Două scrisori pot declanșa avalanșa

Am preluat pe site-ul CorectNews, în limba română și în limba franceză, cea de-a doua scrisoare adresată opiniei publice din Franța și asumată de cadrele active ale armatei republicii. Prima scrisoare de acest fel a fost asumată de rezerviști. Sunt solicitate semnături ale diferitelor categorii de cetățeni. Aparent cel puțin, militarii activi și inactivi intră în forță pe scena politică, solicitând o schimbare majoră. Care vizează nu numai suveranismul. Este posibil ca Franța să dea în clocot.

Ce constată acei militari activi și inactivi care au redactat textul celor două apeluri? În esență, că Republica Franceză, cum-necum, a ajuns în pragul disoluției. Ei solicită măsuri radicale și imediate adoptate de clasa politică, pentru a opri acest proces și pentru a nu se ajunge în situația unui război civil. Analiza celor două două texte ne poate conduce la câteva supoziții vizând, pe de-o parte, pericolul potențial al unei schimbări violente de paradigmă într-unul dintre cele mai importante state ale Uniunii Europene, iar pe de altă parte un scenariu înfricoșător, prin care o mână de generali încearcă să preia o putere care, asumată de civili, a devenit mult prea instabilă. Deci vorbim despre o posibilă disoluție și despre un posibil complot.

Această a doua scrisoare, asumată de militarii activi, nu este semnată. Pare a fi o depeșă anonimă. Un apel extrem de puternic însă, elaborat în retortele unui laborator secret. Nu sunt un adept al teoriilor conspirației, dar simt că acest demers are mirosul prafului de pușcă. Se pregătește ceva. Și când se pregătește ceva de către o juntă militară, statul vizat este în pericol. Atâta doar că atât rezerviștii, cât și activii din Franța consideră că nu ei creează acest pericol, ci el este cauza greșelilor repetate ale clasei politice. Nu este vizat în mod special ultimul președinte al Republicii Franceze, și nici ultimul guvern. Concluziile par a fi trase în urma unei analize efectuate pe termen lung. Că este un complot pus la cale de câțiva generali sau chiar în ipoteza în care opiniile exprimate în cele două scrisori sunt asumate de întreaga castă militară, putem ști pur și simplu observând lipsa de reacție. La ce mă refer? Dacă mesajul conținut de cele două scrisori nu ar fi împărtășit de marea masă a rezerviștilor și activilor, atunci am fi văzut foarte repede alte mesaje, care le contrazic pe primele. Simpla lipsă a unor reacții de acest fel îmi creează senzația că întreaga armată împărtășește deocamdată în mod tacit avertismentele dure transmise opiniei publice, ceea ce înseamnă că se poate trece oricând la un nivel superior. Care ar fi acesta?

Mesajele par a fi ale unei Drepte radicale. Nu este o regulă, dar de obicei, atunci când armata unui stat se revoltă și încearcă să reseteze întreaga politică, ea se plasează, sub aspect politic, în Dreapta spectrului. De altfel, din această perspectivă, mesajul este explicit. Militarii atrag atenția că statul se află în disoluție și că oricând poate fi declanșat un război civil, căruia până la urma tot armata va fi chemată să-i facă facță. De ce s-ar afla statul francez în disoluție? Ne explică semnatarii celor două texte. Pentru că Franța a renunțat treptat și în mod dramatic la suveranism. Pentru că statul a cedat în plan extern, dar și în plan intern, prea multe dintre atributele sale. În plan extern, ni se sugerează prin acordurile încheiate cu ceilalți parteneri din Uniunea Europeană, printr-o politică externă deficitară, în care Republica Franceză a cedat rând pe rând teritorii și a pierdut zone importante de influență, acele teatre nu neapărat de război, ci mai degrabă teatre politice și economice în care cândva Parisul era dominant, iar în plan intern, pentru că supune populația majoritară dominației unor minoritari, în numele unor principii neomarxiste. Pe teritoriul Franței, conform acestor avertismente, s-au creat zone de tip stat în stat, concentrate în jurul unor comunități alcătuite din străini și care nu mai pot fi controlate de către autorități. De acolo oricând poate izbucni un incendiu mult mai mare decât cel deja produs în anii anteriori atât la propriu, cât și la figurat. Armata cere să fie luate măsuri acum, cât încă nu este prea târziu, și înainte de a fi chemată să pună ordine în urma ravagiilor produse de un război civil.

Mai pe șleau, solicitând o solidarizare a populației în jurul lor, militarii activi și inactivi anunță că patria este în primejdie, iar ei se declară hotărâți să preia puterea, pentru a pune lucrurile în ordine.

Nu este singura mișcare de acest fel la nivel european. Este adevărat, în alte state UE, care se confruntă cu probleme asemănătoare, Armata nu a preluat, cel puțin pentru moment, inițitiva. În schimb, după un uriaș val de tip neomarxist, care a alimentat și apoi a înecat multe speranțe, observăm un reflux destul de ferm, care se concretizează în ascensiunea partidelor suveraniste, care nu sunt neapărat radicale, dar sunt în mod cert de Dreapta. Din această perspectivă, Franța poate deveni un barometru a ceea ce urmează să se întâmple în întreaga Europă.