Detalii care nu au fost povestite niciodată din interiorul Fabricii de bere din Iași. Ultimul director al societății s-a destănuit după 20 de ani. IMAGINI SPECTACULOASE

Incursiune spectaculoasă prin istoria ultimei fabrici de bere a Iașului, una din cele mai importante industrii ale regiunii din perioada regimului comunist și a anilor de după Revoluție. Povești spectaculoase au rămas nespuse printre ruinele fabricii care producea zeci de mii de hectolitri de bere în fiecare lună. Unul din ultimii directori ai fabricii din cartierul Păcurari a povestit o serie de întâmplări care au dus la declinul industriei spectaculoase a berii din Iași

O istorie veche de un secol și jumătate a fost rasă de pe fața pământului în doar câțiva ani. Privatizările de după Revoluție au lovit din plin și ultima fabrică de bere a Iașului, un loc în care la un moment dat lucrau și 500 de oameni. Cunoscută de ieșeni drept fabrica Zimbru, aceasta a fost unul din ultimele simboluri ale Iașului. Unul dintre foștii directori ai fabricii de bere ieșene a fost Vasile Diacon, cel care a ocupat și funcția de parlamentar al Iașului în prima legislatură de după 1989. De la pericolul demolării fabricii din Păcurari în anii comunismului până la privatizarea care a închis definitiv porțile fabricii nu a mai fost decât un pas. Vasile Diacon, fost jurist al fabricii, a rememorat o serie de întâmplări de care doar cei care au lucrat între zidurile și beciurile fostei Întreprinderi de Bere își mai aduc aminte.

Zeci de milioane de lei pentru construcția unui mamut în zona industrială

Fostul jurist al Fabricii de bere a arătat că cererile pentru acest produs în anii regimului comunist au început să crească treptat. Fabrica de bere din Păcurari a fost construită la 1848 și producea neîntrerupt bere an de an. Regimul comunist a constatat că cererea de bere a crescut și astfel s-a decis construcția la mijlocul anilor ’70 a unei fabrici pe actualul amplasament al Hotelului Zimbru din zona Tudor. Mica fabrică din Păcurari, nr. 95 nu mai făcea față cererii, astfel pe bulevardul Chimiei, nr. 2 a apărut noua linie de producție. Construcția a început în 1973, fiind pusă în funcțiune un an mai târziu. Valoarea lucrărilor a fost de 67 de milioane de lei. În anii de vârf, la linia din Chimiei lucrau sute de oameni. A fost și momentul în care fiecare făcea ce dorea în spatele zidurilor.

Tur de noapte cu portbagajul plin de bere

Fabrica din bulevardul Chimiei producea lunar circa 25-30 de mii de hectolitri pe lună de bere. Cea din Păcurari avea o producție de circa 50 de mii de hectolitri lunar. Iar printre angajați se instalase deja și o cutumă. Sindicatul a stabilit ca fiecare angajat să ia acasă lunar câte 5 navete de bere. Iar cum numai în zona industrială erau 500 de angajați, iar în Păcurari alte 200, din cele două unități plecau tone întregi doar către angajați.
Angajat ca jurist în anii regimului comunist, Vasile Diacon povestea și că lucrurile nu se limitau doar la angajați.

„Veneau toți noaptea după bere pe degeaba. Rând făceau inclusiv și cei din Miliție, care erau mereu în patrula de noapte. Veneau foarte des și nimeni nu îi refuza. Erau milițieni cu bun simț totuși, care se mulțumeau cu o navetă de bere. Însă, la un moment dat am avut de a face cu unul din ei care a venit cu 20 de canistre. Ei veneau fără canistre și îi trimiteam la fabrica de Mase Plastice să aducă. Doar că unul din ei a ajuns să își facă plinul cu circa 200 de litri de bere. Veneau în tura de noapte cu portbagajul plin ba de pâine, ba de alcool, ba de salam, pe unde își făceau și ei rondul”, a povestit Vasile Diacon.

Privatizare cu sacoșe de bani la Fabrica de Bere

Declinul fabricii a început la câțiva ani după Revoluție, într-o perioadă în care marile întreprinderi ale statului au ajuns să fie înstrăinate. Nici fabrica de bere nu a scăpat. Cele 3 secții au ajuns să fie separate, ajungând ca cea din Păcurari să se transforme în SC Asbeer SA, iar linia de la Abator să-și schimbe denumirea. Linia din bulevardul Chimiei a fost privatizată în 1993 devenind Zimbru SA, fiind preluată de o firmă din Târgu Ocna, care a reușit să pună mâna pe 54 la sută din acțiuni. Însă și această privatizare a fost făcută cu scandal, conform lui Vasile Diacon.

