Cum îți dai seama dacă o bijuterie e din aur sau nu – 4 metode bune și 3 metode ciudate

Nici nu o să vă întreb dacă v-ați luat sau nu țepe. Dacă „argintul fals” e pe toate drumurile, chiar și cu stanță, aurul prin definiție, ar trebuie să fie mult mai greu de comercializat oriunde și oricum. Însă dacă ai obiecte a căror proveniență îți e necunoscută și ai vrea să știi dacă stai pe o mică comoară, iată câteva metode care ar trebui să te ajute să te lămurești. Asta, presupunând că nu vrei să faci o vizită la bijutier, sau chiar în bijutier nu ai încredere.

Ce trebuie să știi pentru început

Aurul este un metal moale, de aceea, el va fi folosit doar sub formă de aliaj cu alte metale. Aliajele cu cărataj mai mic, de obicei 22kt, 18kt, 14k, conțin un procentaj mai mare de cupru sau alte metale de bază.
Puritatea aurului este măsurată în carate, prescurtate ca k sau kt.
Cu cât aliajul are mai multe cărate, cu atât conține mai mult aur pur.

Exista trei tipuri de aur:
Aur galben- obtinut din aur, argint, cupru si zinc
Aur alb- aliaj intre aur si un metal alb ( de obicei argint, mangan sau paladiu);
Aur roz- aliaj intre aur si cupru.

Cum se marchează bijuteriile din aur:

Marcaj 375 aur de   9 karate (  9k);
Marcaj 417 aur de 10 karate (10k);
Marcaj 500 aur de 12 karate (12k);
Marcaj 585 aur de 14 karate (14k);
Marcaj 750 aur de 18 karate (18k);
Marcaj 833 aur de 20 karate (20k);
Marcaj 916 aur de 22 karate (22k);
Marcaj 999 aur de 24 karate (12k).

Cum trebuie să arate marcajul bijuteriilor?

Conform ordinului 214/2011, conținutul mărcii de garanție proprie se înscrie:
a) pentru aur – într-o elipsă;
b) pentru argint – într-un dreptunghi;
c) pentru platină – într-un romb;
d) pentru paladiu – într-un hexagon neregulat.

Desigur, această regulă se aplică bijuteriilor din România. În timp ce unele țări vor avea marcajul 14k sau 14 kt, în Europa în general, vei vedea 585. Evident, în alte țări, există alte reguli, iar în funcție de perioada în care au fost făcute, marcajele bijuteriilor de aur pot să difere. Uite un exemplu mai jos:
Însă ce nu trebuie să lipsească? În primul rând, bijuteria trebuie să fie marcată cu numărul de cărate. Deci minim codul de genul 750, 585, etc, sau 14 k/ 14kt , 19k, 18 kt, trebuie obligatoriu să existe. Pe lângă aceste marcaje, va exista aproape obligatoriu acel șir de litere înscrise într-o elipsă (ovalul din pozele de mai sus), în cazul bijuteriilor din România sau un alt marcaj care atestă producătorul sau autentificatorul.
În general, codul singur, nu reprezintă nicio garanție!

Deci iată cele 3 metode bune de descoperi dacă e aur adevărat:

1. Marca și aspectul general
Existența unei mărci autentice și valabile. Dacă știți semnificația mărcilor, nu veți fi păcăliți.
Aspectul general al bijuteriilor este important. Examinați după semnele de uzură, mai ales la încheieturi, dacă există diferențe semnificative de culoare, probabil e un fals sau cel mult un metal oarecare placat cu aur.
Pentru că în general, cele mai bune imitații de aur sunt defapt bijuteriile placate cu aur, e mult mai ușor să te păcălești, dacă te iei după aspect sau textură. Însă, sub orice zgârietură, la bijuteriile placate, se va vedea ușor metalul de sub.

2. Testul magnetului
Nu este cel mai sigur test din lume, însă te poate ajuta dacă ai îndoieli. Aurul nu va fi atras de magnet. Însă, din nefericire, de multe ori, metalele folosite pentru a fasifica aurul, nu sunt nici ele atrase de magnet.
Consideră-l un test de excludere.
În orice caz, dacă bijuteria este atrasă de magnet, chiar și dacă numai puțin, clar nu e aur.

3. Testul cu acid azotic
Acidul azotic se folosește în diverse analize medicale, sau în industria îngrășămintelor chimice. Există multe șanse să îl găsiți, dacă nu, puteți comanda de pe net. Este probabil unul din cele mai sigure teste.

