Drama familiei Talpoș. Are cuvântul victima!

În continuare, despre drama unei familii accentuată în mod exponențial de deciziile aberante ale unor magistrați. Doi copii, timp de peste 11 ani, au fost literalmente chinuiți în urma divorțului părinților și deciziilor unor instanțe și, în prezent, un al treilea copil – de câțiva ani – riscă să rămână pe drumuri, părinții săi fiind condamnați la 5 și respectiv 4 ani de închisoare cu executare. Cum a fost posibilă eroarea judiciară în lanț la care mă refer? Printr-un truc judiciar. Prin utilizarea teoriei „alienării parentale” – mama care și-a terorizat proprii copii a fost absolvită de orice vină, în timp ce tatăl care i-a îngrijit și alături de care copiii trăiesc în prezent a fost condamnat la închisoare și urmează să fie trimis după gratii. M-am referit pe larg la așa-numita teorie a alienării parentale în ancheta publicată pe corectnews cu titlul „Normele LGBT la baza unor sentințe în România”, anchetă preluată astăzi și de Lumea Justitiei, pe luju.ro.

I-am solicitat un interviu domnișoarei Dariana Andor, al cărui nume iată – începând de astăzi – iese din anonimat, întrucât este majoră. Ea va vorbi despre chinurile pe care le-a îndurat, alături de fratele ei încă minor, în ultimii 11 ani și demontează acuzațiile aduse tatălui și mamei adoptive, producând în acest sens o serie de probe concludente. Este studentă în anul I, atât la Medicină, cât și la Drept.

Înainte însă de a consemna interviul propriu-zis, ca de fiecare dată, voi consemna și acum numele magistraților și polițiștilor – autori cu rea credință sau din lipsă de profesionalism – a lanțului de erori judiciare care au alimentat drama familiei din Oradea. Magistrații se numesc Ioan Timiș, Anda Diana Ionescu, Denisa Didican, Șerban Rareș, Gabriela Antohi și Vladimir Muntean, iar polițiștii împreună cu care aceștia au lucrat sunt Dana Diugan și Alin Tuducea.

Și acum, iată interviul cu Dariana Andor.

SRS: Când și cum a început drama voastră, a celor doi copii minori?

Talpoș Alexandru (tatăl meu) și numita Andor Teodora (mama mea) au fost căsătoriti din august 2002- până in iulie anul 2014, căsătorie din care au rezultat 2 copii, minorul …, fratele subsemnatei și subsemnata Andor Dariana Laura devenită majoră in cursul anului trecut. În anul 2014 părintii mei au divorțat iar domiciliul meu și al fratelui meu a fost stabilit la mama, urmând ca tatăl nostru să aiba dreptul la un program de vizitare de 15 zile pe lună.

SRS: De ce ai plecat de la mama?

După divorțul dintre părintii mei, mama și-a schimbat total atitudinea față de mine și fratele meu, atmosfera în casă era una tensionată, mama era veșnic nervoasă atât pe mine cât și pe fratele meu, mă supunea la munci zilnice nepotrivite pentru un copil de 9 ani la vremea respectivă, ne agresa fizic și verbal atât pe mine cât și pe fratele meu.

În anul 2016, la 2 ani după divorțul părintilor mei nu am mai rezistat să locuiesc cu mama mea și am hotărât să mă mut la tatăl meu. Eram atât de afectată psihic de tot ceea ce am trăit în acei 2 ani cu mama mea în casă incât nu îmi doream să o mai văd vreodată. În anul 2017, după o vizită la domiciliul tatălui meu, fratele meu a hotărât că nu mai vrea nici el să se întoarcă la mama, fiind speriat de gândul că ar putea veni să-l ia și să-l bată iar.

SRS: Ai putea să oferi, pentru cititorii noștri unele detalii?

Ceea ce m-a determinat să îmi doresc să locuiesc împreună cu tatăl meu au fost condițiile de acasă, mai exact faptul că mama ne bătea des și era veșnic nervoasă, eram mai mult pe la bonă sau pe la bunici deoarece o încurcăm și nu găsea nicio plăcere în a-și petrece timpul cu noi, deși aveam doar vârsta de 10 ani, mama mă lasă acasă noaptea cu frățiorul că să plece în oraș să se distreze. Nu o interesa dacă eram bolnavi, nu avea grijă de noi, îmi amintesc o situație care m-a marcat, fiind foarte răcită și cu febra, mama a plecat în astfel că am avut noroc cu tată care a venit prompt și ne-a luat să stăm la el, mi-a luat mai multe medicamente și în 3 zile m-am simțit mai bine.

SRS: Îți amintești, cu detalii, de un asemenea conflict?

Batăile și agresiunile atât fizice cât și verbale au fost nenumărate. Pe la vârsta de 10-11 ani mama juca Solitare pe laptop, mergând în fundal și muzică, și m-a pus să spăl pe jos, iar eu am început să dansez pe lângă mop. Atunci mama m-a plesnit că nu m-am mișcât destul de repede cu muncă, mi-au căzut ochelarii pe jos, iar când m-am aplecat să îi ridic m-a lovit cu mopul peste spate. Eram un copil speriat și mereu mă întrebăm cu ce o deranjez pentru a mă trata în această manieră. Am avut momente în care mă jucăm cu fratele meu, iar deranjată fiind de gălăgia pe care o făceam ne agresa fizic pe amândoi, un astfel de moment a fost o situație în care eu mă jucăm cu frățiorul meu de-a fantomele, iar mama nervoasă l-a luat și l-a pus în vană cu cerceaful pe el, apoi a luat cerceaful și a dat cu apă rece pe el și i-a dat o palmă, astfel că fratele meu s-a dezechilibrat și era cat pe ce să se lovească cu capul de perete sau de chiuvetă, dacă eu nu interveneam. Nu arată niciun gram de compasiune față de noi și nu o pot numi mama pentru modul în care s-a comportat, de subliniat este faptul că fratele meu la acel moment avea doar 4 ani dar asta nu a oprit-o să îl agreseze.