„Angajații aveau și ei acțiunile lor. O acțiune la vremea aia era 20 de dolari, însă unii au ajuns să vândă și sub 1 dolar partea lor. După ce au pus mâna pe acțiuni, cei de la firma respectivă au făcut o majorare de capital și au ajuns să dețină 98 la sută din acțiuni. Mai târziu am aflat că de afacere s-au ocupat niște intermediari care au primit câte 500 de milioane de lei vechi de la patronul care a pus mâna pe fabrică”, a povestit Vasile Diacon.

Microfoane puse pentru monitorizarea afacerii din Iași

Privatizarea fabricii nu a fost însă lipsită de interes. Vasile Diacon a arătat că tranzacția a stârnit și interesul serviciilor secrete, care monitorizau și astfel de privatizări ale vremurilor.

„Prin 1997, într-o dimineață când am venit la birou, m-a întâmpinat secretara speriată că cineva a spart clădirea. Am chemat poliția să ia amprente și am constatat atunci cum au stat lucrurile. Acei «specialiști» au intrat printr-o copertină, iar la plecare au atins cablul de la tefefon, răsturnând totul în jur. S-a dat alarma, iar băieții au fugit. Atunci am discutat cu Poliția și după ce le-am indicat cum au stat lucrurile, au înțeles ce s-a întâmplat și apoi s-au retras în liniște. Mi-a fost clar că s-au pus microfoane”, a mai spus fostul director al fabricii de bere.

Istoricul zbuciumat al berii din Iași

Fosta Întreprindere de Bere și Spirt număra trei secții. În Iași se regăsea o fabrică pe amplasamentul actualului hotel Zimbru, fabrică ridicată în anii ’70. Vechea întreprindere cuprinde și fabrica din Păcurari, cu clădiri ridicate la mijlocul secolului al XIX-lea, dar și secția de spirt de pe platoul Abatorului. Cele trei secții ale întreprinderii erau la un moment dat printre cele mai căutate din țară. Revoluția a adus chiar o serie de schimbări care păreau a fi în bine printre muncitorii fabrici.

A fost momentul de maximă dezvoltare a fabricii de bere Zimbru. Producția cuprinde a mai multe sortimente de bere, printre care Breazu, Bucium, Carpați, Ciric, Copou, Iași, Moldova, Repedea, Unirea, Bucegi și Bere Hipoglucidică. Anii de după 1990 au adus și producții de mărci Zimbru, Zimbru Pils, Zimbru Premium Pils, Moldova, Cascada, Derby, Star, Blitz și berea neagra Karl’s Beer Pils. Anii ’90 au fost apogeul producției de bere a Iașului. Ultimii 20 de ani făcut însă ca situația să se schimbe dramatic. Scandalurile interne între sindicate și conducere și momentul privatizării au făcut ca declinul să înceapă din 2002. Terenul din Păcurari a ajuns acum să fie plimbat de la un proprietar la altul.

Suc în loc de bere în Păcurari. Sute de oameni au plecat acasă

Acesta a devenit director al fabricii din Chimiei în 2001, însă nu a apucat să stea mult acolo, fiind transferat la cea din Păcurari. La puțin timp, situația s-a schimbat, cele două fabrici ieșene s-au separat definitiv, iar problemele nu au mai avut cum să fie stăpânite. După ce totul a fost abandonat, noul proprietar a preferat să nu intervină, iar autoritățile au ajuns să-i facă și dosar penal pentru distrugere. Într-un final, fabrica a fost însă demolată.

„Fabrica a murit încet, dar sigur. Concurența a făcut ca fabrica să nu mai producă nimic, iar activele să dispară bucată cu bucată. În Păcurari, producția de bere s-a oprit în 2002. Acolo s-a ajuns să se producă sucuri pentru a se salva ceva. Dacă prin 2001-2002 la bere mai lucrau 50 de oameni, în momentul în care au început să se producă sucuri lucrau doar 10 persoane. Patronul a decis să scape de tot și a vândut utilajele bucată cu bucată. Unele au ajuns chiar la Ungheni, în Republica Moldova. Astfel, în Păcurari, în 2003 s-a stins istoria berii începută în 1848”, a mai povestit fostul director al fabricii ieșene.

Anul 2007 a adus închiderea definitivă a producției de bere în masă în municipiul Iași după închiderea liniei din bulevardul Chimiei.