Dinamitarea regulii jocului

În jocul democratic, este la mintea cocoșului că trebuie asigurată o competiție în care toți participanții, toate partidele și toți candidații și respectiv electoratele acestora să aibă șanse egale. De aceea, există reguli clare, iar regulile sunt consacrate în acte normative. Cine încearcă să răstoarne această ordine a lucrurilor nu face altceva decât să promoveze o dictatură. Există indicii că spre un asemenea deznodământ se îndreaptă în prezent Coaliția aflată la guvernare. Frica de opoziție le întunecă mințile liderilor PSD și PNL.

S-a reluat discuția în aceste zile, după ce se părea că i se pusese definitiv punct, asupra unor mecanisme de tot felul, prin care să se ajungă fie la cuplarea alegerilor, fie la un sistem rotativ de asumare a Președinției României. Sunt combinații puse la cale care, în esența lor, dacă s-ar materializa, ar pune capăt până și aparentei democrații care caracterizează viața noastră politică. Despre ce este vorba? Și de ce afirm cu atâta tărie că asistăm la tentativa unei lovituri de stat?

Nici în sport, nici în alt tip de competiții, cum ar fi cele comerciale, și cu atât mai puțin în politică, nu este permisă schimbarea regulilor în timpul jocului. România are o Constituție, are legi electorale, care sunt legi organice și care sunt apărate atât de Curtea Constituțională, cât și de legislația internațională și respectiv instituțiile internaționale care veghează la respectarea propriilor legi fundamentale de către autoritățile statelor membre. Una peste alta, pentru a simplifica demonstrația care urmează, în materie electorală regulile de desfășurare a alegerilor nu pot fi schimbate decât cu un an înainte ca acestea să aibă loc. Ori noi ne aflăm deja în interiorul intervalului de timp în care orice schimbare este abuzivă, neconstituțională și condamnată din perspectiva Curții de la Veneția.

După ce nebunia scenariilor de comasare a alegerilor locale cu cele prezidențiale se părea că a trecut, iată că, în cursul acestei săptămâni, nu numai că s-au reluat în interiorul celor două partide din coaliție discuțiile pe această temă, dar ele chiar s-au intensificat. Comasarea alegerilor locale cu cele prezidențiale presupune nici mai mult nici mai puțin decât ca România să aibă doi președinți simultan. Un președinte în exercițiu, în persoana unui Klaus Iohannis veșnic obosit, cu credibilitatea la pământ și văduvit atât de perspectiva de a deveni secretar general NATO, cât și de cea de a ajunge șeful Consiliului European, deci un președinte fără prea mare autoritate, părăsit, rând pe rând, și de servicii, și un președinte ales, nu știm cine va fi acesta, care primind votul popular va avea pe parcursul acestui an deplină autoritate, dar va rămâne castrat până la preluarea mandatului. Acest paralelism în sistemul nostru constituțional, care nu poate fi comparat cu sistemul constituțional al Statelor Unite, nu poate fi decât catastrofal sub aspectul funcționării statului. Dar comasarea celor două alegeri, chiar dacă s-ar face printr-o lege organică, contravine Constituției și tuturor recomandărilor emise până acum de Curtea de la Veneția. Zilele trecute s-ar suprapus peste acest scenariu unul și mai neobișnuit. De domeniul science-fiction. Și anume ca cele două partide aflate în Coaliție să instituie cu acest prilej și o rotativă prezidențială. Asemănătoare cu rotativa la conducerea Executivului, care a fost aplicată prin înlocuirea generalului cu patru stele Nicolae Ciucă cu Marcel Ciolacu. Se preconizează un acord PNL-PSD prin care, după alegeri, pornind de la premisa că această Coaliție va obține majoritatea, unul dintre cei doi să preia poziția de premier, deci de șef al Executivului, iar cel de-al doilea, prin înțelegere prestabilită, să dețină cea mai importantă funcție în stat. Urmând ca ulterior, nu s-a precizat când și în ce condiții, să aibă loc și rotativa. Premierul să devină președinte, iar președintele premier. Și tot așa. Fix pe modelul instituit la Moscova, unde alternativ Putin și Medvedev și-au schimbat rolurile. Detaliile acestei combinații care acum se pune la cale nu se cunosc de către opinia publică. Și presupun că ele nu sunt cunoscute nici măcar de către protagoniști. Aceștia încă se mișcă bezmetic, în ceață. Vor să facă o prestidigitație, dar încă nu știu nici cum și nici în ce măsură ar putea încălca cu o asemenea brutalitate regulile democratice, încât opinia publică internă și externă să nu sară literalmente în sus. Iar graba este atât de mare, încât acest mecanism ar presupune nu numai o decalare a prezidențialelor, ci și o decalare a localelor. Ceea ce implică noi și noi complicații.

Deloc întâmplător, Gabriela Firea, cotată cu șanse reale de a câștiga Primăria Generală a Capitalei, bate din ce în ce mai nervoasă din picior. A rămas puțin timp până la alegerile locale, dacă acestea se vor desfășura în calendarul normal, și rămâne și mai puțin timp dacă vor fi decalate. Prin urmare, solicită ea pe bună dreptate, este momentul ca PSD să se întrunească în organismul său de decizie și să bată în cuie lista candidaților. Atât pentru București, cât și pentru întreaga țară. Dar ce ne facem dacă nebunia merge și mai departe? Dacă le dă prin cap celor aflați la putere și pe cale de a edifica o monstruoasă coaliție, să aplice un sistem asemănător celui preconizat pentru cea mai înaltă funcție în stat și pentru poziția de premier și aleșilor locali? Adică un fel de generalizare a rotativei? Ar fi ca într-o casă de nebuni, ca PSD și PNL să convină ca, la nivel local, pozițiile de primar de consilieri și de președinți ai consiliilor județene să fie ocupate, indiferent de votul popular, prin rotație de către reprezentanții celor două partide. În aceste condiții, Ion Luca Caragiale ar fi mâncat pe pâine.

Cu mai multă vreme în urmă, intitulam un editorial astfel: „Frica de AUR naște monștri”. Iată, exact la acest fenomen asistăm. Un derapaj extrem de grav. Care are loc chiar și dacă, așa cum este logic și normal, aventurierii politici din PSD și PNL vor renunța la orice tentativă de a pune în operă asemenea scenarii abracadabrante.