Dragnea s-a detonat cu statul subteran
Fostul puternic președinte al Partidului Social Democrat s-a detonat într-un dialog cu Anca Alexandrescu la Realitatea Plus. A făcut-o într-un mod cu totul și cu totul neașteptat. A luat în brațe statul subteran și s-a aruncat în aer cu el. Fără a se menaja pe sine. A devoalat mecanismele cancerigene prin care se iau marile decizii politice. Iar asta nu poate rămâne fără urmări.
Una dintre istoriile mărturisite de Liviu Dragnea pare halucinantă. Aflat în plină glorie, după o victorie electorală fără precedent a Partidului Social Democrat, Liviu Dragnea relatează cum, chiar în seara în care ar fi trebuit să-și sărbătorească spectaculoasele rezultate electorale împreună cu colegii săi, a fost invitat acasă la Vasile Dîncu. În sufrageria acestuia. Și s-a dus. Iar acolo, ce să vezi? Se mai aflau două persoane: Eduard Hellvig și Florian Coldea. Și au petrecut până dimineața. Dar nu doar au petrecut.
Eduard Hellvig era la acea dată unul dintre cei mai importanți consilieri de la Cotroceni ai președintelui Klaus Iohannis. Nu ajunsese încă șeful Serviciului Român de Informații. Și nu era deci în situația de a-i face vânt temutului Florian Coldea. Iar Florian Coldea chiar era de temut. Conducea cu o mână de fier SRI. Mai ales după ora 11.00 când, conform altei dezvăluiri a lui Dragnea, titularul Serviciului, George Maior, se „împrietenea cu paharul”. O invitație acasă la Dîncu avea sens. Vasile Dîncu fusese întotdeauna un apropiat al Partidului Social Democrat și mai jucase și în trecut roluri la vârf, atât în plan politic, cât și în guvernele PSD. Prezența acolo a lui Eduard Hellvig, în calitatea sa de consilier al președintelui Klaus Iohannis, putea și ea să aibă sens. În definitiv, acesta era un vector important al jocului de la Cotroceni, dar și un purtător de cuvânt al instituției. Și se punea problema, după victoria PSD în alegeri, a desemnării unui candidat pentru funcția de premier. Conform regulii jocului, acest candidat trebuia să provină din rândul PSD. Iar Vasile Dîncu a fost socotit de către Klaus Iohannis candidatul potrivit pentru acel moment. Un universitar apreciat de clujeni și nu numai. Un personaj care lucrase cu un succes recunoscut sub guvernarea Năstase. Un politician care nu crea animozități și nu stârnea controverse. Și, cu dimensiunea sa de specialist de primă mărime în științele sociale, ar fi fost desigur agreat și de către factorul extern. În plus, Vasile Dîncu a fost permanent extem de apropiat la vârf și de oamenii din servicii. De altfle, fusese profesor și deținea funcții de conducere în Academia de Informații „Mihai Viteazul”. Care funcționa și ca cea mai importantă școală de acoperiți. Era agreat încă din alte timpuri și de către Klaus Iohannis. Dacă Vasile Dîncu dorea cu adevărat să ajungă premier, era firesc ca, pe lângă diligențele pe care urma să le facă direct, apelând la puternicul Liviu Dragnea, să încerce, utilizându-și întregul armament din dotare, să recurgă și la o recomandare în acest sens din partea președintelui Klaus Iohannis. Până aici, totul este logic.
Dar la respectiva întâlnire, care a durat mult, pe tot parcursul nopții, până în zorii zilei următoare, a participat și Florian Coldea. Acesta era șeful operativ al Serviciului Român de Informații, iar în jurul lui deja plutea din ce în ce mai persistent aura statului subteran. Nu mai era de mult un zvon. Toți cei avizați știau că Florian Coldea avea pâinea și cuțitul. Încă de pe vremea președintelui Traian Băsescu. Că tăia și spânzura. Nu numai în ceea ce privește activitatea Serviciului Român de Informații, care s-a distins în mod deosebit în documentarea și capturarea numeroșilor spioni care mișună pe teritoriul României. Sau a teroriștilor cu care te întâlnești la tot pasul, dar numai lucrătorii SRI sunt capabili să-i detecteze. Florian Coldea conducea cu o mână de fier statul subteran. El decidea cum să se desfășoare cele mai sensibile anchete penale. Fie că ele se produceau în tabăra amicilor puterii, fie că se produceau în tabăra inamicilor puterii. Tot el hotăra dinainte care trebuie să fie verdictul judecătorilor. Așa cum, conform relatării lui Dan Andronic, a decis și în ceea ce mă privește cum să fiu aruncat după gratii, după ce „din greșeală” instanța mă declarase nevinovat pentru o faptă pusă cu mâna de o procuroare care-și făcuse cărare la Traian Băsescu, așa cum relatează chiar fratele ei. Ei bine, acest personaj, Florian Coldea, a participat și el, în sufragerie, la seara de taină. Când lui Dragnea i s-a cerut ca poziția de premier să-i fie oferită lui Vasile Dîncu. După care, prefăcându-se că strâmbă din nas, președintele Klaus Iohannis urma să-l nominalizeze. Iar majoritatea parlamentară să-l valideze. Curat stat subteran.