Cum se face:
Pune obiectul pe care urmează să îl testezi pe un obiect de oțel;
Aplică o picătură de acid azotic;
Inspectează rezultatul
O culoare verzuie indică un metal obișnuit sau un metal oarecare placat. O reacție lăptoasă, indică argint placat cu aur, iar dacă nu există nici o reacție vizibilă, atunci e cu siguranță aur.

4. Testul densitații
Această metodă e complicată, dar realizabilă.
Urmează acești pași:
Cântărește obiectul;
Scufundă-l într-o cană gradată;
Notează exact numărul de ml. înainte și după ce ai scufundat bijuteria de aur.
Folosește următoarea formulă: Densitatea = Masă/Volum
Un rezultat aproape de 19 gr/ml înseamnă că obiectul e aur (sau un metal cu o densitatea apropiată cu a aurului–totuși, cel mai probabil vorbim de aur)
Să luăm un exemplu de calcul:
Să spunem că obiectul cântărit are 36gr și apa s-a ridicat cu 2 ml. Atunci densitatea e 36/2, adică 18, deci cel mai probabil aur de 18- 24k.

De notat densitățile pentru celelalte carate: 
14K – 12.9 to 14.6 g/ml
18K aur galben – 15.2 to 15.9 g/ml
18K aur alb – 14.7 to 16.9 g/ml
22K – 17.7 to 17.8 g/ml
Metodă nu e chiar 100% sigură, însă dacă folosiți toate cele 3 teste combinate, eu zic că nu prea aveți șanse să vă înșelați.

Iată alte metode mai ciudate de a testa aurul. Unele sunt verificate și ar fi reale, însă altele pot fi mituri urbane.

 1. Testul fondului de ten
Bineînțeles că trebuia să încep cu cel mai ciudat.
Ei bine, acest test, se pare că are șanse mari să fie real.
O versiune a acestui test spune să aplici fond de ten și pudra pe frunte. Apoi să freci inelul (bijuteria pe care vrei să o testezi). Dacă va lăsa o dâră negricioasă, atunci nu e de aur.
O altă versiune spune că același test poate fi făcut pe fruntea unei persoane care are deficiență de fier în organism (deci dacă întâmplător suferi de anemie, ești numai bun de testat metale prețioase). La fel, dacă lasă o dâră negricioasă, nu e de aur.

2. Metoda farfuriei de ceramică
Pentru acest test ai nevoie de o farfurie de ceramică nefinistată (acelea care nu sunt lucioase). Cred că aici se încadrează farfuriile tradiționale românești, blide, străchini etc .
Atenție! Farfuria o să ajungă zgâriată, deci testați doar dacă nu țineți prea mult la farfurie!
Freacă obiectul pe care vrei să îl testezi de farfurie, apăsând moderat.
Dacă lasă o dâră neagră, nu e aur, dacă lasă o dâră aurie, atunci e aur.

3. Muscă-l!
Sună ciudat, dar sigur ai văzut prin filmele vechi această metodă de a testa aurul. Se pare că ar avea un sâmbure de adevăr.
Aurul este un metal puțin dur, deci dinți ar trebui să lase urme pe obiect. Cu cât puritatea aurului e mai mare, cu atât urmele de dinți trebuie să fie mai profunde.

De ce nu e indicată această metodă:
Îți poți răni serios dantura;
Dacă e placat cu aur, iar metalul de bază e unul moale, atunci dinții vor lăsa oricum urme pe obiect, deci te poți înșela și prin această metodă.
Sfat: rămâneți la primele 4 metode, iar pentru o siguranță mai mare, testați-le pe toate! Un alt sfat, destul de bun, este să nu vă aventurați pe la tarabe sau magazine neautorizate în speranța de a găsi comori.
Ați auzit cu toții, sper eu, de acea metodă de a păcăli, când un cetățean bine îmbrăcat, coborând dintr-o mașină scumpă, îți oferă un obiect extrem de gros „de aur” în schimbul banilor de benzină, pentru a ajunge acasă, nu?
Dacă nu ați auzit, vă spun eu că s-a întâmplat și încă se întâmplă. Un coleg de facultate și-a luat luat țeapa și a fost ușurat de câteva milioane. Și da, acele obiecte sunt stantate și par destul de reale.
Iar eu personal am fost cândva păcălita chiar de o bijuterie, de la care am cumpărat aur de 14 karate, la preț de 18 karate. Păcat că nu știam stanțele pentru aur pe atunci, pentru că, ele erau totuși marcate corespunzător.
Coincidență sau nu, un an mai târziu, când m-am lămurit eu că defapt aurul era de 14 karate, bijuteria nici nu mai există.