Defăimarea senatoarei Șoșoacă

În numele presei din Italia, o personalitate de marcă, profesor universitar și unul dintre cei mai cunoscuți juriști, Augusto Sinagra, îi cere scuze senatoarei Diana Șoșoacă, despre care afirmă că a fost defăimată de către Lucia Goracci și, din context, ni se dă de înțeles că actul de provocare și de defăimare ar fi fost deliberat. Pe bună dreptate, Sinagra se arată uimit de faptul că, pe parcursul acestui incident, a intervenit intempestiv consulul Italiei la București. Între timp, referitor la acest grav incident, căruia i s-au dat conotații penale, apar noi detalii semnificative.

Extrem de interesant este faptul că în cauză este invocată libertatea presei, care ar fi fost grav încălcată de Diana Șoșoacă. Să disecăm acest fir în patru. Inițial, senatoarea a fost contactată de către colaboratoarea Rai, o televiziune plasată abia pe locul șapte a încrederii italienilor, sub pretextul realizării unui reportaj legat de diversele tipuri de răspunsuri ale unor oameni politici la provocarea pandemiei. Odată convenită tema, Diana Șoșoacă a acceptat întâlnirea și a invitat echipa Rai în cabinetul ei. Pe parcurs, așa cum reiese din toate probele administrate, tema dialogului a fost deturnată de către jurnalista din Italia. Aceasta deturnare a fost, cum reiese din context, deliberată. În aceste condiții, Diana Șoșoacă a devenit suspicioasă. Iar apoi a refuzat pur și simplu să continue acest dialog. În aceste condiții, conform tuturor normelor de drept, echipa Rai trebuia să oprească imediat filmarea și înregistrarea și să părăsească biroul senatoarei. Ceea ce nu s-a întâmplat decât cu o regretabilă întârziere. Iar ulterior, în mod neautorizat, reprezentanți ai respectivei echipe au revenit în biroul doamnei Șoșoacă, continuând provocarea și forțând obținerea de noi înregistrări. În consecință, conform tuturor normelor de drept, care funcționează atât în România, cât și în Italia, jurnalista Lucia Goracci se face vinovată nu numai de nerespectarea normelor deontologice, dar și de săvârșirea câtorva delicte. Situația a fost agravată prin intervenția intempestivă, într-o cauză cu conotații penale, a consulului Italiei la București. Acesta nu avea dreptul să facă presiuni asupra poliției, pentru finalizarea rapidă a actelor premergătoare de cercetare penală.

Toată această întâmplare, dincolo de grotescul sau pitorescul ei, depinde din ce unghi privim lucrurile, se referă de fapt la o posibilă violare a unor libertăți. La o posibilă violare a libertății senatoarei Șoșoacă de a face declarații cui vrea, când vrea și cât vrea și de a permite sau a nu permite accesul unei echipe de filmare în zona ei privată, respectiv în biroul ei, și la o posibilă încălcare a dreptului unei echipe de jurnaliști de a-și desfășura investigația așa cum crede de cuvință și de a schimba la nevoie cursul și conținutul investigației. Iar aceste pretinse acte de viol, legate în definitiv de libertate, se întâmplă într-un stat în care libertatea a milioane de cetățeni este practic îngrădită sau chiar amputată de doi ani de zile, în baza unui lanț întreg de decizii declarate neconstituționale. Milioane de oameni au fost și sunt ținuți forțat în casele lor, prin acte abuzive ale autorităților și, în același timp, invocându-se o posibilă sechestrare de persoane, explodează un caz în care este invocată lipsirea de libertate a unor persoane. Dacă nu ar fi scandalos și dacă nu ar fi extrem de trist, ar fi amuzant.

La fel cum amuzant și trist în același timp este faptul că, în apărarea senatoarei Diana Șoșoacă, nu au sărit faimoșii corifei ai statului de drept de la București ci, iată, un ilustru profesor și profesionist al dreptului din Italia, care o condamnă fără echivoc pe conaționala lui, Lucia Goracci. Care, în paranteză fie spus, a debutat profesional la București, într-un domeniu de care nu s-a mai ocupat niciodată până atunci, cel al răspunsului unor reprezentanți ai societății la provocările generate de pandemie.