Cum ne putem proteja de mpox și ce putem face dacă ne-am infectat cu variola maimuţei

În Regiunea Europeană a OMS, riscul de răspândire a virusului variolei maimuței are un nivel scăzut. Doar un caz importat de mpox a fost raportat în Europa până în prezent.

Ce trebuie să știm despre variola maimuței transmite Institutul Național de Sănătate Publică.

Cum se transmite variola maimuței și care sunt simptomele bolii

Variola maimuței (monkeypox) este o boală virală provocată de un virus din familia poxvirusurilor. Acest virus se transmite de la animale la oameni prin contact direct sau indirect și este rezistent la medii uscate și la temperaturi ridicate, persistând pe suprafețe și materiale infectate pentru perioade lungi de timp. De exemplu, lenjeria de pat a unei persoane infectate poate rămâne contagioasă timp de luni sau chiar ani. Totuși, boala nu este extrem de contagioasă între oameni, necesitând contact direct prelungit pentru transmitere.

Transmisia variolei maimuței

Variola maimuței se transmite prin contact direct prelungit cu o persoană infectată, fluidele corporale sau leziunile cutanate ale acesteia. Virusul poate pătrunde în corp prin pielea lezată, tractul respirator, ochi, nas sau gură. Persoanele cele mai expuse sunt cei care locuiesc cu persoanele infectate, partenerii sexuali și personalul medical care tratează cazuri de variola maimuței. Deși nu este considerată o boală cu transmitere sexuală, contactul intim poate facilita răspândirea virusului. De asemenea, boala se poate transmite prin picături respiratorii în cazul unui contact apropiat prelungit și prin placenta de la mamă la făt.

Simptomele variolei maimuței

Perioada de incubație a variolei maimuței variază de obicei între 6 și 13 zile, dar poate dura între 5 și 21 de zile. Simptomele includ:

Eruții cutanate veziculoase care provoacă mâncărimi și durere, apărând inițial pe față și răspândindu-se pe alte părți ale corpului, inclusiv în jurul organelor genitale, anusului, gurii și ochilor.
Febră, dureri în gât, dureri musculare, dureri de spate și ganglioni limfatici umflați, care reprezintă un semn distinctiv față de alte infecții virale precum varicela sau rujeola.
Simptomele variază de la persoană la persoană; unii pacienți pot avea doar câteva leziuni, în timp ce alții pot avea sute. Boala se vindecă în general fără tratament în câteva săptămâni, dar formele severe pot apărea la copiii mici, femeile însărcinate și persoanele imunodeprimate.

Diagnosticul și tratamentul

Diagnosticul se confirmă prin teste de laborator (RT-PCR) din leziuni cutanate. Nu există un tratament specific pentru variola maimuței; tratamentele disponibile urmăresc ameliorarea simptomelor. Pacienții trebuie să rămână izolați până când toate leziunile cutanate se vindecă complet. În România, persoanele expuse riscului se pot vaccina gratuit împotriva variolei maimuței.

Complicații și forme severe ale bolii

Complicațiile posibile includ infecții cutanate secundare, pneumonie, afectarea corneei, dificultăți de înghițire, sepsis, encefalită și chiar deces. Persoanele cu sistem imunitar slăbit sunt mai vulnerabile la formele severe ale bolii.

Măsuri de prevenție

Pentru prevenirea variolei maimuței, este esențială izolarea persoanelor infectate, menținerea igienei mâinilor, utilizarea măștilor și vaccinarea. Persoanele sub 40-50 de ani, care nu au fost vaccinate în programele anterioare de vaccinare împotriva variolei, nu au imunitate împotriva virusului variolei maimuței.

În cazul suspiciunii de infecție, este important să vă adresați medicului pentru evaluare și să informați contactele apropiate pentru a preveni răspândirea virusului.