De ce noaptea este întuneric? Explicația completă a paradoxului lui Olber!

De ce noaptea este întuneric este o întrebare fundamentală care ne face să reflectăm asupra naturii universului și la cum totul este atât de echilibrat și perfect iar răspunsul implică o combinație de fenomene astronomice și cosmologice complexe.

De ce noaptea este întuneric este o enigmă care a captivat mințile oamenilor din cele mai vechi timpuri. Într-o lume unde stelele luminează constant, este surprinzător că cerul nopții rămâne întunecat.

De ce noaptea este întuneric?

Probabil te-ai întrebat de ce este cerul albastru sau de ce apusul are culoarea roşiatică? Însă probabil că nu te-ai întrebat până acum de ce noaptea este întuneric, ei bine, iată explicația pe care o caută multe persoane.

Natura paradoxală a problemei vine din faptul că într-un univers static, care există dintotdeauna și conține un număr infinit de stele distribuite într-un spațiu infinit, cerul nopții ar trebui să fie mai degrabă luminos, nu întunecat.

Formulat prima oară în anul 1500, paradoxul lui Olber pune următoarea problemă: dacă universul este infinit și nu are o vârstă, de ce oamenii nu observă, pe timp de noapte, un câmp uniform de stele, în locul unui cer negru?

Stelele îndepărtate au o lumină estompată, de aceea ele sunt observate în mare parte de telescoape spaţiale. În fapt, existenţa nopţii dovedeşte faptul că stelele pe care le vedem nu sunt active mereu.

La fel ca oamenii şi maşinile, lumina călătoreşte cu o viteză anume, aşadar deşi se mişcă foarte repede ea necesită timp să ajungă la destinaţie. Atunci când te uiţi la o stea, o planetă sau o galaxie primeşti un mesaj din trecut, mesaj ce îţi spune şi ce activitate avea obiectul în momentul în momentul în care a transmis lumina către tine.

Misterul cerului întunecat este rezolvat de faptul că toată această istorie a universului are un început, un moment anterior stelelor şi galaxiilor. Mulţi cosmologi cred că universul a început dintr-un mic punct ce s-a umflat la fel ca un balon în cadrul evenimentului cunoscut ca Big Bang. Cosmologii denumesc această perioadă „Evul Mediu Cosmic”.

În această perioadă, spaţiul este lipsit de lumină. Practic atunci când priveşti cerul întunecat, observi într-un anumit mod întunericul rămas din acea perioadă. Stelele nu luminează întregul cer deoarece partea din univers pe care o vedem are o distanţă finită.

Motivele rotirii pământului

Înainte de formarea planetelor, în locul lor exista un amestec de gaz, praf și roci de diferite dimensiuni. Prin ciocniri (în bună parte plastice), aceste particule s-au unit gravitațional. Fenomenul se numește „acreție”.

Temperaturile din sistemul solar au făcut ca cele patru planete interioare să fie formate predominant din rocă, iar cele patru exterioare predominant din gaz.
Particulele din praful inițial aveau diverse orbite în jurul soarelui. Cu cât o particulă era mai aproape de soare, cu atât viteza ei pe orbită era mai mare, dar orbitele nu erau perfect circulare, deci se mai și intersectau. Asta înseamnă că aglomerarea de particule care avea să devină planeta pământ era bombardată din diferite direcții cu particule care aveau diferite viteze. La fiecare ciocnire momentul cinetic (rotația) pământului se mai schimba un pic.

Până azi, dat fiind numărul imens de revoluții ale planetelor în jurul soarelui, fiecare planetă și-a curățat foarte bine vecinătatea orbitală de particule care mai rămăseseră, astfel acum mai există doar resturi infime. Fac excepție asteroizii, cometele și alte obiecte care nu au devenit planete sau sateliți.

Se pare că luna s-a format în urma unei ciocniri cu un corp foarte mare. Dacă e adevărat, atunci cu siguranță acea ciocnire a produs o schimbare majoră în rotația pământului, atât în viteza de rotație, cât și în orientarea axei.

Sub influența lunii și a soarelui, forțele mareice au micșorat tot timpul viteza de rotație a pământului. Perioada de rotație se poate măsura cu mare precizie și putem constata că există o ușoară încetinire de la an la an.

Unele cutremure pot avea însă efectul invers, de ușoară accelerare a rotației, din cauză că reașezarea unor mase mari din scoarța planetei modifică momentul de inerție, ca la pirueta unei balerine care își strânge brațele lângă corp și astfel crește viteza de rotație.

Totodată, este interesant de știut că alt răspuns la întrebarea „de ce noaptea este întuneric” este că, deși universul conține un număr imens de stele, spațiul dintre ele este vast și se extinde, astfel, lumina de la multe stele nu ajunge la noi, ceea ce contribuie la întunericul nocturn.