Doi frați au plecat din Botoșani la muncă în străinătate, pentru a avea o viață mai bună, dar s-au trezit singuri pe lume: ”Am casă, dar nu e nimeni care să-mi deschidă ușa!”
Povestea celor doi frați din Botoșani care au plecat în străinătate la muncă, să ducă o viață mai bună poate fi considerată o lecție de viață. În aceste momente câștigă foarte bine, dar s-au trezit singuri pe lume și cu toate că acum au o casă, nu e nimeni care să le deschidă ușa.
Imediat după Revoluția din 1989, în România a început exodul a milioane de români. Statisticile oficiale arată că 6,5 milioane de români au plecat din țară, dar în realitate numărul este mult mai mare. Jumătate dintre ei între 2008 și 2022 (la data de 1 ianuarie 2007 România a intrat în UE iar acest lucru a facilitat exodul ).
Doi frați au plecat din Botoșani pentru a avea o viață mai bună, dar s-au trezit singuri pe lume
Ghiță și Mihai, la fel ca milioane de români, au plecat în căutarea unui trai mai bun, după ce în orașul lor natal, Botoșani, nu au reușit să găsească locuri de muncă. După ani în care au cutreierat România, lucrând pe diverse șantiere, au ajuns să se confrunte cu aceeași problemă ca mulți alți compatrioți: muncă grea, dar remunerație insuficientă. În cele din urmă, au decis să încerce să-și facă un viitor în străinătate.
Ghiță, mezinul familiei, Gheorghe Chiponca, a fost primul care a plecat. La 44 de ani, acum lucrează de cinci ani în Belgia, în domeniul construcțiilor. Înainte, a lucrat timp de 15 ani în România, specializându-se în hidroizolații, însă în 2019 a aflat de o firmă de hidroizolații, Roteam, înființată de trei frați din Craiova în Belgia, și a decis să își încerce norocul acolo.
Deși este mulțumit de venitul său – câștigând 3.000 de euro pe lună, o sumă considerabilă în comparație cu cei 2.800 de lei pe care îi câștiga în România – munca este extrem de solicitantă, implicând trezirea zilnică la ora 4.30-5.00 și lucrând șase zile pe săptămână. Această rutină dificilă și lipsa unei mese calde după o zi grea de muncă și-au spus cuvântul asupra sănătății sale. Ghiță a fost operat de ulcer și a trebuit să urmeze un regim strict timp de trei luni, fără alcool și țigări, dar, după recuperare, a revenit la obiceiurile sale și acum durerile au reapărut, arată romaniatv.ro.
Ghiță povestește despre viața pe șantier, unde mesele constau adesea în mâncare rece – o conservă, cârnați sau brânză, deoarece nu are parte de cineva care să îi aducă o ciorbă caldă. „Sunt zile bune și zile mai puțin bune, când te enervezi și zici că pleci. Dar apoi te calmezi și îți continui treaba, cam așa se întâmplă cu toți”, spune el pentru teleleu.eu.
Fratele Mihai: Nu casa îmi lipsește ci faptul că nimeni nu îmi deschide ușa
În 2021, Ghiță a decis să își aducă fratele mai mare, Mihai, alături de el în Belgia. La 46 de ani, Mihai se bucură de banii pe care îi câștigă, dar simte o tristețe profundă, diferită de durerea fizică a fratelui său: regretul că nu și-a întemeiat o familie. Acesta simte că timpul a trecut și că a ajuns la o vârstă la care este greu să își facă o familie.
Mihai își exprimă dorința de a avea pe cineva care să îl aștepte acasă, mai degrabă decât dorul de casa sa în sine. El recunoaște că plecările frecvente l-au costat două relații, iar stresul provocat de viața pe drumuri a dus la neîmpliniri în plan personal. Regretă că nu a fost căsătorit, gândindu-se că, dacă ar fi făcut acest pas, ar fi fost mai responsabil și poate nu ar fi căutat mereu bani.
El explică faptul că plecările sale nu erau din dorința de distracție sau explorare, ci din necesitate. Dacă ar fi avut pe cineva acasă, viața lui ar fi fost diferită, iar responsabilitatea ar fi putut să-l ancoreze mai bine. Acum, se teme că, dacă va întâlni pe cineva și va face un copil, la grădiniță ar putea fi considerat bunic, iar gândul acesta îl apasă. Mai adaugă că, dacă rămâne în Belgia, va ajunge la vârsta pensionării fără a avea o familie.
Deși Belgia este locul în care lucrează acum, Mihai și Ghiță au avut experiențe de muncă și în Germania, lângă Koln. Cu toate acestea, nu au reușit să viziteze nimic în niciuna dintre țări, fiind atât de ocupați încât, în singura lor zi liberă, preferau să se odihnească în loc să exploreze. Doi frați au plecat din Botoșani pentru a avea o viață mai bună, dar s-au trezit singuri pe lume, lucru care este comun printre milioanele de cetățeni care au plecat peste hotare.