Diabet: axa intestin-creier joacă un rol major

La persoanele cu diabet de tip 2, comunicarea dintre intestin și creier nu este optimă, rezultând o reglare slabă a nivelului de zahăr din sânge, spun cercetătorii. De asemenea, acestia au descoperit că o lipidă produsă de organism ajută la prevenirea acestei disfuncții și la reglarea nivelului de zahăr, îmbunătățind astfel diabetul și inflamația intestinală. Aceste descoperiri sunt majore, deoarece astăzi prevalența diabetului crește rapid în lume. Asadar, iata de ce axa intestin-creier joacă un rol major in caz de diabet?

Ar trebui să fim mai atenti la intestinele noastre, „al doilea creier”, pentru a lupta împotriva diabetului! De câțiva ani, cercetătorii de la Inserm și Universitatea din Louvain s-au interesat de mecanismele moleculare și celulare ale acestei părți a corpului în vederea înțelegerii cauzelor dezvoltării diabetului de tip 2, care afectează 90% din diabetici și mai ales pentru a identifica noi ținte terapeutice. În revista științifică GUT, aceștia susțin că au descoperit o lipidă care blochează comunicarea dintre intestin și creier, prevenind o reglare adecvată a zahărului și provocând rezistență la insulină la persoanele cu diabet, noteaza Sante Magazine.

Oamenii de știință au fost interesați în special de axa intestin/creier, care joacă un rol major în reglarea zahărului din sânge. În timpul mesei, intestinul (numit al doilea creier datorită neuronilor care îl compun) se contractă și digeră alimentele. Zahărul și grăsimile intră în organism, nivelurile cresc în sânge. Apoi organismul folosește sau stochează acest zahăr și grăsimi, dar la o persoană cu diabet acest proces funcționează defectuos și nivelul de zahăr numit zahăr din sânge crește anormal. Ei au observat că intestinul, atunci când digeră, trimite un semnal către creier pentru a ști ce să facă cu grăsimile și zaharurile în cauză.

Când intestinul nu trimite semnalul corect către creier

De ce axa intestin-creier joacă un rol major in caz de diabet?Într-un context normal, creierul trimite un mesaj către diferitele organe (ficat, mușchi, țesut adipos etc.), astfel încât să se poată pregăti pentru a reduce nivelurile de zahăr și grăsimi din sânge. Dar ce se întâmplă cu o persoană cu diabet? Acest mecanism nu funcționează bine. Într-adevăr, intestinul are probleme și nu trimite un semnal către creier. În cauză, o hipercontractilitate a intestinului, care frământă comunicarea cu creierul, observă cercetătorii. Zahărul rămâne în sânge și există hiperglicemie. Acest mecanism are, de asemenea, un impact asupra acțiunii insulinei: dacă nu există mesaj, nu există acțiune a insulinei.

Prin urmare, acest fenomen duce la rezistența la insulină, adică o scădere a răspunsului celular și tisular la insulină. Cercetătorii au încercat apoi să înțeleagă această hipercontractilitate mai îndeaproape, observând diferențele în constituția intestinului, precum și acțiunea prebioticelor din microbiotă la șoarecii normali și diabetici. Rezultate? Ei au descoperit că o anumită lipidă a fost grav deficitară la șoarecii diabetici, dar și la diabetici atunci când este prezentă în mod natural în intestinele pacienților sănătoși. Prin urmare, echipa a testat impactul acestei molecule asupra utilizării zaharurilor, contracției intestinului și, prin urmare, a diabetului.

Bacteriile intestinale joacă un rol important

Echipa științifică a descoperit atunci că această lipidă ar fi cheia restabilirii utilizării zahărului, acționând direct asupra acestui „al doilea creier”.

„Am descoperit și am înțeles cum bacteriile din intestinul nostru joacă un rol important în modificarea producției de lipide și, prin urmare, restabilesc comunicarea perfectă între intestin și creier”, subliniază cercetătorii. Unele dintre aceste lipide sunt, prin urmare, mesageri esențiali care acționează asupra țintelor specifice din cel de-al doilea creier (encefaline sau receptori opioizi). Avantajul constă și în posibilitatea administrării lor pe cale orală sau a modificării producției lor de către organism. Aceste căi sunt în studiu.”

Folosind aceeași abordare, au contribuit și la descoperirea unei noi lipide care scade inflamația intestinală. Această lipidă este produsă direct de anumite bacterii intestinale, identificate și în acest studiu: cele două abordări, fie lipidele, fie una sau mai multe bacterii, ar putea servi drept țintă terapeutică.