Doamna manager Alina Belu, citiți ce spune mama unui copil care a stat 5 zile în spitalul pe care ați pus stăpânire: „Aspectele negative ne-au marcat puternic atât pe mine, cât și pe copilul meu” – FOTO

Doamna manager Alina Belu, citiți ce scrie această mamă disperată pe rețelele de socializare după ce timp de cinci zile a fost supusă unor umilințe greu de imaginat. Spitalul „Sf. Maria” se află sub stăpânirea unui manager indolent, care nu ține cont de nevoile micuților pacienți, iar acest lucru se observă în frustrarea părinților care nu mai știu cum să facă față neajunsurilor, atitudinii nepotrivite a personalului și mizeriei din unitatea medicală

Mihaela Doni, o mamă din Iași, a simțit pe propria piele cum sunt îngrijiți micuții într-un spital de stat. Timp de cinci zile, cât a stat internată cu copilul său, a adunat frustrare și a rămas marcată de aspectele negative care guvernează Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Sf. Maria” din Iași. Acest lucru a împins-o să-și creeze propriul blog, unde a relatat experiența prin care a trecut.

Alina Belu a pus stăpânire pe Spitalul „Sf. Maria”. Acest lucru se observă și în nemulțumirile părinților

Mama și cel mic, care suferea de bronșiolită acută, au ajuns în unitatea de primiri urgențe a spitalului la sfârșitul lunii noiembrie, după ce doi medici nu au reușit să-i pună un diagnostic, cu atât mai puțin să-i ofere tratamentul corespunzător.

„În cele aproape 5 zile de internare am trecut printr-o miriadă de experiențe și am adunat o mulțime de observații cu privire la cum decurge viața într-un spital de copii. Nu a fost o experiență în totalitate neplăcută, însă cu toate acestea, aspectele negative ne-au marcat puternic atât pe mine cât și pe copilul meu”, a relatat Mihaela Doni într-o scrisoare adresată spitalului „Sf. Maria” din Iași.

Prima problemă cu care mama s-a confruntat a fost baia spitalului, mai exact cea din salonul 603, unde a fost internată cu cel mic.

„Caloriferul ruginit din baia salonului 603 sau capacul de toaletă din același loc, ce a fost rupt și «fixat» la loc cu o improvizație hilară și, bineînțeles, prost funcțională, constând în două cabluri de plastic tip zip. Sistemul de duș din baia salonului 605 nu mai are pară, ci doar furtun. Orice încercare de spălare acolo  rezulta în împroșcarea tuturor pereților cu apă ce ricoșează în toate părțile atunci când îndrepți furtunul spre tine. Bine, oricum e foarte posibil să împroști cu apă peste tot, fiindcă nu există pereți despărțitori între spațiul dedicat dușului și restul camerei de toaletă”, afirmă Mihalea Doni.

O altă problemă a fost reprezentată de căldura insuportabilă din salon, aceasta fiind nevoită să bea și 5 litri de apă pe zi.

„O altă problemă este raportul temperatură-umiditate. Temperatura este foarte mare, iar umiditatea extrem de scăzută. Am băut în fiecare zi câte 5 litri de apă și chiar și așa mă simțeam foarte deshidratată”, susține Mihalea Doni.

Aceasta susține faptul că, dacă în spitalul respectiv ar exista dozatoare de apă, situația putea fi suportată mai ușor.

„Spitalul nu deține niciun dozator de apă de la care persoanele internate să se poată aproviziona. Iar chiuvetele de unde ai putea în mod ipotetic să-ți umpli o sticlă cu apa potabilă din circuitul public sunt prea mici, atât de mici încât nicio sticlă de 0.5 litri nu ar încăpea sub robinet. Rămâi deci dependent de cineva care să-ți aducă zilnic bidoane cu apă sau pus în situația ridicolă de a-ți umple sticla cu cana”, mai spune femeia.

Dar cea mai mare frustarea a fost resimțită de mamă în momnetul în care medicul curant nu a binevoit să o informeze și pe ea în legătură cu tratamentul administrat celui mic. Însă în incercarea de a primi mai multe informații s-a izbit de răspunsurile jignitoare.

