Diferența dintre coada calului și barba ursului. Cum putem distinge aceste plante cu aspect similar

Barba ursului și coada calului sunt două plante ușor de confundat, prima fiind foarte periculoasă dacă este consumată intern. Medicii recomandă oamenilor să folosească barba ursului doar din surse sigure și standardizate, cum ar fi din farmacii și magazine naturiste, fiindcă până și specialiștilor le este dificil să identifice diferența dintre coada calului și barba ursului.

Diferența dintre coada calului și barba ursului

Barba ursului arată foarte asemănător cu coada calului, o specie mult mai comună și mai răspândită la noi. Dacă plantele sunt fertile, ele se disting cu ușurință, deoarece coada calului are tulpini mai fertile, separate. Când barba ursului este sterilă și ramurile sunt bine dezvoltate, se poate distinge de coada calului prin primul internod al ramurilor inferioare care este mai scurt decât cel adiacent tulpinii principale. Primul internod al ramurilor inferioare de la coada calului este în mod clar mai lung decât muchia adiacentă, iar tecile au aproximativ aceeași lungime și lățime.
Ocazional, tulpinile de barba ursului pot fi lipsite de ramuri și pot astfel fi confundate cu E. fluviatile. Deschiderea centrală a tulpinilor de barba ursului este mică, adesea aproximativ 1/3 din diametrul total. De asemenea, secțiunile tulpinii de barba ursului sunt mai degrabă lungi decât late și sunt în număr de aproximativ 5-10.

Barba ursului (equisetum palustre) este o plantă care face parte din familia Equisetaceae și se dezvoltă în mod natural în Europa, Africa de Sud și America de Sud. În țara noastră, poate fi găsită în regiunile cu soluri umede, mlaștinoase, și de-a lungul malurilor râurilor. Numele său popular, „barba ursului„, provine de la aspectul său caracteristic. Planta are un rizom ramificat sub pământ, din care crește o tulpină verticală, cu o înălțime de cel mult 60 cm. Suprafața tulpinii este netedă și se termină cu un vârf sporifer. Tulpina prezintă ramificații (între 6 și 12 pe fiecare nod), având o secțiune transversală cu 5 muchii și un canal interior gol. Aceste ramificații pornesc de la nodurile care apar periodic pe tulpină. În ceea ce privește compoziția chimică, în planta se găsesc oxizi de siliciu, saponine, flavonoide, triaminază (care poate afecta absorbția vitaminei B în organism), compuși azotați și alcaloizi toxici (precum palustrina și palustridina). Principalele proprietăți ale plantei includ capacitatea sa de a favoriza procesul de vindecare a rănilor și de a acționa ca agent dezintoxicant pentru uz extern.
Barba ursului poate fi folosită la tratarea rănilor, edemelor, umflăturilor, ascitei, afecțiunilor dermatologice – sub formă de băi, comprese cu infuzie, cataplasme cu planta fiartă. În niciun caz această plantă nu e recomandat a fi ingerată, căci este toxică!

Coada calului poate fi utilizată și intern, având multiple beneficii

Adesea barba ursului este confundată cu coada calului, care are alte proprietăți. Planta cunoscută sub numele de coada calului, denumită științific Equisetum arvense, este utilizată în scopuri terapeutice din cele mai vechi timpuri. În perioada Romei Antice, această plantă era apreciată atât ca remediu medicinal, cât și ca sursă de hrană. Coada calului este o plantă cu o lungă istorie ca remediu natural, cu origini în epoca romană și greacă. Tradițional, extractele din coada calului erau folosite pentru a opri sângerarea și pentru a accelera vindecarea rănilor, precum și pentru tratarea afecțiunilor renale și a tuberculozei. Acestă plantă, înrudită cu feriga, crește în diverse regiuni din Europa, Asia, Orientul Mijlociu și America de Nord. Coada calului este înaltă, are tulpina groasă cât degetul, și se găsește în zone mlăștinoase sau pășuni alpine.

În prezent, coada calului este consumată sub formă de ceai, măcerat sau tinctură și este folosită ca remediu natural pentru o gamă largă de probleme de sănătate și afecțiuni. Acestea includ reducerea umflăturilor, gestionarea greutății corporale, ameliorarea afecțiunilor renale, tratarea artritei, tuberculozei și problemelor vezicii biliare. Deosebit de notabil, coada calului conține cea mai mare concentrație de siliciu, un mineral esențial pentru sănătatea organismului. Componentele active din coada calului manifestă proprietăți antioxidante și antiinflamatorii, care stau la baza multor beneficii ale acestei plante, și care fac diferența dintre coada calului și barba ursului.