Din cine știe ce motiv, pe care Dragnea îl păstrează încă secret, acesta, deși discuția a avut loc până în zori, nu a spus „da”. Dar nu a spus nici „nu”. Astfel încât a urmat o a doua rundă de negocieri, tot printre sticle și pahare, de astă dată în sufrageria președintelui PSD. La Dragnea acasă. O „negociere” la fel de lungă și soldată tot cu un eșec.
Spectaculoasa victorie în alegeri a PSD nu a mai putut fi astfel fructificată de către Palatul Cotroceni și de către Serviciul Român de Informații, în ciuda relațiilor de prietenie cu Liviu Dragnea. Acesta devenise la rândul său, prin votul dat cu bună credință de cei mai mulți dintre cetățenii României, prea puternic și scăpase de sub control. Din momentul victoriei în alegeri nu mai era dispus să meargă de Crăciun la SRI cu ofranda sub formă de porc și să extragă cu mâna lui șoriciul pentru mai marii statului subteran și, firește, pentru Laura Codruța Kovesi, care a condus pe rând Parchetul General și DNA. Voia Liviu Dragnea să facă așa cum îl taie capul. Ceea ce s-a și întâmplat. Motiv pentru care a și fost crucificat. Și, în cele din urmă, aruncat după gratii.
Sunt însă necesare câteva întrebări, la care aflarea răspunsului este la fel de necesar.
1). Cum de a ales Dragnea ca, în loc să-și sărbătorească victoria în alegeri cu colegii săi de partid, să meargă în sufrageria lui Vasile Dîncu? Îi era acestuia dator cu ceva? Era dependent în vreun fel de Dîncu? Dacă nu, atunci de ce nu l-a contrainvitat pe Dîncu la o chermeză cu colegii de partid, care ar fi fost cât se poate de firească? Și pe parcursul căreia, tot în mod firesc, ar fi putut ca împreună să decidă, înainte de a fi consultat oficial forumul de conducere al partidului, care este cel mai potrivit candidat pentru poziția de premier?
2). Ce căuta în respectiva ecuație Florian Coldea? Nu este aceasta cea mai clară dovadă a existenței statului subteran? Avuseseră loc alegeri. Cel puțin aparent, democratice. Poporul se pronunțase. Cum de Dragnea a acceptat, fie și doar aparent, fie și doar simulând, să întoarcă spatele poporului și să negocieze o desemnare care, chiar dacă s-ar fi dovedit bună, nu ar fi respectat regula jocului democratic? Cum de și-a putut permite ,dacă nu ar fi funcționat statul subteran cu toate motarele ambalate la maximum, acest Florian Coldea să încerce să tragă golul final la capătul unor alegeri democratice? Nu care cumva pusese și el umărul, împreună cu serviciul secret pe care îl conducea, la această victorie în alegeri a PSD? Sau avea instrumente de șantaj împotriva lui Dragnea?
3). Dacă Dragnea a fost surprins de prezența lui Coldea, dacă a fost șocat, așa cum lasă astăzi impresia, de oferta care i s-a făcut, de ce nu a părăsit de îndată, dând cu pumnul în masă, cinstita adunare? Sau, mă rog, de ce nu a procedat ceva mai elegant, și ar fi plecat după o oră-două, fără a da cu pumnul în masă? Și cum se face că a lăsat negocierea deschisă, invitându-i pe participanții la prima sufragerie la o nouă întâlnire înșurubată cu prima, chiar în ziua următoare, în propria sufragerie? Se temea Dragnea atât de mult de Coldea, încât simțea nevoia ca, refuzându-l, să o facă în vârful picioarelor, nezgomotos și cât se poate de pașnic? Refuzând să-l pună premier pe Dîncu, a acceptat altceva a schimb?
4). De ce Liviu Dragnea face abia acum asemenea cutremurătoare dezvăluiri? Se răzbună pentru că a fost, printr-un abuz, aruncat după gratii și eliminat de la vârful PSD, poziția sa reală fiind acum preluată tocmai de către Vasile Dîncu, Marcel Ciolacu fiind doar o marionetă? Sau simte că va primi noi lovituri din partea statului subteran și încearcă să le prevină, sugerând că este gata să devoaleze și fapte mult mai grave, care ar putea implica și persoane care, în prezent, nu sunt scoase pe tușă? În cât timp vom afla oare răspunsul la aceste întrebări? Ne aflăm într-un moment politic pe cât de tensionat, pe atât de interesant, poate chiar un moment de inflexiune sau de resetare, astfel încât un răspuns nu ar fi decât benefic. Chiar dacă Dragnea vrea cu adevărat să facă un nou partid sau intenționază doar să construiască un levier, ce ar putea fi utilizat, în funcție de necesități, împotriva sau în sprijinul lui Vasile Dîncu, care, încă o dată repet, este în acest moment conducătorul real al PSD.
Sau, cine știe? Poate că tocmai Vasile Dîncu este viitorul prezidențiabil PSD.