Matematică de la Universitatea Cuza, pe Mircea Bârsan sau Constantin Zelinescu. Dintre cei pe care i-am avut în generaţiile mai noi îi menţionez pe Dan Ţiba, Gheorghe Aniculaiesei sau Gabriel Turinici”, spunea cu emoţie profesorul Cohal în 2010.