„Este o obligație legală să li se furnizeze toate informațiile pe care le cer, fără sprâncene ridicate, fără afirmația «nu știu ce profesie aveți, dar», fără întrebarea «dar de ce, ca să căutați pe Google» sau «dar ce, doamnă, nu aveți încredere în noi»”, declară Mihalea Doni.

Mama povestește în ce situații ridicole a fost pusă pe perioada cât a stat în Spitalul „Sf. Maria” alături de copil

„O altă situație ridicolă cu care m-am confruntat a fost la administrarea tratamentelor injectabile de către asistente, pe care le întrebam mereu ce urmează să-i administreze fiului meu. Fără nicio intenție de a le contrazice sau de a pune sub semnul întrebării tratamentul. Întrebam cât se poate de politicos numele medicamentului și efectul, în cazul în care nu îl știam deja. Însă fără excepție, toate au fost reticente în a spune, s-au arătat jignite de întrebare sau au reacționat defensiv. Toate m-au redirecționat către medic. Medicul care, după cum spuneam, nu precizează toate detaliile sau schimbă medicația, dozajele, frecvența administrării din mers și nu se mai obosește sau nu mai reușește să te informeze pe tine în timp util”, adaugă femeia.

Într-un spital dedicat îngrijirii celui mic, Mihalea Doni a simțit că nu are nimeni grijă de copilul său. Mai mult decât atât, a observat cum acesta este chinuit de asistente.

„Bebelușul era deja de mai mult timp extrem de agitat. Am verificat pe rând tot ce era de verificat, ca să-mi dau seama care este cauza agitației lui. Concluzionez că e vorba de faptul că urina lui era în cantitate foarte scăzută și închisă la culoare. În vreo 15 minute vine medicul la mine, stă lângă alt pat, la vreo 2 metri distanță de mine și bebe, și începe să-mi explice că ea e singura pe tură, este foarte ocupată și nu are timp să se uite la el, nici să-mi explice ce și cum să verific mai exact legat de urină. Că e vina mea că nu i-am contorizat exact urina în ultima jumătate de zi. Că va trimite o asistentă să-mi explice. N-a venit nicio asistentă, apropo”, mărturisește Mihalea Doni.

La baile pentru copii de la Spitalul „Sf. Maria”, ceea ce povestește mama îți va provoca fiori pe șira spinării.

„Este obligatoriu dușul pacientului și al aparținătorului în fiecare zi. Pentru bebeluși spitalul nu are cădițe, că nu ar fi igienic, în schimb, 5-6 paturi la o singură toaletă este perfect tolerabil, nici de acasă, regula spune că nu ai voie să aduci cădiță sau suport de baie”, destăinuie femeia.

Condițiile din băile respective sunt deplorabile, afirmă mama.

„Deci mai rămâne să te dezbraci cumva și tu, și bebelușul (care nu stă în picioare sau în șezut), tu să stai în genunchi pe gresia murdară de sub para de duș și să-l speli, stând pe genunchii tăi. Sunt șanse foarte mari să-ți alunece din brațe pe podea de la umiditate sau când întinzi mâna după gel, pară de duș, robinet, dar aia e, e singura variantă. Când termini, dacă termini fără să-l scapi în cap pe jos, trebuie cumva să vă înveliți amândoi în prosoape și să mergi așa spre salonul complet lipsit de intimitate și cu 5 oameni străini foindu-se prin el, fără avertizare, în orice moment”, adaugă mama.

S-a rugat de asistente să-i ajute copilul care suferea de dureri cumplite din cauza branulei, răspunsul acestora a marcat-o.

„În altă dimineață, am remarcat iar că bebe era deosebit de agitat. Ca de obicei, am verificat pe rând tot ce era de verificat ca să-mi dau seama ce îl deranjează și am concluzionat că agitația este din cauza branulei care îi provoacă durere mai mare decât poate el suporta. Am mers la camera asistentelor și le-am comunicat acest lucru. Un medic și două asistente i-au apăsat, sucit și frecat mâna în fel și chip, provocându-i, bineînțeles, și mai multă durere. După care au concluzionat că nu e nimic în neregulă, sunt doar eu prea stresată, să mă mai calmez puțin. N-am mai avut drept de replică. Imaginați-vă doar un bebeluș, tremurând de durere, iar asistenții medicali de lângă tine să-ți spună să te calmezi puțin, că ești prea stresată. Schimbarea branulei s-a petrecut în camera asistentelor, unde un bebeluș supraobosit și într-o stare de suferință de mult timp a fost așezat pe un fel de pat, singur, fără atingerea mamei”, relatează ieșeanca.

