Diseara sau deseară. Care este forma corectă?

Diseară sau deseară? Aceasta este o problemă frecvent discutată. Ambele forme se utilizează, iar mulți se întreabă care este forma corectă de fapt.

Limba română, fiind atât de complexă, poate ridica de foarte multe ori probleme atât în vorbire, cât și în scriere. Astfel stă situația și privind formele „diseară” sau „deseară”. Aceste forme au fost mult comentate, însă realitatea este că ambele sunt corecte.

Diseară sau deseară?

Conform celei mai recente ediții ale Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al Limbii Române, DOOM 3, ambele forme, și „diseară” și „deseară” sunt corecte. Până în 1005, singura formă corectă era „deseară”. În schimb, DOOM 2 a adus o modificare în ceea ce privește acest adverb, astfel considerându-se ambele forme corecte. Cu atât mai mult, potrivit specialiștilor, forma de „diseară” este cea preferată.

Aceste forme apar împreună în DEX astfel:

Diseară/Deseară = În seara zilei curente

În propoziții, pot apărea astfel:

Diseară vom merge la film.

Filmul pe care-l vedem deseară este preferatul nostru.

Alte forme de acest tip care mai ridică probleme:

Cearșaf/cearceaf – și aici ambele forme sunt corecte. Cuvântul este turcesc iar forma la origine este chiar „cearșaf”, cu această sonoritate.

Extravertiv/extrovertit – ambele forme sunt corecte. Forma „extravertit” este cea preferată întrucât este cea mai apropiată de etimologie.

Anticameră/antecameră – forma corectă este „anticameră”. Antecameră” este rezultatul unui fenomen de hipercorectitudine, adică acea formă greșită vine dintr-o intenție tocmai de a vorbi corect.

Ce este hipercorectitudinea

hipercorectitudinea reprezintă o greșeală de limbă care constă în folosirea de forme hipercorecte, datorită efortului conștient al vorbitorilor de a se conforma mecanic normelor limbii literare.

Principalele cauze care duc la hipercorectitudine sunt: necunoașterea normelor limbii române, cunoașterea limitată a normelor limbii române, analogiile eronate, confuziile lingvistice, teama de a greși, conformarea mecanică regulilor limbii române.

Acest fenomen se poate întâmpla atât în pronunție, cât și în scriere. În pronunție apare în cuvinte precum „ești”, „este”, „eram”, „erai”, „era”, „eram”, „erați”, „erau” în care apare acel „i” apăsat la început.

Exemple cu „ș” inițial, ale unor cuvinte împrumutate din diverse limbi: „șpray”, în loc de „spray” (din engl. Spray), „ștat”, în loc de „stat” (în expresia „stat de plată”), „șprint”, în loc de „sprint” (din engl. sprint), „ștart”, în loc de „start” (din engl. „start”), „ștatut”, în loc de „statut” (din fr. ”statut”), „șpicher”, în loc de „spicher” (din engl. “speaker”), „ștofă”, în loc de „stofă” (din germ. “stoff”), „ștand”, în loc de „stand” (din fr. “stand”, germ. “stand”).

Cuvinte care se scriu corect cu grupul “esc-”, nu cu “ex-”: “escapadă” (nu “excapadă”), “escortă” (nu “excortă”), escroc” (nu “excroc”), “escrocherie” (nu “excrocherie”), “escală” (nu “excală”).

Alte exemple: “noi-născuți”, în loc de forma corectă “nou-născuți”, “probleme recente apărute”, în loc de “probleme recent apărute”, “drepți-credincioși”, în loc de “drept-credincioși”, “răi-plătitori”, în loc de “rău-plătitori”.

Hipercorectitudine este și utilizarea greșită și nenecesară a lui „și” pentru a evita o cacofonie, cum ar fi: „Ca și inginer, a știut ce materiale să folosească” sau atunci când se exprimă o comparație de egalitate: „El este la fel de deștept ca și fratele său”.

Astfel, limba română este extrem de complexă și are multe situații care ne pot pune în dificultate. În ceea ce privesc formele „diseară” sau „deseară”, trebuie să știm că le putem folosi liniștiți pe ambele, fiind corecte.