SRS – A mai existat și un alt asemenea incident?

Într-o altă situație mama era într-o videoconferință, iar strigă insistent după ea și întrucât i s-a pornit microfonul toată lumea a auzit cum strigă , iar mama nervoasă a mers în baie și l-a lovit, l-a zgâriat, după care a ieșit din casă spunându-ne să dormim pâna vine ea că altfel ne ia dracul, eu fiind nevoită să îl scot pe din apă, să îi pun scutec și să îl îmbrac. Prietenă mea era la noi în acel moment însă prezența unei terțe persoane nu a împiedicat-o pe mama să îl lovească pe când s-a enervat. Un alt episod de agresivitate față de mine a fost după ce am început să locuiesc cu tatăl meu, mama m-a invitat la ziua lui și eu m-am dus de dragul lui ducându-i cadou. Arăt că la un moment dat în timp ce prietena mea(Sârca Denisa, cu care am mers la ziua fratelui meu deoarece îmi era frică să merg singură) mânca în bucătărie am mers și eu acolo și, deoarece eram frustrată de faptul că nu primesc răspunsuri la întrebările mele de ce am fost bătută, de ce mama s-a comportat umilitor cu mine, de ce nu m-a îngrijit, cred că eu am pornit discuția cerîndu-i mamei explicații însă ea s-a enervat și m-a amenințat că mă bate de față cu toată lumea. Când i-am răspuns că nu mă poate bate că merg la poliție m-a scos afară din casă.

În clasa a 6-a de asemenea a avut loc un episod de agresivitate din partea mamei mele la care au asistat diriginta mea și colegii mei de la școală. Mama mea s-a prezentat la școală sub pretextul că dorește să îmi dea un cadou cu ocaziei zilei mele de naștere(deși nu o interesa să îmi facă cadouri de ziua mea de naștere, nefăcând asta înainte de a mă mută la tatăl meu), iar eu suparată fiind pe ea deoarece știam că totul este un teatru i-am aruncat cadoul la coșul de gunoi, moment în care m-a lovit peste față și mi-a spart ochelarii de vedere.

SRS: Ulterior în ce fel s-a schimbat situația ta?

De când am decis să mă mut la tatăl meu am realizat ce înseamnă căldură unui cămin și liniștea pe care o poate oferi o familie normală pentru dezvoltarea armonioasă a unui copil. De când am plecat din casă ei s-a ocupat doar să ne facă mie și fratelui meu viață un infern, formulând plângere penală împotriva tatălui meu și a actualei sale soții Talpoș Diana, jucând rolul de victimă eternă în fața autorităților și inoculând ideea că tatăl meu și Diana ar fi avut o contribuție la modul în care eu și fratele meu respingem orice legatură cu ea. Acest fapt nu corespunde adevărului, fratele meu și cu mine din momentul în care ne-am mutat la tatăl nostru avem o viață linistită și lipsită de griji, am avut de la început activități specifice vârstei, ni s-a oferit toată îngrijirea și iubirea de care mama noastră ne-a privat, nu am stat un moment bolnavi fără a primi îngrijire corespunzătoare, nu am fost agresați fizic sau psihic.

SRS: Din 2019 s-a schimbat în vreun fel statutul și situația voastră?

Din anul 2019, eu și fratele meu avem domiciliul stabilit de instanță la tată, mama având un program de vizită stabilit tot de instanță pe care nu a avut niciun interes să îl execute. Șicanările și stresul psihic la care ne supune în continuare prin numeroasele acțiuni în instanța pe care le inițiază împotriva tatălui meu nu se vor termină niciodată atâta timp cât ea pozează în față organelor judiciare că fiind o victimă, când de fapt ea este călăul nostru. De subliniat este faptul că, atât eu cât și fratele meu, chiar dacă aveam domiciliul stabilit la tată, nu ne-a dat nici măcar odată acordul pentru a ieși din țară, nici măcar când fratele meu a avut nevoie de tratament medical în Ungaria. Ambiția ei personală de a-i face rău tatălui meu este mai importantă decât sănatatea propriilor copii.

Iată așadar de ce am considerat important să scriu despre drama familiei din Oradea și de ce, în continuare, voi dezvălui detaliile aestei fărădelegi judiciare. Principala victimă a așa-numitei „alienări parentale” este chiar interlocutoarea de mai sus. Ea demonstrează, cu subiect și predicat, că este victima mamei și a instanțelor de judecată și nicidecum victima unei alienări parentale săvârșită de tatăl cu care locuiește și cu care se înțelege foarte bine. Din păcate, pentru a-i putea păstra anonimatul nu voi putea să-i iau un interviu și frățiorului ei minor. Și cu atât mai puțin fratelui și mai mic, care nu are decât câțiva ani, rezultat din căsătoria soților Talpoș în prezent condamnați și care s-au adresat, pentru a li se face dreptate, instanțelor superioare.