Cu toate acestea, există și o experiență amuzantă pentru cititori, mai puțin pentru aparținători, anume vânzătoarea ambulantă care are acces în spital.

„Într-o zi, stăteam liniștită în pat cu bebelușul, dormindu-mi în brațe, când o femeie, vizibil de etnie rromă, bagă capul pe ușă și a început să strice colanți, chiloți, tricouri, dacă vrem să cumpărăm ceva. Bulversată și amuzată în același timp, mă concentrez și îi spun că nu, mulțumesc. Era o vânzătoare ambulantă care reușise cumva să intre nedetectată în spital și pe secție. Am întâlnit scenariul ăsta de multe ori în multe locuri, însă nu credeam că e posibil așa ceva și într-un spital”, mai spune Mihalea Doni.

Cu toate acestea, Mihaela Doni nu a mai rezistat și a întocmit o listă plină de nemulțumiri, pe care i-a arătat-o șefei de secție. Când femeia a adus în discuție faptul că băile nu sunt aprovizionate cu hârtie igienică și săpun, raspunsul primit a fost cel că spitalul nu are stocuri și că nu depinde de ei. Același răspuns l-a primit și pentru întrebarea legată de lipsa dozatoarelor de apă, dar și pentru umiditatea scăzută.

„Am întrebat de ce a intrat o vânzătoare ambulantă pe secția, mi s-a răspuns că ei au dat-o afară pe ușă, dar a intrat mai târziu pe altă ușă. Au ridicat din umeri și mi-au spus că nu au ce să facă. Am primit același răspuns și când am întrebat de comportamentul asistentei, complet lipsit de considerație față de pacienți și aparținători. Mi s-a spus că o să se vorbească cu asistentele respective. Ghiciți ce a urmat. În noaptea care a urmat, la ora 23.00, două mame deprivate de somn și doi bebeluși supraobosiți, abia adormiți după muuult efort, au fost treziți cu același sadism ca și înainte, ușa trântită, luminile intense din tavan aprinse brusc și fără avertizare, voci pe o tonalitate de stradă”, destăinuie Mihalea Doni.

Pentru că era epuizată atât din punct de vedere fizic, cât și psihic, mama a hotărât să facă cerere pentru externare.

„După aproape 5 zile eram la capătul rezilienței mele fizice și psihice. De când intrasem în spital, tot avusesem stări de slăbiciune fizică și amețeală. Iar în ultima seară, cea în care se petrecuse schimbare branulei într-un mod atât de greu de integrat sufletește, fusesem pe punctul de a ceda nervos, așa că am decis să mă externez a doua zi la cerere”, adaugă mama.

Mama s-a confruntat și cu lipsa somnului, atât pentru ea, cât și pentru cel mic. A afirmat faptul că la Spitalul „Sf. Maria” nu există noțiunea de liniște. Mama a rămas cu un gust amar, cu concluzii devastatoare și cu câteva dorințe.

„Am toată aprecierea față de medicul care a decis să-i administreze un medicament de urgență după aproape o zi de tratament, fără niciun efect vizibil, singurul care a funcționat într-un moment critic pentru el și de disperare pentru mine. La fel și pentru medicul curant al fiului meu, care s-a ocupat de el ireproșabil, cu toată atenția și bunăvoința posibilă. Susțin ca personalul medical din spitalele de urgență să aibă parte de consiliere psihologică gratuită, pentru a putea integra sufletește toată durerea și tot stresul pe care îl văd și trăiesc în timpul serviciului, în loc să ajungă la desensibilizare”, spune, în concluzie, Mihaela Doni în legătură cu managerul Alina Belu care a pus stăpânire pe Spitalul „Sf. Maria” din Iași.

AICI este atașată întreaga scrisoare pe care Mihaela Doni a postat-o pe rețelele de socializare pentru a trage un semnal de alarmă.