Distanțarea socială: cercetătorii britanici pun la îndoială distanța de 1 metru
Distanțarea socială, ineficienta in anumite conditii. Menținerea unei distanțe de un metru între două persoane este o afirmație științifică învechită, potrivit cercetătorilor britanici. Într-o analiză, ei detaliază de ce această viziune asupra transmiterii virusului este prea simplistă.
Spălarea mâinilor foarte des, purtarea unei măști sau păstrarea unei distanțe de cel puțin un metru sunt principalele gesturi de barieră care trebuie aplicate pentru a limita răspândirea noului coronavirus SARS-CoV-2.
Cu toate acestea, regula distantarii de un metru ar fi deosebit de învechită, potrivit cercetătorilor britanici de la Universitatea Oxford. Într-o analiză publicată pe 25 august în British Medical Journal (BMJ), ei cred că această regulă de unul sau doi metri între două persoane pentru a reduce răspândirea coronavirusului este învechită din punct de vedere științific și se bazează pe cunoștințe legate de alte virusuri și, prin urmare, nespecifice.
Distanțarea socială, ineficienta in anumite conditii
Distanțarea socială de un metru se bazează, de fapt, pe faptul că virusul este transmis prin picături mari (sau spută) sau picături puțin mai mici prezente în aer atunci când vorbești, strănuti sau tusesti. Pentru autorii analizei, această regulă exclude deci rolul semnificativ al aerului expirat, care poate fi încărcat cu particule virale chiar dacă nu conține picături mari de salivă.
În plus, mai multe lucrări științifice sugerează că Sars-CoV-2 poate călători mai mult de doi metri când tușestii sau strigi; până la șapte sau opt metri în aer în jurul unei persoane infectate.
În plus, sistemele de ventilație și reînnoire a aerului au, de asemenea, un rol important în răspândirea sau nu a particulelor virale.
Loc slab ventilat și foarte ocupat
Cu alte cuvinte, decretarea unei distanțe de un metru între două persoane este prea simplistă sau chiar insuficientă în funcție de circumstanțe. Încărcătura virală a persoanei care emite microparticule, durata expunerii la aerul expirat, indiferent dacă este purtată sau nu o mască, tipul de activitate efectuată și nivelurile de ventilație sunt factori care influențează transmiterea virală și care trebuie luate în considerare, spun cercetătorii. În mod ideal, ar fi astfel necesar să oferim „o mai mare protecție în contextele cele mai riscante, dar și o mai mare libertate în contexte cu riscuri scăzute, permițând potențial revenirea la normalitate în anumite aspecte ale vieții sociale și economice”, noteaza cercetatorii, potrivit MedicalXpress.
Într-un loc slab ventilat și foarte ocupat, avem aproape întotdeauna un risc ridicat de a fi contaminati de o persoană afectată, indiferent dacă vorbim sau nu, în timp ce într-un loc neîncărcat și în aer liber, riscul este aproape întotdeauna slab.
Autorii analizei sunt de fapt de părere că distanțarea fizică face parte dintr-un set de măsuri de sănătate care vizează stoparea epidemiei Covid-19: spălarea mâinilor, curățarea suprafețelor, igienizarea aerului, purtarea de echipamente de protecție precum măști, izolarea persoanelor infectate etc. Pe scurt, distanțarea fizică singură este în mare măsură insuficientă în anumite circumstanțe, în timp ce poate fi exagerată în alte cazuri.