Dezvăluiri tulburătoare ale unei ieșence obligate să muncească în condiții greu de imaginat: „E un focar de infecție!”
O ieșeancă în vârstă de 61 de ani trebuie să facă ore de muncă pentru a primi ajutor social, în pofida bolilor de care suferă! Aceasta mărturisește cu lacrimi în ochi că este nevoită să lucreze în condiții greu de imaginat, mai ales că sănătatea nu-i permite acest lucru! Mai mult decât atât, femeia susține că acel mediu este toxic pentru oricine și că după 3 ore de lucru nu este în stare nici să mai ajungă acasă
Carmen Petronela Lefter are 61 de ani și din cauza stării de sănătate nu poate avea un loc de muncă. Pentru a putea primi un ajutor social trebuie să facă aproximativ 20 de ore de muncă pe lună. Cei de la Direcția de Asistență Socială au redirecționat-o la Baia Publică, iar finalul primei zile a fost catastrofal.
Bătrâna are 61 de ani și are foarte multe probleme de sănătate, iar mediul toxic o afectează foarte mult
Trebuie să muncească în condiții greu de imaginat pentru a primi ajutor social!
Din păcate, tot ce a fost atât de frumos pentru cei neajutorați, s-a transformat într-o mizerie de nedescris
Carmen Petronela Lefter nu are o stare de sănătate bună, iar din cauza acestui lucru nu-și poate găsi un loc de muncă normal. Femeia a apelat la Direcția de Asistență Socială și pentru a putea fi încadrată în ajutorul social trebuie să facă 20 de ore de muncă la Baia Publică. Bătrâna povestește pentru reporterii BZI, cu lacrimi în ochi, cele întâmplate.
„Este dezastru! E un focar de infecție! Sunt trimisă de la Direcția Comunitară pentru a face 20 de ore, fiindcă sunt înscrisă la ajutor social. Nici nu știu cum ajung acasă după… Nu am voie în mediu toxic, iar acolo e cea mai mare mizerie. Numai doamna Violeta, care este șefă, știe cum se descurcă. N-am văzut atâta mizerie în toată viața mea. Sunt mucuri de țigări, sticle goale de băutură, lăsate de oamenii străzii”, mărturisește bătrâna, plină de supărare.
Mai mult decât atât, ieșeanca susține faptul că a ajuns acasă plină de purici și cu hainele prăfuite. Deși de-a lungul vieții a lucrat în condiții normale, câte 8 ore pe zi, acum, 3 ore muncite în cadrul Băii Publice înseamnă o eternitate pentru ea.
„Doamna Violeta n-are nicio vină, știu. Ea încearcă să vadă care-s cu păduchi, cu purici, dar e dezastru. Când am ajuns acasă, am dat toate hainele jos și le-am scuturat de purici. Imediat, le-am băgat în mașina de spălat. Și ei mai spun că nu-s mulțumiți de condiții?! Dar ce condiții? Eu nu pot realiza așa ceva. Pentru mine, aceste 3 ore, de la 8:00 la 11:00, sunt un coșmar”, adaugă aceasta.
Din păcate, oamenii străzii nu știu să îngrijească un loc, iar Baia Publică este un focar de infecție
În cel hal a ajuns să trăiască Carmen Petronela Lefter: „M-au trimis în gura lupului!”
Bătrâna destăinuie că are multe probleme de sănătate și că nu poate lucra într-un mediu atât de toxic. În plus, problemele din familie n-au stat departe de ea și au afectat-o foarte tare, încât nu-și mai găsește nici cuvintele.
„Am mai multe probleme și nu pot să lucrez în acel mediu. Am avut TBC pulmonar, scos din evidență, plus alte probleme. A murit și mama mea, în luna iunie. Am îngrijit-o 8 luni, am ridicat foarte mult și multe altele. Nici nu vreau să-mi aduc aminte”, spune Carmen Petronela Lefter, cu sufletul trist.
Aceasta este nemulțumită și de faptul că medicul ei de familie i-a zis că este aptă de muncă, în ciuda faptului că i-a dus toate actele ce arată suferințele prin care a trecut, iar acum este nevoită ca la anii ei să lucreze din greu, în medii nefavorabile.
„Doctorița mea de familie mi-a spus că sunt aptă de muncă. I-am dus toate actele necesare, dar așa a rămas cuvântul ei. Am zis că mă duc, însă nu le pot face. Nu-s în regulă cu sănătatea, dar am acceptat pentru a fi valabil cardul de sănătate. Și ei m-au trimis în gura lupului! M-au pus la muncă în focar de infecție”, zice cu năduf femeia.
Nu mai are niciun venit!
Cei care lucreză prin Direcția Comunitară, curăță locul unde dorm oamenii străzii, însă a doua zi, puricii merg din nou pe tine
Femeia a ajuns să trăiască niște momente grele, deoarece nu are niciun venit în acest moment. În trecut, din pensia mamei ei trăiau amândouă, însă acum nu are bani nici măcar de bilet de tramvai, fiind nevoită să meargă mereu pe jos.
„Merg pe jos, pentru că încă pot. O singură dată m-am urcat în tramvai, că nu mai puteam, dar m-au prins controlorii fără bilet și mi-au dat amendă. Din ce să-mi cumpăr bilet?! N-am niciun venit! Nu mă pot pensiona anticipat, chiar dacă am 15 ani lucrați. Când era mama, trăiam amândouă cu o pensie, acum nu mai am nimic. Chiar dacă mai am frați, nu m-au ajutat niciodată.
Deja îmi cer semnătură pentru apartamentul mamei mele, dar nu le dau nimic din partea mea”, povestește Carmen Petronela Lefter, ieșeanca obligată să muncească în condiții greu de imaginat.